- Views: 493
Profesia de matematician poate fi sesizată ca o îndeletnicire care necesită cunoștințe, inteligență, perspicacitate, dar și cultură multilaterală. Această impresie mi s-a creat și întărit, cunoscând-o deja de trei decenii pe cea care astăzi este membrul corespondent Svetlana Cojocaru, matematiciană recunoscută în plan național și internațional pe segmentul ei de activitate – informatica. Calități similare posedă și alți colegi ai ei din cadrul Institutului de Matematică și Informatică (până în 2018 - al AȘM) cu o istorie de 58 de ani (1964-2022), care pe lângă interesul lor profesional vizând cifre, algebre, teoreme, leme, ecuații diferențiale și alți termeni ce abundă vorbirea lor cotidiană, le plăcea literatura, arta, istoria, tot ce ține de patrimoniul spiritual al unei națiuni. Această tradiție, fidelitate profesiei, cultură, respect reciproc, atmosferă colegială vine încă de la fondatorul AȘM și al institutului respectiv, academicianul Vladimir Andrunachievici (1917-2007), creatorul școlii de algebră în Republica Moldova, cu studii universitare făcute în perioada postbelică la Iași. Colectivul recunoscător magistrului lor (astfel mulți îl numeau) au reușit până la urmă, după dispariția acestuia, să-i confere oficial Institutului de Matematică și Informatică numele „Vladimir Andrunachievici”: au fost și de acei într-o perioadă la conducerea AȘM, care s-au opus acestei decizii pentru niște supărări mai vechi.
Svetlana Cojocaru, absolventă a Facultății de Matematică și Cibernetică a USM, o fată frumoasă, delicată și cultă, a apărut în anii `70 ca un suflu nou la Institutul de Matematică cu Centrul de Calcul al AȘM, care știa ce vrea. Având diplomă de excelență și frecventând de la anul trei seminarele științifice de la institut, a pășit cu dreptul într-o instituție de cercetare, unde și-a început activitatea profesională de succes. A parcurs în ascensiune întregul lanț al funcțiilor de la inginer programator, după susținerea doctoratului – inginer programator superior, apoi cercetător superior, cercetător coordonator, secretar științific, vicedirector pentru știință, director al Institutului de Matematică și Informatică, două mandate (2010-2018), actualmente, din 2019, este vicepreședinte al Academiei de Științe a Moldovei, responsabilă de Secția de științe exacte și inginerești.
Astăzi, în preajma frumoasei aniversări, gândurile o poartă în trecut, la copilăria fericită, la cei care i-au dat viață – părinții, la școală, la învățătorii dragi, care i-au format temelia cunoștințelor, perseverența și caracterul optimist, gata să înfrunte provocările vieții.
Svetlana Mamei, după căsătorie, Cojocaru, s-a născut la 26 iulie 1952, în satul Butuceni, raionul Râbnița, R. Moldova (Transnistria). Părinții ei au fost pedagogi: mama, Elena Mamei – învățătoare în clasele primare, iar tatăl, Chiril Mamei– profesor de geografie și director de școală. Unica fiică, Svetlana, a avut toate condițiile necesare în acele timpuri pentru a se dezvolta armonios. O perioadă de timp, până la mijlocul anilor `60, a fost posibilă abonarea la presa românească. Familia Mamei primea un ziar și o revistă, iar copila se delecta cu “Arici Pogonici”, urmat de “Luminița”. Ea le răsfoia cu interes și pe celelalte, descoperind informații utile. Așa că trecerea la grafia latină pe la sfârșitul anilor `90, n-a fost o problemă pentru dna Svetlana Cojocaru și părinții ei, de altfel, și pentru mulți alți cetățeni ai republicii noastre. Deși pe la sate, în special, în stânga Nistrului, mai scriu și astăzi cu grafie chirilică.
Părinții pedagogi ai Svetlanei deseori și-au schimbat locul de muncă. O perioadă de timp au muncit în nordul Moldovei, inclusiv în raionul Drochia. Apoi au revenit în raionul Râbnița, mai aproape de baștină. Svetlana a absolvit școala nr. 1 din acest oraș de pe malul stâng al Nistrului. Din clasa a noua a hotărât să meargă la facultatea de matematică. După cum a mărturisit ea în mai multe interviuri, a avut învățători buni de matematică în toate școlile, unde a învățat. Dar aici, la Râbnița, a captivat-o profesorul Alexei Cozacenco, „groaza” elevilor, cum era numit pe atunci. Susținea cu plăcere legenda că la obiectul lui nimeni nu primește nota 5 – maxima de atunci – și când a fost nevoit să contureze în catalog în dreptul numelui ei această cifră magică, a mărturisit dânsul că i-a ieșit cam gârbovit, căci nu era obișnuit să pună astfel de note. În acest fel, zi de zi, profesorul a demonstrat absolvenților școlii că matematica nu este doar un calcul, ci raționament, plin de frumusețe și armonie.
După absolvirea Facultății de matematică și cibernetică a Universității de Stat din Moldova, în 1974, Svetlana Cojocaru, licențiată cu cea mai înaltă medie, și-a ales, fără a sta pe gânduri, Institutul de Matematică cu Centru de Calcul al AȘM, cum se numea pe atunci. Aici a muncit o viață, având o singură înscriere în carnetul de muncă – Institutul de Matematică și Informatică al AȘM, în prezent face parte din echipa de administrare a AȘM. Mai sunt persoane în mediul academic cu astfel de carnete „sărace” de muncă, care n-au mai ridicat aceste acte de la secția de cadre, de când le-au fost completate în tinerețe. Aceștia sunt cei mai devotați oameni de știință, ei, pur și simplu, nu și-au putut imagina o altă viață. Pentru matematicieni și informaticieni institutul a devenit, pe bune, a doua casă, în care au trăit o jumătate de viață, dar poate mai mult. Chiar și în timpurile cele mai grele ale tranziției, colectivul IMI se străduia să facă reparațiile necesare, să schimbe tehnica, mobilierul, să amenajeze locuri de odihnă pe hol și acest lucru se realiza din diferite surse, inclusiv, din proiectele de cercetare naționale și internaționale, donații etc. Pentru a menține o atmosferă bună de creație și prietenie între membrii colectivului, la institut erau organizate expoziții de pictură și fotografii, întâlniri cu scriitori, pictori, muzicieni și alte acțiuni culturale. Acest lucru a fost vizibil, în special, în perioada când a fost director dna Svetlana Cojocaru.
Cred că într-un fel sau altul, a contribuit la stimularea cercetărilor în domeniul matematicii, dar și la menținerea atmosferei colegiale sănătoase la IMI, organizarea Concursului național pentru Premiul „Academicianul Constantin Sibirschi”, fondator al școlii științifice în domeniul ecuațiilor diferențiale, instituit în 1999 de Organizaţia nonguvernamentală cu acelaşi nume. Astfel, an de an, rând pe rând, au devenit laureați ai Premiului „Academicianul Constantin Sibirschi”, toți fruntașii IMI, inclusiv, omagiata noastră, dar și matematicieni dotați din universitățile din țară, precum și câțiva specialiști de peste hotare, cu care institutul a avut relații strânse de colaborare.
Am fost martoră la lansarea primului număr al revistei în limba engleză „Computer Science Journal of Moldova”, în anul 1993, fondator al căreia este Institutul de Matematică și Informatică. Era ceva nou pentru acele timpuri de a edita o revistă națională în domeniul informaticii într-o limbă străină pentru a înlesni integrarea științei de la noi în spațiul european de cercetare, dar și pentru a ne face auziți și văzuți. În această perioadă de aproape trei decenii majoritatea studiilor din domeniu, incluse în revistă, sunt de mare actualitate, autorii cărora reprezintă atât spațiul românesc, cât și cel internațional. Influența revistei a crescut și grație indexării ei în Web of Science și Scopus. În toți acești ani, editor adjunct al revistei „Computer Science Journal of Moldova” a fost dna Svetlana Cojocaru, care susține că prestigiul publicației vine și din suprasolicitare din partea autorilor. În politica sa editorială, colegiul redacțional se sprijină pe un echilibru între est și vest, având autori de pe toate continentele.
În toamna anului 2011, la Chișinău, a avut loc lansarea Revistei de cultură „Curtea de la Argeș” din România, redactor-șef al căreia este un bun prieten al basarabenilor, academicianul Gheorghe Păun. La eveniment a fost prezentă și matematiciana Svetlana Cojocaru, având o reputație remarcabilă în mediul academic din România și fiind ancorată în tematica republicii noastre în calitate de membru al colegiului redacțional. Pentru început a fost necesar să caute autori basarabeni care să publice în revistă. Apoi a extins tematica: cercetare, muzică, heraldică, poezie etc. Dar, consideră ea azi, au mai rămas domenii nevalorificate, pe care și le-ar dori să le vadă în paginile revistei. Mărturisesc, am fost și eu mobilizată de protagonistă pentru a prezenta vreo două portrete de savanți în „Curtea de la Argeș”. Recunosc, mi-a făcut plăcere această colaborare.
Am evidențiat până acum niște aspecte importante ce țin de viața și activitatea dnei Svetlana Cojocaru. Însă nu ne-am referit la cercetare, tehnologiile informaționale – pasiune care a ținut-o o viață la IMI. Mai întâi vom puncta că orice începător la IMI face studiile de doctorat, pe care le finalizează cu susținerea tezei de doctorat. Cercetătoarea a realizat această lucrare sub conducerea profesorului Eduard Trahtengherț, pe care a susținut-o în 1982, la Institutul de Cibernetică din Kiev, Academia de Științe a Ucrainei. Mai târziu ne-a mărturisit doctorul în științe fizico-matematice Svetlana Cojocaru că de la conducătorul său a învățat atât matematică, cât și poezie. Iarăși deducem că un veritabil savant trebuie să fie și om de cultură. Aceste două calități, știința și cultura, formează o personalitate polivalentă cu diverse interese, pe care le pune în aplicare la hotarul dintre „cunoscut și necunoscut” (formula îi aparține regretatului academician Valeriu Canțer).
Teza de doctor habilitat în informatică, conform noului Nomenclator al specialităților, a susținut-o în anul 2007, avându-l în calitate de mentor pe membrul corespondent Constantin Gaindric, profesor universitar. Până la acest semnificativ examen al vieții, dna Svetlana Cojocaru a realizat mai multe proiecte în derulare. Din parteneriatele cu alte țări le-a evidențiat pe două: Suedia și Germania. În primul caz, a avut o serie din cinci proiecte consecutive în domeniul algebrei computaționale cu durata comună de 15 ani (grație acestora ea a însumat circa trei ani de vizite de cercetare la Universitățile din Stockholm și Lund), aducând împreună cu colegii o contribuție semnificativă la dezvoltarea sistemului de calcul simbolic Bergman. Iar cu cercetătorii din Germania a lucrat la trei proiecte pentru elaborarea aplicațiilor informatice în medicină.
Moldova a fost prima din fostele republici sovietice (exceptând țările baltice – membre ale UE), care a aderat la programele europene de cercetare: inițial la FP 7 (în 2012), apoi la Orizont 2020 (în 2014), iar recent (2021) – la programul Orizont Europa. După cum a fost și este firesc, primele proiecte internaționale cercetătorii moldoveni le-au avut cu colegii lor din România, acestea fiind finanțate de Guvernul României. Au urmat cele bilaterale (Republica Moldova – România), dar și un șir de alte oportunități: colaborare în cadrul programelor UE, al proiectelor transfrontaliere etc. Institutul de Matematică și Informatică a beneficiat de mai multe dintre ele, inclusiv în domeniile ce țin de interesele științifice ale omagiatei: procesarea limbajului natural, modele formale de calcul. Cele mai fructuoase colaborări le-a avut cu Institutul Național de Cercetări în Informatică, cu Institute ale Academiei Române: de Matematică, de Cercetări pentru Inteligență Artificială, de Informatică Teoretică (filiala Iași a Academie Române).
Într-un interviu realizat în 2010 cu dna doctor habilitat Svetlana Cojocaru, pe post de director al IMI, am întrebat-o care rezultate ale matematicienilor din anul precedent o bucură în mod deosebit. A enumerat câteva ca la un moment să i se lumineze fața într-un zâmbet larg privind o altă realizare științifică:
– Dr. hab. Victor Şcerbacov a soluţionat o problemă, formulată cu mai mulţi ani în urmă de matematicienii cehi Jezek şi Kepka. Vă imaginaţi, care-i fericirea pentru un confrate de al nostru: cineva astăzi se va bucura enorm, dacă va câştiga în business primul milion de lei, iar un matematician – că a rezolvat o problemă de mare dificultate, asupra căreia şi-au frământat mințile ani în șir mai mulţi savanţi de pe Terra.
„Problema lui Jezek şi Kepka face mai mult decât un milion de lei” – astfel mi-am întitulat atunci interviul, publicat în revista „ Săptămâna” și plasat pe site-ul AȘM.
La o manifestare științifică a matematicienilor, protagonista și-a exprimat regretul că, în dările lor de seamă, autoritățile statului nu menționează și realizările științifice de valoare internațională ale savanților moldoveni.
– Când se analizează exporturile pe domenii ale țării noastre, a subliniat dna Svetlana Cojocaru, nu se vorbește niciodată despre exportul de cunoștințe ale școlilor noastre științifice. De exemplu, metodele din teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale, elaborate de acad. Constantin Sibirschi și dezvoltate de discipolii dumnealui sunt în prezent aplicate cu succes în Spania, Canada, Marea Britanie, Brazilia, China etc. De altfel, cum vom ridica prestigiul științei noastre în societate, cum vom atrage tineretul în cercetare pe lângă multe alte acțiuni?! Nu mai vorbesc de exodul de matematicieni cu grade științifice peste hotare, în care am investit eforturi, resurse, dar și multe speranțe.
Rezultatele cercetărilor matematicienei Svetlana Cojocaru au fost publicate în circa 260 de lucrări științifice, inclusiv patru monografii, coeditor a patru culegeri în edituri internaționale (Springer, IOS press) și 14 culegeri de lucrări ale conferințelor internaționale, 7 capitole în monografii internaționale. Pentru a înțelege mai bine preocupările științifice ale cercetătoarei, enumerăm doar trei lucrări: „Mathematical computations using Bergman” (coautori, profesorii Joergen Backelin și Victor Ufnarovski din Suedia); „Cum Pascal și Oberon vor ajunge pe “Samson” sau arta construirii compilatoarelor” (coautori Mihail Evstiunin, Victor Ufnarovski și Andrei Terehov – cel din urmă este profesor la Universitatea din Sankt Petersburg și autorul arhitecturii calculatorului “Samson”. Au fost criticați pentru titlul non-științific, dar ei au dorit astfel să descrie aspecte destul de dificile și uneori plictisitoare din practicile de elaborare a compilatoarelor într-o manieră cât mai atractivă și e corect; „Procesarea limbajului natural: morfologie flexionară și derivațională” (coautor Mircea Petic).
A pregătit șase doctori în informatică. În 2014, i s-a conferit titlul de profesor cercetător. În 2017, a fost aleasă membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, iar în 2019 – vicepreședinte al Academiei de Științe a Moldovei. I-au fost conferite: Premiul Național al Republicii Moldova (2011), premii și distincții academice și ale Guvernului.
La acest prag al vieții, membrul corespondent Svetlana Cojocaru este conștientă de faptul că în aspect profesional ea, împreună cu colegii săi de breaslă, și-a adus o mică contribuție la revoluția tehnologică, bazată pe informatică. S-a bucurat de viață, a trăit bucuria succesului, alături de colegii săi. A fost respectată și apreciată. Dar au însoțit-o și cumpene ale vieții: drama Transnistriei, unde-i sunt înmormântați părinții; de fiecare dată când trece Nistrul prin controale umilitoare îi sângerează sufletul. Acum, mai bine de un an, l-a pierdut pe bunul său soț, Vitalie Cojocaru – victimă a Covid-lui, cel care a sușținut-o și a sprijinit-o mereu în viață și în cariera profesională. Nu ne mai referim azi și la problemele grave, generate de reforma, inițiată de autorități. Matematiciană Svetlana Cojocaru rămâne la datorie, care alături de fiul său, Cristian – informatician și el, colegii săi de serviciu, de institut, să înfrunte noile provocări ale vieții.
Distinsă doamnă, Svetlana Cojocaru, sincere felicitări cu această onorabilă aniversare! Să aveți parte de sănătate, pace și izbândă în ceea ce vă propuneți să faceți! Respect și admirație!
Tatiana ROTARU
