Opiniile unor membri ai ASM referitor la reforma educatiei si cercetarii

Îmi amintesc acum de cunoscuta frază din „Hamlet” a lui Shakespeare: „To be or not to be”. Este fraza care definește exact  situația în care s-a pomenit astăzi Academia de Științe și sistemul de cercetare din Republica Moldova: „A fi sau a nu fi”.

Am avut pe parcursul ultimilor ani, din 2018 încoace, o mulțime de adunări, ședințe, aici, în Academie, la Guvern sau Parlament, discuții despre faptul cum trebuie reformată AȘM și sistemul de cercetare, la general, din Republica Moldova. Provocările au venit atât din afara, cât și din interiorul AȘM. Au fost expuse o mulțime de păreri, uneori contradictorii, realiste sau mai puțin realiste, constructive sau mai puțin constructive. Dar toate au fost supuse dezbaterilor. Așa precum și este firesc într-un mediu academic și de cercetare.

Spre regret, deciziile s-au luat doar la nivel politic, fără a lua în considerare părerile celor care urmau să implementeze aceste reforme. De exemplu, ANCD, ca și componentă a sistemului de cercetare, a fost considerată o structură absolut necesară în situația în care toate institutele rămâneau în componența AȘM. Pentru a respecta imparțialitatea în organizarea concursului pentru proiecte de cercetare în raport cu toți actorii implicați în procesul de cercetare: institutele AȘM, universitățile, institutele de ramură, centre private de cercetare etc. Până la urmă, această structură a fost creată, doar că, de rând cu scoaterea institutelor din cadrul AȘM, trecerea managementului cercetării în responsabilitățile Ministerului Educației și Cercetării, Academia de Științe fiind total neimplicată în cercetarea propriu-zisă și organizarea acesteia (nu mă refer aici la membrii AȘM, dar la AȘM ca entitate). A fost doar un exemplu. Fără aluzii. Or, dacă au fost scoase în afara AȘM institutele de cercetare, funcția de management și organizare a concursului de proiecte, poate și finanțarea propriu-zisă a acestora putea să rămână la AȘM! Ar fi fost  ceva ce înseamnă autoritate în domeniu. Dar merită luată în considerare această părere, indiferent de faptul cum vor derula lucrurile.

Astăzi nu mai avem când organiza discuții. Astăzi avem nevoie, mai mult ca nicio dată, de unitate de opinii: Academia de Științe, membrii Academiei, directorii de institute, eventual, rectorii de universități. Fără căutarea vinovaților pentru tot ceea ce s-a întâmplat până în prezent. Fără acuzații reciproce. Iar cea mai mare pondere, ca valoare,  ar reveni directorilor de institute, în caz contrar, AȘM poate fi percepută ca un cerșetor....(„Poate ne dați ceva?!”). Totodată, trebuie să conștientizăm că implementarea așa-numitei „reforme” (care, de fapt este o încercare de a scoate de pe umerii ministerului a responsabilității de management al cercetării, devenită pentru ei o povară) înseamnă a merge pe o cale de neîntoarcere, înseamnă inutilitatea oricăror discuții ulterioare care ar ține  de revigorarea Academiei de Științe și constituirea unui sistem de cercetare eficient și funcțional.

  Unele propuneri:

1. Informăm conducerea Republicii Moldova, opinia publică că tentativa de lichidare a Academiei de Științe (iar acesta este pasul următor, cu toate promisiunile care pot fi făcute) este o tentativă de atac la suveranitatea și independența Republicii Moldova ca stat. Or, Academiile de Științe sunt instituții importante ale statelor din întreaga lume, sunt un simbol al statalității.
2. Statutul actual al AȘM este unul indecis, fără prerogative specifice unei Academii de Științe. Academia de Științe a Moldovei trebuie să revină pe făgașul cercetării științifice, reformată, responsabilizată, structurată conform exigențelor perioadei în care suntem, să devină o platformă, un liant care să unească toți actorii implicați în procesul  de cercetare din Republica Moldova (cum – urmează să mai medităm). În acest context, Academia de Științe a Moldovei consideră readucerea institutelor de cercetare în componența sa drept unică soluție posibilă pentru constituirea unui sistem de cercetare eficient și util pentru societate,  economie și business. Într-o astfel de formulă, Academia de Științe a Moldovei nu pretinde la funcția de instituție responsabilă pentru organizarea concursului de proiecte de cercetare sau de finanțare instituțională a instituțiilor de cercetare și își exprimă disponibilitatea de implicare în procesul de cercetare, de rând cu universitățile și alte instituții abilitate.
3. Academia de Științe a Moldovei susține întru totul intenția de dezvoltare și consolidare a componentei cercetare în universitățile din Republica Moldova, inclusiv prin instituirea unor structuri de cercetare distincte de procesul educațional, or, educația și cercetarea în universități sunt și trebuie să fie inseparabile, iar implicarea activă a  personalului științific și didactic în cercetare trebuie privită ca cea mai scurtă cale de implementare a rezultatelor cercetării, cu un efect pozitiv asupra îmbunătățirii calității studiilor.  Totodată, Centrele de cercetare în universități trebuie să se dezvolte, reieșind din interesele științifice ale personalului științifico - didactic din fiecare universitate în parte, experiența acumulată  și specializarea acestora. Considerăm că incorporarea mecanică, prin absorbție,  a institutelor de cercetare în componența universităților va conduce inevitabil la apariția unor dificultăți în managementul universitar, creșterea numerică a personalului de conducere, diluarea valorii institutelor de cercetare, restructurarea acestora conform priorităților universității și strategiei proprii de dezvoltare, pierderea treptată a potențialului științific uman, a experienței și relațiilor de colaborare și parteneriat și, în final, la dispariția acestora.
4. Academia de Științe a Moldovei își exprimă îngrijorarea și regretul în legătură cu faptul că, și de această dată, se încearcă promovarea unor reforme într-o manieră absolut netransparentă, fără discuții publice, fără a lua în considerare eventualele consecințe și  opiniile celor care urmează să „beneficieze” de rezultatele acestei reforme, iar experiența acumulată pe parcursul ultimilor ani de implementare a reformelor propuse și implementate în această manieră  demonstrează  întru totul inutilitatea și ineficiența acestora.
5. Adunarea Generală a Academiei de Științe a Moldovei solicită Ministerului Educației și Cercetării, Guvernului Republicii Moldova stoparea implementării propunerilor anunțate de reformă în învățământul superior și cercetare până la identificarea unor soluții adecvate și eficiente pentru toate entitățile implicate în învățământul superior și cercetare și asumarea totală a răspunderii, inclusiv politice (posibil, personale), pentru efectele negative produse în cazul nesatisfacerii acestei solicitări.

Academician Grigore Belostecinic

Dacă guvernarea s-ar baza pe experiența autentică europeană, sunt convins că reforma ar arăta cu totul altfel

În ultima vreme s-au intensificat discuțiile legate de documentul propus de ministrul MEC cu privire la absorbția unor universități și institute de cercetare. Atât autorii, cât și universitarii și cercetătorii afirmă într-un glas că schimbarea este necesară din cauza sistemului ineficient al învățământului superior și cercetării după reforma din 2017. Dar autorii nu aduc argumente clare referitor la ce se va întâmpla, iar ceilalți nu propun o alternativă. Cu regret, au loc discuții sterile, noi vrem așa, iar noi (ceilalți) nu vrem așa...

Nu se știe care va fi soarta cercetării, universităților și institutelor absorbite, nu se știe care va fi finanțarea pentru cercetare și universități, care vor fi salariile universitarilor și a cercetătorilor, nu se cunoaște cum va avea loc competiția proiectelor, organizarea susținerilor de teze, atunci când totul va fi într-o „oală” plină cu incertitudini. Toate aceste aspecte și multe altele trebuie să fie prevăzute în proiectul de hotărâre a Guvernului.

Se perpetuează anumite minciuni care merită a fi combătute. Un fost ministru al MEC, care a mințit în 2017, declarând că europenii au susținut preluarea institutelor științifice de la Academie, astăzi continuă, cu regret, să spună aceleași minciuni. Iată ce au afirmat răspicat experții europenii: „să se protejeze actuala capacitate publică de cercetare și inovare a Republicii Moldova ca un Minim Absolut, asigurându-se menținerea capitalului fizic, intelectual și uman al instituțiilor de cercetare din Moldova și consolidarea acestora. Trebuie păstrată, în special, capacitatea de cercetare și independența politică a AȘM, în calitate de instituție principală de cercetare în țară, precum și capacitatea de cercetare a institutelor din cadrul ministerelor și a universităților, pentru a evita o degradare periculoasă a bazei de cunoștințe a țării și impactul acesteia asupra dezvoltării socio-economice a Moldovei”.

Dacă guvernarea s-ar baza cel puțin pe această recomandare, sunt convins că reforma ar arăta cu totul altfel.

De menționat că experții europeni au sprijinit atunci poziția conducerii AȘM de a menține și dezvolta rețeaua de institute în cadrul Academiei de Științe.

Încă în 2016 eu am declarat că transmiterea institutelor de cercetare la universități este periculoasă: ” ...experiența internațională de mai mult de o sută de ani ne arată că nici un institut transmis universităților sau de la academiile desființate, sau din sistemul național de cercetare nu a supraviețuit. Dacă vor lua institutele, se vor transforma în cămine, le vor privatiza, le vor da în arendă ș.a.m.d.”

Un exemplu elocvent poate servi Institutul de Farmaceutică, care după ce a fost transmis Universității de Medicină, la propunerea Președintelui țării, s-a transformat într-un simplu laborator. Și noi știm de ce s-a insistat atunci, pentru ca să nu mai știe nimeni ce medicamente se aduc în țară.

De menționat că unele țări post-sovietice au încercat să facă reforme similare și nu au avut  decât probleme. 

De exemplu, Georgia regretă desființarea practică a Academiei de Științe, iar mai târziu s-a încercat chiar restabilirea ei, dar, din păcate, încă nu s-a reușit, deoarece toate proprietățile institutelor au fost vândute sau privatizate, iar transferul angajaților științifici în sistemul de învățământ superior nu a adus decât o bătaie de cap și, mai mult, potențialul științific serios, pe care îl deținea Georgia, s-a pierdut și actualmente nici nu există resurse financiare suficiente pentru a restabili institutele. 

În Turkmenistan institutele au fost transmise la universități, iar academia – lichidată, dar și-au revenit în fire după trecerea în neființă a lui Turkmenbașy și au reînviat-o, fiind cheltuite sume exorbitante din bugetul de stat. 

În Uzbekistan institutele academiei au fost transmise universităților, dar când au văzut cu ce problemă se confruntă atât știința, cât și educația, au fost returnate urgent înapoi la academie. 

În Kazahstan Academia a fost transformată într-o organizație obștească, institutele fiind transmise universităților, după care au dispărut. Actualmente, există dispoziția Președintelui țarii de a  restabili Academia ca o instituție națională și a crea de urgență institute de cercetare pe lângă academie.

În țările baltice academiile au fost desconsiderate și chiar desființate din considerente ideologice, ca aversiune față de tot ce este sovietic. O parte din institute s-au contopit cu universitățile, o alta parte - au rămas institute naționale, unele au format societăți pe acțiuni cu mediul de afaceri și, în sfârșit, după formarea unor academii noi naționale, europene, care erau înzestrate cu capacitatea de a forma persoane juridice, ultimele au primit dreptul de a avea institute.  

De exemplu, în Letonia din 1994, nu mai există institute de cercetare științifică, atașate la Academia de Științe. Cu toate acestea, LAS cooperează cu fostele sale institute, cea mai mare parte dintre acestea fiind integrate în diferite universități sau sunt de nivel național.

Academia de Științe din Lituania, în conformitate cu competența stabilită în legile lituaniene, îndeplinește funcția unui minister al științei (ca și în Moldova după reforma din 2004 până în 2017), prin realizarea politicii de stat în domeniul științei și studiilor, totodată, îndeplinește funcții de expertiză a problemelor strategice ale țării. Din cele 29 de institute de cercetare științifică de stat care funcționează în prezent, 24 de institute au fost înființate și extinse de Academia de Științe.

Legea Republicii Lituania privind știința și educația, art. 37, statutul institutului de cercetare:

1. Cerințele privind conținutul actului constitutiv al institutului de cercetare științifică sunt determinate de prezenta lege și de legile care reglementează forma juridică corespunzătoare a persoanei juridice. Statutul institutului de cercetare trebuie să precizeze direcțiile cercetării științifice și dezvoltării sale experimentale.

2 . Statutele Institutelor de Cercetare Științifică de Stat se aprobă de Guvern.

Autorii proiectului moldav se inspiră mult din experiența țărilor baltice, îndeosebi când se vorbește despre lipsa institutelor de cercetare în sistem. Însă aceasta nu întotdeauna este adevărat. Spre exemplu, în Estonia Legea Academiei Estoniene de Științe în art.17, cu privire la instituțiile academiei, prevede următoarele:

(1) În baza unei hotărâri a adunării generale, Academia poate înființa instituții care au buget și cont bancar propriu și ale căror funcții și baze de funcționare sunt stabilite în statutul instituției.

(2) Statutul unei instituții a Academiei se aprobă de adunarea generală a Academiei și se înregistrează la Ministerul Educației și Cercetării.

(3) O instituție a Academiei va fi condusă de un director cu care secretarul general al Academiei încheie un contract de muncă pe o perioadă determinată în numele Academiei. Directorul instituției care îndeplinește funcții de cercetare este ales pentru un mandat de până la cinci ani, iar consiliul de supraveghere se formează ca organ consultativ al directorului. Procedura pentru alegerea directorului și formarea consiliului de supraveghere este prevăzută în statutul Academiei.

(4) O instituție a Academiei raportează asupra activității sale președintelui Academiei care exercită supravegherea activităților instituției.

(5) Academia și instituțiile Academiei se înscriu în registrul de stat al autorităților guvernamentale de stat și locale, în conformitate cu procedura prevăzută.

Acum să vedem ce prevede Legea privind organizarea Cercetării și Dezvoltării din Estonia:

§5. Statutul juridic al instituțiilor de cercetare și dezvoltare

(1) O instituție de cercetare și dezvoltare poate fi înființată ca agenție de stat, agenție de autoritate locală, persoană juridică de drept public, agenție a unei persoane juridice de drept public, persoană juridică de drept privat sau agenție de drept public, persoană juridică de drept privat.

În privința Academiei Române - este un foarte bun exemplu de urmat, dar să nu uităm că AR a fost înființată ca instituție de protecție și dezvoltare a limbii și identității românești, ulterior activitatea sa extinzându-se și asupra științelor naturii, celor exacte, inginerești, umaniste, sociale, arte, dar și științe agricole și  medicale.

Sper că aceste sugestii și multe altele, apărute ca rezultat al discuției, ne vor permite să renunțăm la această idee proastă și să ne concentrăm asupra unei reforme mai aproape de realitățile Moldovei și ale țărilor din regiune.

Academician Gheorghe Duca

11.07.22

Reforma: câteva gânduri răzlețe

1. On s'engage et puis on voit.  De câteva zile mă urmărește această  afirmație, atribuită lui Napoleon. Desigur, în contextul reformei anunțate de MEC. Încerc să pătrund în esența dictonului, să-l interpretez. Bănuiesc că n-ar trebui să-l înțeleg cu semnificația de a se angaja într-o confruntare fără a avea un plan bine definit. Poate esența lui rezidă în șansa de a se adapta din mers și eficient la orice circumstanță intervenită... Dar.. Clarificările sunt necesare.

2. De ce atunci inițiativa MEC a provocat atâta aversiune din partea comunității științifice? Aversiunea despre care am amintit provine, probabil, din ceea ce psihologii numesc fenomenul „biais de statu quo” – contrapunerea în raport cu schimbarea. Oricum, este evident, eventualele consecințe negative ale acțiunilor întreprinse pot discredita cele mai bune intenții.

3. Impulsurile reformatoare au dreptul la existență. Mai mult, ele sunt imperios necesare. Cei care activează în sistemul universitar sau sistemul de cercetare științifică sunt conștienți de deficiențele ce caracterizează aceste sfere. Adevărul însă rezidă în detalii. Detalii, care n-au fost comunicate societății. Chiar dacă a fost nevoie de dezvăluirea mecanismelor prevăzute de procesul de implementare a acestei reforme.

4. Știința, implicit, organizarea științei este o ecuație cu mai multe necunoscute. Respectiv, abordarea ei trebuie să pornească de la o analiză complexă a stării de lucruri. Ceea ce nu s-a făcut. N-a avut loc o evaluare prealabilă și pertinentă  a instituțiilor de cercetare, nu s-a purces la testarea și modelarea efectelor reformei.  

5. Nimeni nu contestă necesitatea reformelor, însă deciziile propuse trebuie să se bazeze pe o strategie elaborată, pe rezultatele evaluărilor academice, pe un plan bine chibzuit al acțiunilor.

6. Identificarea unui itinerar judicios al dezvoltării științei poate fi configurată doar în urma unei expertize riguroase și prudente, cu participarea experților cu o autoritate notabilă în sfera universitar-academică, atât naționali, cât și internaționali, dar și cu consultarea opiniei întregii comunități științifice.

7. Am și eu experiența reformelor. Primul proiect Tempus în Republica Moldova a vizat modernizarea Facultății, căreia i-am fost decan timp de 12 ani. Cred că am reușit atunci tocmai datorită unei abordări pragmatice.

8. Proiectul din 2015, reanimat, la care se tot face referință în intervențiile publice ale Ministerului, este insuficient pentru a lua decizii radicale, cu atât mai mult că este doar opinia unui grup de cadre didactice. Or, consultarea amplă a mediului academic era obligatorie în contextul elaborării proiectului Hotărârii de Guvern.

9. Mi-am amintit că am scris mai demult un text, „Cuvânt în susținerea Omului de Știință”. Voi cita din el: „Dincolo de aparențe, activitatea științifică este o muncă mai puțin spectaculoasă, efectuată cu minuțiozitate în laboratoare, în liniștea bibliotecilor, în centre și instituții științifice specializate. În fond este un apanaj al unui grup restrâns de oameni, care și-au legat destinul de continua implicare în dezbaterea problemelor societății cu un impact direct asupra nivelului de trai şi calităţii vieţii oamenilor, încercând să găsească răspunsul la cele mai stringente provocări ale timpului”.
10. Comunitatea științifică este doar o parte a societății. Și trebuie să admitem că unele lucruri le poate vedea doar parțial. Iar factorii decizionali dispun de prerogativa să le examineze în ansamblu. În tot cazul, însă, interesele comunității științifice nu pot fi nicidecum neglijate.
11. Pledez, astfel, pentru contramandarea reformei, pentru lansarea ei în condițiile regândirii și conceptualizării atente, examinării judicioase și echilibrate a oportunităților de optimizare a activității instituțiilor de cercetare științifică, pentru a proteja și fortifica statutul și identitatea lor.

membru corespondent al A.Ș.M. Victor Moraru