Academicianul Andrei Eșanu la 75 de ani: Dragostea față de carte, de știință este o slujire fără preget oamenilor și civilizației, însăși creației divine

Academicianul Andrei Eşanu, profesor cercetător, este actualmente unul din cei mai importanți istorici din Republica Moldova și din arealul românesc și Europa de Sud-Est. Interesul său științific general vizează Istoria Românilor (epoca medievală și modernă) în context european. Interesul științific special a înglobat un larg spectru de probleme legate de istoria culturii și civilizației medievale și moderne din Sud-Estul și Estul Europei; probleme de istorie politică și relații internaționale, istorie militară a Țării Moldovei (sec. XIV-XIX); probleme de istorie și civilizație urbană medievală și modernă; probleme de istorie și cultură ecleziastică și spiritualitate; istoria culturii scrise; carte și tipar în Țările Române,  mari personalități ale culturii române etc.

În 2007, când a fost primit de Adunarea AȘM în calitate de academician, istoricul Andrei Eșanu a fost caracterizat ca un intelectual de înaltă probitate, vastă cultură,  cu viziune largă asupra istoriei, om cu o memorie fenomenală, fiind, totodată, și un polemist neîntrecut. Tot atunci, a fost dată citire Scrisoarea acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române către Adunarea generală a AȘM: „Recomand cu deosebită căldură alegerea dlui dr. hab., profesor cercetător, membru corespondent Andrei Eşanu ca membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, la specialitatea „Istorie”. Dl Andrei Eşanu are o activitate științifică deosebit de bogată, concretizată în peste 250 de lucrări, care, în cea mai mare parte, privesc problemele de istorie a culturii medievale românești. Contribuțiile sale au deschis noi orizonturi științei istorice. Candidatul s-a dovedit apt de a aborda multiform problematica istorică, nerămânând cantonat numai pe o direcție restrânsă. Lucrările sale au fost tipărite și în România, Franța, Bulgaria, Turcia și Rusia. Remarcabilă este și activitatea sa de pregătire a cadrelor ca președinte al Consiliului de susținere a lucrărilor de doctorat, precum și în calitate de conducător și referent al unor teze. Dl Andrei Eşanu a fost ales membru corespondent al AȘM cu 14 ani în urmă. De atunci, a lucrat cu multă hărnicie, îmbogățind istoriografia națională.“

Am început această schiță, consacrată aniversării a 75-a de la nașterea istoricului Andrei Eșanu, cu alegerea sa în calitate de membru titular al AȘM, care a constituit într-un fel punctul culminat în biografia sa de muncă și aprecierea meritelor sale științifice. Așa arată viața de succes a unui savant care devine, la apogeul activității sale în cercetare, membru corespondent și membru titular al unei Academii Naționale de Științe, cum este și cea din Republica Moldova. Dar de fapt viața dlui Andrei Eșanu a fost alta – deosebită de cea a colegilor săi. Ea a decurs în două etape distincte: de până la... și după..., care i-au schimbat viața în mod radical și l-au făcut să sesizeze că nimic nu va mai fi ca înainte.

În martie, 1994, în urma unei boli cu o gravă complicație și-a pierdut total vederea, întâi la un ochi, apoi – și la al doilea. În două ore, a orbit complet, nefiindu-i acordat urgent ajutorul necesar în zi de weekend, când în spital rămâne mai puțin personal medical. Ulterior, a luptat pentru viață – opt luni s-a aflat în spital pentru a se salva. Acasă îl așteptau trei copii minori – trei băieți, cel mai mic de doi ani, care aveau nevoie de tată, de dragostea, susținerea, dar și de povețele lui părintești.

L-am cunoscut pe dl Andrei Eșanu până la acea nenorocire și după ea. Eram colegi de generație. Când veneam la evenimentele științifice de la Institutul de Istorie, ne întâlnea în prag. Era vesel și optimist, glumea. Cariera sa științifică începută în 1972 la acest institut decurgea lent, dar sigur, pas cu pas. A trecut în mod tradițional toate treptele ierarhiei funcționale și științifice academice: de la laborant la postul de director interimar al Institutului de Istorie al AȘM (1992). În același an, a susținut teza de doctor habilitat în istorie, apoi a fost ales membru corespondent al AȘM. Era un succes remarcabil pentru un savant la cei 44 de ani ai săi. Viața îi era dragă, își construia noi proiecte de cercetare, acasă îl aștepta familia iubită. Dar căzuse peste el hăul întunericului, din care trebuia să se smulgă spre lumină.

Influențată de această tragedie, am publicat în revista „Săptămâna” interviurile: „Lumină și întuneric” (13.10.1995), „...Doar o rază de lumină, o scânteie”  (17.07.1998), „O dragoste care merită lauda Omului și lauda Domnului” (18.07.2003), precum și materiale de alt gen aici și în alte ediții periodice. Ieri, duminică, de ziua nașterii istoricului  Andrei Eșanu, am citit aceste materiale publicate cu mulți ani în urmă și am retrăit din nou acea durere sfâșietoare, prin care a trecut dânsul; am văzut lacrimile vărsate de soția sa și cei apropiați; grijile, emoțiile și măsurile întreprinse de conducerea Academiei de Științe din acea perioadă, personal președintele, acad. Andrei Andrieș; implicarea acad. Gheorghe Ghidirim, Ministru al Sănătății, în organizarea unui tratament eficient; ajutorul material acordat de Președintele țării Mircea Snegur pentru un consult în Israel. Spre regret, a fost scăpat momentul oportun la spital și toate măsurile luate în restabilirea vederii savantului nu s-au încununat de succes. S-a obținut, desigur, o îmbunătățire a stării sănătății generale, care i-a permis ulterior savantului să-și revadă viața și activitatea cu sprijinul celor apropiați și a prietenilor.

În primul interviu, pe care l-am realizat cu dl Andrei Eșanu la un an și jumătate de la acea zi sinistră, dânsul a mărturisit: „Cel mai greu pentru mine a fost să depășesc această barieră psihologică – lipsa cărții, a informației. Doream foarte mult să scriu și să citesc...” În general, în acele confidențe cutremurătoare de acum aproape trei decenii, cuvântul „carte” a răsunat în diferite contexte de 19 ori: interesul pentru o carte nou apărută; zilnic mi se aduceau ziare, reviste și cărți; n-am știut de această carte interesantă; soția îmi punea în fața mea un teanc de cărți și încercam după copertă să ghicesc ce carte țin în mână; cufundându-mă în lumea cărților; speranțele mele sunt legate de noi lucrări, noi cărți; nu am încetat de a cumpăra noi cărți etc., etc. Dar culmea culmilor a constituit următoarea mărturisire: „Vreau să precizez că mă menține la suprafață aceeași dragoste față de carte. Poate e spus prea tare „dragostea față de carte”, dar uneori mă gândesc în sinea-mi că Dumnezeu m-a pedepsit, luându-mi vederea, pentru faptul că, la un moment dat, am iubit cartea mai mult decât pe Dumnezeu. Astfel, El a vrut să-mi atragă atenția să chibzuiesc asupra acestor lucruri”.

Nu credem, nu putem fi de acord cu protagonistul acestui material: considerăm că dintr-un exces de exigență față de sine, dl Andrei Eșanu a tras o asemenea concluzie. Dragostea față de carte, de știință nu este un viciu, ci o slujire fără preget, oamenilor și civilizației, însăși creației divine, dragoste pe care a împărțit-o și o împarte cu generozitate omul de știință Andrei Eșanu. De altfel, și dânsul spre finele aceluiași interviu accentuează: „Mi-s scumpe ca și mai înainte idealurile mele: dragostea față de carte, de știință, de istorie și limba noastră, totul ce ține de cultura și civilizația popoarelor. Mi-a rămas scumpă amintirea despre mama și satul natal”.

Valentina Eșanu – soția protagonistului nostru, a jucat un rol esențial în depășirea acestei drame familiale. Fiind specialistă în biblioteconomie și bibliografie, situația a obligat-o să-și schimbe domeniul de activitate, devenind „ochii” lui Andrei Eșanu, apoi cercetătoare de rând cu soțul ei. N-a fost simplu deloc. Soțul își amintește că la început, când îi dicta primele articolele Valentinei, aceasta la un moment se oprea și exclama emoționată: „Nu vreau și gata! Nu pot! Nu-mi place!” Dl Eșanu i-a explicat că altă alternativă, pur și simplu, nu există: dacă el nu va lucra, nu va fi! Cuplul Eșanu a depășit această situație extraordinară din viața lor. I-a prins bine cunoștințele bibliografice ale Valentinei în biblioteci și arhive. Cu vremea i-a apărut și interesul pentru cercetare. Împreună cu soțul au semnat peste 200 de lucrări științifice. După 20 de ani de activitate științifică, dna Valentina Eșanu, la îndemnul colegilor său istorici, dar și al soțului a elaborat un studiu de doctorat pe care l-a susținut cu succes în anul 2015, Diploma de doctor în istorie i-a fost înmânată la 22 februarie 2016 de acad. Valeriu Canțer, președintele Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare (în imagini).

Au crescut copii. Au făcut facultăți. Ștefan și Mircea trăiesc pe la casele lor. Mezinul locuiește împreună cu părinții. Un destin frumos împlinit, dar cu preţul a unor eforturi colosale fizice, psihice şi intelectuale.

În contextul aniversării a 75-a de la nașterea academicianului Andrei Eșanu,  membrul corespondent al AȘM Demir Dragnev menționează că prin lucrările sale de anvergură „Cultură și civilizație medievală românească”, „Epoca lui Ștefan cel Mare”, „Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir în cultura europeană”, edițiile bilingve latino-română din București și latino-rusă din Sankt-Petersburg ale „Discripțio Moldaviae”, tratatul fundamental „Dinastia Cantimireștilor”, precum și numeroase studii dedicate istoriei ecleziastice, între care mănăstirile Căpriana, Voroneț, Condrița, prin colaborările sale cu centre științifice din diverse țări, cu Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, în mod special, Andrei Eșanu se face remarcat ca important savant istoric în știința și cultura europeană. A publicat circa 400 de lucrări științifice, inclusiv studii monografice. Una din lucrările lansate în ultima perioadă de timp la Academia de Științe a Moldovei este „Chișinăul de altă dată 1416- 1812”, autori fiind Andrei Eșanu și Valentina Eșanu.

Drept recunoștință a activității sale științifice prodigiosul savant istoric Andrei Eșanu a fost ales membru de onoare al Institutului de Istorie „Gheorghe Barițiu”,  Filiala Cluj a Academiei Române (2011) și membru de onoare al Academiei Române (2011). Este dublu laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul științei (1994, 2001), „Savantul anului 2010”, dublu laureat al Premiului Academiei Române – „Dimitrie Onciul”, 1998, și „Titu Maiorescu”, 2010, precum și al „Premio Italia” –  2011 pentru activitate cultural-științifică, acordat de Ambasada Italiei la Chișinău ș.a. A fost decorat cu înalte distincții de stat: Ordinul „Gloria Muncii” (1966) și „Ordinul Republicii” (2010).

Astăzi, îl urăm de sănătate și de noi realizări științifice pe savantul istoric Andrei Eșanu – Omul Cărții, prin care a trăit și trăiește și care constituie însăși sensul vieții lui.

La mulți ani victorioși, dle academician Andrei Eșanu!

Tatiana ROTARU