- Представления: 370
Prof. Victor JUC: „Oamenii din domeniile cercetării și inovării au nevoie de certitudine și stabilitate. Paradigma fondată pe finanțare instituțională preponderentă, grupuri de nucleu de cercetători și comanda de stat trebuie implementată din 2024, în caz contrar, sistemul va dispărea gradual. Oamenii din cercetare au nevoie de stimulente pentru creștere în carieră”
Temperaturi înalte în Republica Moldova, temperaturi la fel de înalte în cercetarea autohtonă. În timp ce canicula de afară ne bagă în umbră pentru a supraviețui, norii negri care s-au abătut asupra institutelor de cercetare au cedat. Situația a fost pusă pe hârtie pe 13 iulie curent, astfel încât toate eforturile, demersurile și chiar protestele desfășurate de cercetători au fost descurajate, contextul sugerând că pentru unii, vremea lacrimilor a trecut și va rămâne istorie. Tot istoria va fi cea care ne va demonstra dacă a fost bine sau nu. Și dacă istoria științei, ne va spune peste ani ce și cum s-a întâmplat, dacă s-a întâmplat, despre istoria recentă a parcursului cercetării ne-am gândit că ar fi oportun să discutăm cu un istoric de formație, dar care a manifestat un interes deosebit pentru știința relațiilor internaționale. Vom dialoga cu doctorul habilitat în științe politice, profesor universitar Victor JUC, director al Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice și președinte al Consiliului Directorilor Institutelor de Cercetare, care a avut o implicare activă în tentativele de identificare a unor soluții favorabile ambelor părți în contextul reformei.
Succesele atinse de domnul profesor Juc atât în cariera științifică, cât și sub aspect managerial au devenit foarte vizibile, grație faptului că întotdeauna a pus pe prim-plan profesionalismul, responsabilitatea și voința de a obține rezultate bune atât în ceea ce îl privește personal, cât și pentru instituția unde activează și pentru colegi, indiferent de funcția pe care a ocupat-o. Faptul că se consideră un patriot al institutului este confirmarea adevărului că și-a început activitatea științifică în cadrul ICJPS (cu diferite denumiri), ocupând funcțiile de secretar științific, șef Centru, vicedirector și din 2019 – director. Este un om al echipei, își asumă deciziile, ascultă opțiunile colegilor, dar, totodată, se consideră individualist. Are în palmares 16 monografii (monoautor și în coautor); pregătirea cadrelor de înaltă calificare (consultant științific la 3 teze de doctor habilitat; conducător/consultant științific la 9 teze de doctor în științe politice). Publicul larg îl cunoaște foarte bine și prin intermediul emisiunilor Radio și TV, la care participă constant cu analize ale situației la zi și ale problemelor stringente din domeniu. Cu titlu special, vom menționa participarea activă, dar și eficientă a profesorului Victor Juc în viața Academiei de Științe a Moldovei. De la înalta tribună academică expertul a susținut, doar în ultima perioadă, trei prelegeri publice cu privire la politicile Uniunii Europene în contextul pandemiei și impactul conflictului armat din Europa de Est asupra arhitecturii de securitate internațională și modelului de ordine mondială.
A preluat funcția de președinte al Consiliului Directorilor Institutelor de Cercetare într-o perioadă extrem de dificilă și de profundă incertitudine pentru institute și cercetătorii acestora, dar și aici s-a manifestat cu înaltă responsabilitate, venind cu mai multe propuneri către decidenți, în speranța soluționării situației fără precedent, în care s-au pomenit oamenii de știință.
Dl profesor Victor Juc ne va face o radiografiere a situației actuale în care se află cercetarea, în viziunea sa, va analiza și situația privind relațiile internaționale actuale, în contextul obținerii de către Republica Moldova a statutului de stat candidat pentru aderarea la UE. Expertizele sale au fost solicitate și în situații de o încărcătură majoră, cum ar fi conflictul armat din Ucraina, inclusiv apropierea europeană. Vom afla și care sunt riscurile cercetări într-un domeniu care nu stă pe loc, care este în perpetuă schimbare. În calitatea sa de președinte al Consiliului directorilor de Institute de Cercetare, prof. Juc ne va relata despre starea de spirit din institutele de cercetare, în contextul absorbției, dar și cum trece institutul pe care îl conduce prin criza existentă. Cum apreciază absorbția (comasarea) institutelor, cum vede situația de mai departe a acestora, dar și colaborarea cu Academia de Științe a Moldovei.
Un interviu în exclusivitate, realizat în condiții de total disconfort psihologic și moral, dar pe care vă invităm să-l citiți, în speranța că veți găsi mai multe răspunsuri la întrebările care v-au furat liniștea de odinioară.
A consemnat Eugenia Tofan,
Serviciul de Presă al AȘM
Domnule profesor Victor Juc, interviul nostru este unul suficient de motivant pentru zilele, metaforic vorbind, cu temperaturi destul de înalte pentru cercetarea națională, dar și pentru că cei care Vă urmăresc parcursul de ceva timp, nu pot să nu observe altitudinea profesionistă în cariera științifică a Dvs, dar și succesul atins sub aspect managerial. Este o normalitate, o ambiție, o muncă sisifică sau oricât de grea, munca devine o plăcere nebănuită atunci când simți că faci ce trebuie? Ce explicație datorați acestui palmares de performanțe?
Într-adevăr, din anul 2001, desfășor concomitent în cadrul Institutului, cu denumirea actuală de Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, două tipuri de activități: cercetarea științifică și administrarea, ocupând, funcțiile de secretar științific, șef Centru, vicedirector și din 2019 – director. Este o muncă destul de dificilă, dar care a devenit din start o normalitate, fiindcă întotdeauna am pus pe prim-plan profesionalismul și abnegația, voința de a obține rezultate bune pentru instituție și pentru colegi, indiferent de funcția pe care am ocupat-o. Sunt un om al echipei, îmi asum decizii, ascultând opțiunile colegilor și, totodată, sunt individualist.
Totuși, comparând, consider că am obținut mult mai bune rezultate în cercetarea științifică, dovadă servind referințele la lucrările științifice publicate. Cât despre actul managerial, reforma domeniilor de cercetare și inovare, demarată în anul 2017, nu putea să nu-și spună cuvântul asupra situației institutelor academice, să nu-și lase amprenta, alimentând incertitudinea și subfinanțarea: în loc de asigurarea dezvoltării, care mi-am asumat-o prin programul managerial, sunt preocupat de supraviețuire. Nu putem trece cu vederea, în ordinea reliefată de idei, nici pandemia, în sensul că am depus toate eforturile pentru asigurarea funcționalității normale a Institutului, menajând colegii și răspunzând cu promptitudine la solicitările autorităților.
Hotărârea Guvernului cu privire la reorganizarea prin fuziune (absorbție) a unor instituții din domeniile educației, cercetării și inovației, adoptată la 13 iulie anul curent, presupune începutul unei etape noi în activitatea Institutului. Important este de a păstra colectivul de angajați, direcțiile de cercetare, școlile științifice și memoria instituțională, edificată cu mare dificultate, obiective care sunt valabile pentru toate institutele, în trecut aparținând Academiei de Științe a Moldovei.
Sunteți istoric de formație, dar ați ajuns să fiți unul dintre cei mai recunoscuți și apreciați specialiști în domeniul științelor politice, făcând viață bună cu politica internă și relațiile internaționale. Cum și de ce V-ați dedicat acestei vocații deloc simple, am putea spune? Din ce raționamente?
Am absolvit Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova, o facultate de prestigiu, cu profesori de înaltă calificare și colegi prietenoși. M-am specializat pe perioada contemporană, pentru că manifestam un interes deosebit pentru relațiile internaționale. Consider că dintre cele trei domenii de cercetare științifică de care m-am ocupat și continui să mă ocup – istoria filosofiei și a gândirii politice românești, științele politice și relațiile internaționale abordate ca știință – aceasta din urmă (știința relațiilor internaționale) m-a captivat cel mai mult, prezintă un interes deosebit și cred că am obținut cele mai bune rezultate științifice, apreciate și prin Diploma de Excelență pentru teza de doctor habilitat din partea Consiliului Național de Acreditare și Atestare (susținută în data de 14 iunie 2012). Este o deosebită onoare când te apreciază colegii de breaslă.
Să ne vorbiți un pic despre cum e să faci cercetări într-un domeniu care nu stă pe loc, care este în perpetuă schimbare. Cât de riscant e să faci analize, să oferi expertize. Cum se împletește acest risc, dacă e, cu cunoașterea în profunzime a lucrurilor, dar și curajul de asumare?
Într-adevăr, relațiile internaționale abordate sistemic, ca domeniu de activitate a actorilor pe arena internațională/mondială și ca metadomeniu de cercetare științifică se transformă mereu prin caracter și conținut. Din cauzele subiectivismului decidenților politici și imposibilității modelării, pronosticurile și concluziile deseori riscă să nu se adeverească. De exemplu, în 1992 se promova intens, cu predilecție în mediul britanic, aserțiunea că toți cercetătorii în domeniu trebuie să înceteze să se ocupe de teoria relațiilor internaționale, fiindcă nimeni nu a descris cum se va încheia războiul rece. Nu este mai puțin adevărat însă, cu titlul de precizare, că la începutul secolului XX nimeni nu a anticipat cele două conflagrații mondiale, mișcarea anticolonială sau sistemul socialist.
Acest fapt nu este un impediment pentru cercetările științifice în domeniul teoriilor relațiilor internaționale, atât de necesare pentru a cunoaște, înțelege și explica procesele și acțiunile care se produc pe arena mondială. Procesul de cercetare solicită rezultate, în cazul relațiilor internaționale riscurile fiind mai mari, unele concluzii pierd total sau parțial din actualitate, dar rămân ca lucrări de referință în fondul istoriografic. Nu este mai puțin adevărat însă, că atunci când apar situații de o încărcătură majoră, cum ar fi conflictul armat din Ucraina sau apropierea europeană, practic toți apelează la știința relațiilor internaționale.
Cine sau ce a făcut demersul științific al Dvs atât de consistent, profund și atât de bine fundamentat?
La facultate am însușit foarte bine istoria, în special istoria universală, cu toate disciplinele ei. La doctorantura de pe lângă Institut am învățat istoria filosofiei, fapt care mi-a permis ulterior să înțeleg metodologia cercetării științifice, aceasta fiind necesară pentru procesul de investigație și de valorificare a obiectivelor trasate. Politologia am însușit-o în paralel, fiind interesat de istoria gândirii politice, sistemele politice și regimurile politice, partidele politice și sistemele de partide, elitele politice și doctrinele politice. Istoria și teoria relațiilor internaționale au prezentat, după cum am specificat, interes științific prioritar: am studiat, am analizat foarte multe lucrări, pregătindu-mă de prelegeri, pe care le-am ținut la mai multe instituții și de elaborarea tezei de doctor habilitat. Nu sunt decident politic, îmi place foarte mult teoria, mai ușor se înțeleg și se explică procesele și fenomenele care se produc.
Pot afirma, dacă s-ar solicita o autoevaluare, că am fost și rămân autodidact, ghidându-mă de primordialitatea spiritului profesionist în ceea ce fac. Înțeleg bine că nu toate lucrările științifice sunt de aceeași calitate, nici nu pot fi, dar întotdeauna se cere responsabilitate.
Cine sunt beneficiarii muncii Dvs?
Consider că sunt mai multe categorii de beneficiari: în primul rând - colegii de breaslă, dat fiind că lucrările științifice, cu predilecție cele monoautor, sunt destinate publicului cunoscător, versat în materie, mai ales că și stilul este foarte complicat; în al doilea rând – cadrelor în formare (masteranzi, doctoranzi, tineri cercetători, studenți); în al treilea rând – factorilor de decizie de diferit rang și nivel, care înțeleg indispensabilitatea fundamentării științifice a politicii de stat: de mai multe ori oamenii politici au expus idei pe care le-am scris în publicații; în al patrulea rând, dar nu ultimul – publicul larg prin intermediul emisiunilor teleradio la care particip: țin să precizez că în condițiile pluralismului de opinii, pot să expun un raționament care nu este acceptat de cineva, însă niciodată nu voi spune ceva antiștiințific, dat fiind că este fie o eroare, fie un fals, chiar dacă este acceptat de o parte din oameni, mai ales politici.
Trăim timpuri grele, iar acum timpul devine cel mai crud dușman al zilelor noastre. Cât de importantă este unitatea de spirit a noastră, a tuturor și cât de prezentă este ea în societate, dacă este?
Societatea din Republica Moldova este profund divizată, nici pandemia și nici războiul din Ucraina n-au contribuit esențial la apropiere prin coeziune. Consider că sunt mai mulți factori care contribuie la perpetuarea dezbinării și lipsei de unitate: prezența alternativei geopolitice; sărăcia și excluziunea; percepția realităților, lipsa confortului psihologic; stratificarea social-demografică. Timp de 30 de ani de la declararea independenței, nu s-a reușit elaborarea și acceptarea unui proiect de țară, nu a fost determinat și asumat interesul național, ale cărui componente le-am formulat și publicat încă în 2007. Nici integrarea europeană a Republicii Moldova, prin acordarea statutului de țară candidat, nu este acceptată de toți – moldovenii nu au învățat înțelepciunea zicalei „unde-s doi, puterea crește”. Nu a fost formulată o idee integratoare, clasa politică este dispersată, slab pregătită, nu este în putere să mobilizeze eficient energiile sociale: oamenii se dezamăgesc, pierd încrederea în capacitățile statului de a le îmbunătăți viața.
Să continuăm această idee și să mai punctăm câteva aspecte. În contextul actual, în care asistam la o manifestare puternică a neîncrederii oamenilor în politică și politicieni. Din studiile și observațiile Dvs, cine sunt politicienii zilelor noastre?
În Republica Moldova nu s-a format și nici nu avem o clasă politică profesionistă, modul antreprenorial de recrutare a elitelor politice, caracteristic statelor democratice și în proces de edificare democratică, asigură accederea la putere a persoanelor întâmplătoare, fără cunoștințe în gestiunea actului managerial, care urmăresc prioritatea intereselor personale, folosind aparatul de stat în scopuri private. Mulți oameni politici nu dispun de o cultură generală elementară, confundă publicul cu privatul. Nu este întâmplător că am trecut și printr-un regim oligarhic, iar prevederile Declarației cu privire la capturarea instituțiilor statului, adoptată de Parlamentul de legislatura întâi nu au fost plenar executate.
În acest context, nu este întâmplător că cetățenii n-au încredere în unele instituții și în oamenii politici, rezultatele activității lor provoacă respingere. Acest fapt conduce la încrederea redusă în autoritatea statului și drept rezultat, Republica Moldova se depopulează.
Dacă e să ne referim la persoane „politicieni ai zilelor noastre”, după cum ați menționat, incontestabil, în opinia mea, pe primul loc se află Președintele Maia Sandu, pe locul doi – nimeni, pe locurile următoare – alții, încorporând reprezentanți ai guvernării, opoziției parlamentare și opoziției extraparlamentare (sunt câțiva tineri promițători). Trebuie de ținut cont și de un adevăr științific incontestabil: exercitarea actului de guvernare erodează sprijinul electoral, mai ales în contextul unei conjuncturi interne nefavorabile și greșelilor neforțate, folosind, în ultimul caz, limbajul de specialitate din tenis.
Această constantă neîncredere a oamenilor în politicieni este o atitudine care vine la pachet cu un element inexplicabil al psihologiei noastre colective pentru cei de la putere sau este o realitate care nu e de neglijat?
Neîncrederea este o realitate provocată de eșecurile guvernanților în perioada independenței, incluzându-i și pe cei actuali, dat fiind că tranziția continuă. De regulă, moldovenii sunt toleranți cu guvernările, deși au fost și transformări extraordinare. Însă trebuie să distingem unele tendințe socio-demografice: tineretul percepe altfel actul de guvernare și clasele politice – predomină în general neîncrederea și drept consecință, absenteismul nu numai la urnele de vot, dar și în viața politică, în ansamblu. Explicația mea este una filosofică: în Republica Moldova, cu întârziere de circa 40 de ani, se produce trecerea de la modernism la postmodernism, tineretul se angajează mai degrabă în cadrul elementelor societății civile, în sectorul asociativ, decât în cel politic. Suntem în întârziere modernizatoare, nu dispunem de un suport sustenabil pentru dezvoltare și democratizare.
Dar cum să facem ca politicianul „să afle”, totuși, că a fost ales de cetățean și să-și facă treaba bine acolo, iar omul de rând care muncește să-și trăiască în liniște micile bucurii și fericiri ale vieții?
Nu împărtășesc ideile de tipul, cum că cei aleși să exercite guvernarea, se ghidează doar de satisfacerea propriilor interese datorită provizoratului mandatului pe care l-au obținut/l-au primit. Ei încearcă să rezolve și rezolvă probleme ce țin de administrația publică centrală, administrația publică locală și cetățenii, din țară sau de peste hotare.
Însă nu este mai puțin adevărat, că deseori ei nu știu sau nu pot să rezolve promisiunile făcute sau prevederile programatice. Altă cauză este că după consumarea alegerilor, cetățenii nu solicită dări de seamă pentru activitatea desfășurată, trecându-le cu vederea, ci doar se dezamăgesc, pierd încrederea: bidimensionalitatea raporturilor „administrație - cetățeni” nu funcționează, rezultatele fiind evidente. De fapt, în Republica Moldova nimeni nu poartă răspundere pentru actul guvernării.
Să revenim și la interesul Dvs pentru relațiile internaționale. Anul acesta este unul deosebit pentru Republica Moldova. Războiul din Ucraina a accelerat apropierea atât a Ucrainei, dar și a Republicii Moldova, cât și a Georgiei de Uniunea Europeană. Iar statutul de stat candidat acordat Ucrainei și Republicii Moldova la 23 iunie 2022, ar deschide noi perspective și oportunități pentru țara noastră, or, Republica Moldova are nevoie de o perspectivă europeană clară. Să punctăm măcar câteva din acestea.
Voi sublinia că integrarea europeană și asigurarea vocației europene a poporului reprezintă două părți componente ale interesului național al Republicii Moldova. Acordarea statutului de țară candidată este relevantă și, totodată, simbolică pentru Republica Moldova, dat fiind că la 23 iunie 1990 a fost adoptată Declarația cu privire la suveranitatea RSS Moldova. Înțeleg bine că Republica Moldova a beneficiat de un context internațional favorabil apropierii europene și nu rămâne altceva decât de valorificat oportunitatea apărută.
Referitor la oportunități pentru Republica Moldova, voi puncta următoarele:
Transferul politico-juridic din Programul Politici de Vecinătate în Programul Politici de Extindere al Uniunii Europene, asigurând finalitatea clară: integrarea în Uniunea Europeană;
dreptul de a lansa negocieri pe marginea capitolelor acquis-ului comunitar, care permite integrarea în Uniunea Europeană;
dreptul de a beneficia mai pe larg de fondurile de preaderare.
Trebuie de notat că aceste și alte beneficii vor fi accesibile doar dacă autoritățile Republicii Moldova vor promova consecvent reformele democratice în conformitate cu standardele europene și nu trebuie de căutat beneficii imediate, acestea nu vor fi. Înțeleg foarte bine că oamenii s-au săturat de promisiuni, dar alternativă nu este, important fiind de a realiza modernizarea.
De câțiva ani Uniunea Europeana este fără Marea Britanie. A trecut Uniunea Europeană printr-un șoc puternic constitutiv, odată cu Brexit-ul sau lucrurile au fost previzibile? În acest context, putem vorbi astăzi despre o Europa cu doua viteze sau interesul s-a consumat deja?
Brexit-ul urma să rămână problema de bază în anul 2020, nu numai în relațiile europene, dar a fost propulsat pe planul secund de către pandemie, iar aceasta, la rândul ei, continuând lanțul logic, a cedat întâietatea în fața războiului din Ucraina. Incontestabil, Uniunea Europeană a pierdut o parte din potențial, dar șocul a trecut și deja s-a acomodat la noile realități, mai ales că și Marea Britanie a ocupat o poziție deosebită în cadrul Uniunii Europene. Voi preciza că este incorect și speculativ când se compară aspirațiile europene ale Republicii Moldova sau ale Ucrainei, cu ieșirea Marii Britanii din cadrul Uniunii Europene, distingem obiective diferite și situații incomparabile. Sunt de părere că Uniunea Europeană rămâne un proiect viabil, un centru mondial de putere, în actualele condiții economice și strategice internaționale, forța Europei rezidă doar în unitate.
Concepția „Europa a două viteze” apare pe prim-plan în condițiile când se discută probleme ce țin de profunzimea integrării și nu s-a referit la poziția deosebită a Marii Britanii. Actualmente, concepția a fost depozitată în arhivă și va reveni la momentul oportun.
Am lămurit și aceste aspecte, acum să revenim la cea de-a două casă a Dvs - Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice. Și-a schimbat denumirea de mai multe ori, de-a lungul anilor, dar Dvs ați rămas copilul fidel al acestei case în care ați crescut, ca să zicem așa, de la cercetător științific la director. Mai mult, sunteți chiar un fel de patriot al institutului, după cum V-ați exprimat într-un context. Si dacă tot suntem la o oră a mărturisirilor, Dl profesor, ce calități credeți că V-au recomandat și Vă recomandă în continuare ca să parcurgeți un itinerar atât de frumos cu toate treptele ierarhice de până acum?
Într-adevăr, în carnetul meu de muncă este înscris, începând din 1993, Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, cu denumirile care s-au succedat, date fiind reformele structurale la care a fost supus. M-am format la Institut ca cercetător științific, am trecut toate treptele ierarhice și, bineînțeles, nu pot să nu fiu patriot al Institutului. Am avut mai multe invitații de a trece în alte instituții, dar, din diferite considerente, nu le-am dat curs.
Institutul a fost supus mai multor transformări structurale, de fiecare dată nereușite, deoarece erau transferați o parte din colegi: ultima schimbare (din anul 2013), mă bucur că au revenit colegii juriști, dar mă întristez că nu sunt cu noi colegii filosofi. Trebuie de precizat că a fost incertă soarta instituțională a colegilor politologi, în urma concursului de programe de stat pe anii 2020-2023, dar am reușit cu greu să asigur continuitatea activității lor.
Actualmente, revin la Universitatea de Stat din Moldova, susținut de un colectiv bine format, care întrunește oameni de valoare și profesioniști. Este o oportunitate de valorificat, vom contribui prin rezultatele științifice la fortificarea Universității, păstrând colectivul și memoria instituțională.
În opinia Dvs, valoarea omului de știință se demonstrează doar prin lucrări științifice sau și alte virtuți?
Categoric nu doar prin știință și prin lucrări științifice. Este nevoie de o cultură înaltă și de intelect. Cu certitudine, timpul enciclopediștilor în condițiile actuale a fluxurilor informațional-tehnologice a trecut, însă un om de știință trebuie să fie un om de cultură înaltă.
În plus, oamenii de știință trebuie să știe/să poată să-și promoveze lucrările sale științifice, rezultatele obținute, aceasta este o mare problemă care nu și-a găsit rezolvarea. În majoritatea lor absolută, ei nu știu cum să facă să fie cunoscute rezultatele științifice obținute, iar consecințele se dovedesc a fi nefaste, deoarece statul și societatea necunoscându-le, consideră, în mod nefondat, că oamenii de știință sunt inutili și nu produc plusvaloare. Asemenea tendință se consolidează nu doar în Republica Moldova: oamenii de știință nu s-au învățat să-și apere drepturile.
Când a venit prima recunoaștere pe plan profesional? Cum V-o amintiți?
Probabil când am susținut cu succes teza de doctor în filosofie (28 aprilie 1994), absolvind doctorantura cu succes. M-am bucurat că am reușit să valorific un subiect controversat din istoria gândirii filosofice românești – concepțiile filosofice ale lui Vasile Lașcu, evaluarea gândirii lui filosofice provocând adevărate dezbateri în mediul științific academic în perioada sovietică.
Cum a trecut Institutul pe care îl conduceți prin reforma din 2017-2018? Care a fost struna cea mai sensibilă care a fost atinsă în această reformă și care este starea de spirit acum în institut?
Consecințele reformei sunt nefaste pentru toate institutele în care funcția de fondator a fost exercitată de Ministerul Educației, Cercetării și Culturii, dar și de alte ministere. Apelul de programe de stat (2022-2023) a fost discriminator și inechitabil din start, pentru institutele în trecut ale Academiei de Științe a Moldovei, colectivele formate de cercetători, școlile științifice, viitorul existențial și funcțional fiind hotărât de către doi experți din România și un economist de la Agenția Națională de Cercetare și Dezvoltare. Au fost comise multe nedreptăți și intervenții voluntariste. Colegii au depus trei proiecte (programe de stat), cineva a avut grijă să nu fie eligibil nici unul, iar apoi, după repartizarea suplimentară, la intervenția mai multor factori, au fost declarate eligibile doar două din trei, alături de propunerile din partea altor institute. Programul de stat privind funcționalitatea instituțională (probleme invocate și de Uniunea Europeană în Anexa privind acordarea Republicii Moldova a statului de țară candidat) a rămas în afara finanțării și deci, cercetările în domeniile științelor politice, integrării europene și relațiilor internaționale trebuiau să dispară, după cum au dispărut câteva direcții de cercetare științifică din cadrul altor institute. Am depus eforturi susținute pentru elaborarea Metodologiei de finanțare instituțională, prin care să putem finanța și personalul științific de execuție. Voi accentua că nu este deloc normal ca cercetătorii științifici de bază să fie remunerați doar pe 0.25, 0.5 sau 0.75 normă, ei sunt, de asemenea, cetățeni și merită un trai decent.
Am promovat consistent paradigma că finanțarea instituțională trebuie să întrunească 70% din alocațiile bugetare de stat și să nu depindă de programele de stat, proiectelor de acest gen le este suficient 30% din volumul mijloacelor financiare din bugetul de stat, deoarece servesc în calitate de supliment la salariul de bază. Reiterez: oamenii din domeniile cercetării și inovării au nevoie de certitudine și stabilitate. Paradigma fondată pe finanțare instituțională preponderentă, grupuri de nucleu de cercetători și comanda de stat trebuie implementată din 2024, în caz contrar, sistemul va dispărea gradual. Încă un aspect esențial: oamenii din cercetare au nevoie de stimulente pentru creștere în carieră.
Sunteți unul din cei mai vocali cercetători prezenți în emisiunile Radio/TV cu expertize, opinii, sugestii privind politica internă a RM, dar și contextul internațional. Dacă ați putea să Vă amintiți ce previziuni sau propuneri ați oferit vizavi de anumite situații politice de care s-a ținut cont și, viceversa, dacă Vi s-au adus cumva anumite critici pentru anumite expertize oferite.
A fost timpul când eram prezent la emisiuni, inclusiv la solicitarea conducerii Academiei de Științe a Moldovei, pentru a promova imaginea pozitivă a instituției, în sensul că în mediul științific sunt persoane care contribuie la implementarea rezultatelor, care cunosc realitățile. Întotdeauna m-am condus de indispensabilitatea promovării raționamentelor bazate pe știință, nu m-am ocupat cu partizanatul politic și nici cu populismul. Am analizat evenimentele echidistant. Sunt conștient că opiniile pe care le expun nu pot pretinde la adevăr în ultimă instanță, la adevăr absolut, mă pronunț pentru pluralism: o dezbatere bazată pe fundamente științifice, bine argumentată, este binevenită.
Sunt mai multe idei care au fost expuse ulterior de către oamenii politici: referitor la interesul național; formatul heptagonal de negocieri pe marginea conflictului din raioanele de est; privind integrarea europeană; analiza supozițiilor exprimate de liderii tiraspoleni cu privire la statutul lor; modelul policentrist de ordine mondială; arhitectura conflictuală a securității internaționale; privind neutralitatea permanentă a Republicii Moldova.
În urma alegerii m.c. Alexandru Stratan în calitate de rector al ASEM, la ședința Consiliului Directorilor Institutelor de Cercetare, care întrunește 18 institute ați fost ales președinte al Consiliului. La ce obligă această funcție, ce responsabilități presupune și ce impact are Consiliul în soluționarea multiplelor probleme cu care se confruntă institutele de cercetare, dar și cercetătorii?
Calitatea de președinte al Consiliului Directorilor Institutelor de Cercetare presupune mai multă responsabilitate și angajament, mai ales în condițiile actuale, de o înaltă încărcătură. Anul 2022 este unul foarte important pentru destinul și funcționalitatea institutelor pe care avem onoarea să le conducem. Am promovat dialogul cu Ministerul de specialitate pentru a modifica și completa cadrul normativ actual, am propus trei variante cu privire la statutul institutelor de cercetare, dar nu au fost acceptate de Ministrul Educației și Cercetării. În același timp, am menținut dialogul permanent cu directorii, subliniind că suntem colegi, suntem o echipă, fiecare exprimă punctul său de vedere, dar acționăm consolidat.
De asemenea, am inițiat dialogul cu rectorii instituțiilor absorbante, considerând că trebuie să asigurăm continuitatea, să păstrăm colectivele, direcțiile de cercetare, școlile științifice. Discuțiile s-au dovedit a fi de bun augur, constructive, am convenit pe marginea mai multor aspecte privind demararea fuziunii, considerând, reiterez, că este o oportunitate de valorificat.
Nu în ultimul rând, voi accentua parteneriatul cu sindicatele, Consiliul Sindical Știința, am desfășurat mai multe acțiuni în comun.
Referitor la perspectivă, Consiliul Directorilor Institutelor de Cercetare continuă activitatea sa, nu se va autodizolva, rămâne o platformă de dialog cu societatea și autoritățile.
Dvs participați cu implicare și asumare mai la toate manifestările științifice ale Academiei de Științe a Moldovei, fie cu prelegeri tematice, fie cu expertize la varii documente, propuneri etc. Dle director, ce este astăzi Academia de Științe a Moldovei?
Am afirmat mai sus că m-am format ca cercetător științific la Institutul din cadrul Academiei de Științe a Moldovei și particip cu întreaga responsabilitate la acțiunile desfășurate în calitate de membru desemnat al Secției, iar mai recent, ca Președinte al Consiliului Directorilor.
Actualmente, prin Legea nr. 190/2017 cu privire la modificarea și completarea Codului cu privire la știință și inovare, dar și prin Hotărârea Guvernului nr. 485 din 13.07.2022, Academiei de Științe a Moldovei i-au fost cauzate lovituri grave, fiind preconizată să fie transformată și să devină un club de discuție științifică. De fapt, Academia de Științe este un simbol, pentru resetare este nevoie de un proiect de lege nou, prin care s-ar modifica și completa Codul cu privire la știință și inovare: reforma trebuie realizată prin Cod și Academia de Științe a Moldovei ar putea elabora și propune un asemenea document de politici.
Pentru rezultate deosebite în activitatea de cercetare, dar și pentru contribuții substanțiale la sporirea imaginii AȘM, ați primit mai multe aprecieri din partea Academiei de Științe. Care a fost sau este cea mai mare realizare a Dvs de până acum în plan profesional?
Exprim întreaga gratitudine că mi s-a conferit mai multe distincții din partea Academiei de Științe a Moldovei – medalii, diplome și, incontestabil, Premiul „Constantin Stere” pentru rezultate științifice deosebite în drept și științe politice. Reiterez: este o deosebită onoare când aprecierile vin din partea colegilor, fiind propus un ciclu de lucrări în domeniul științei relațiilor internaționale care întrunesc probleme de filosofie și teorie ale relațiilor internaționale, abordări structurale ale sistemelor internaționale și integrarea europeană a Republicii Moldova.
Sunt recunoscător, de asemenea, că am avut posibilitate să țin de la înalta tribună academică trei prelegeri publice cu privire la politicile Uniunii Europene în contextul pandemiei și impactul conflictului armat din Europa de Est asupra arhitecturii de securitate internațională și modelului de ordine mondială.
Alte realizări profesionale: 16 monografii (monoautor și în coautor); pregătirea cadrelor de înaltă calificare (consultant științific la 3 teze de doctor habilitat; conducător/consultant științific la 9 teze de doctor în științe politice).
Cum colaborează institutele de cercetare cu Academia de Științe a Moldovei, după ce au fost retrase de sub tutela Academiei? În baza la ce? Cum vor colabora după absorbirea de către universități?
Intensitatea colaborării dintre institute și Academia de Științe a scăzut, nu putea să nu scadă, însă legăturile tradiționale s-au păstrat. De fapt, colaborarea se bazează mai degrabă pe obișnuință, în special, prin organizarea manifestărilor științifice. Astfel, Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice organizează manifestări științifice împreună cu Secția Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte a Academiei de Științe. Voi remarca și colaborările individuale prin expertizare și avizare. Nu în ultimul rând, trebuie de menționat consultările dintre Consiliul Directorilor și Prezidiul Academiei.
Consider că este necesar de păstrat și de consolidat colaborarea, antrenând și universitățile, deoarece cauza noastră este a tuturor oamenilor din domeniile educației, cercetării și inovării. Sunt sigur că doar în comun vom putea să ne apărăm drepturile.
Poți să fii cercetător științific, dacă nu ești curios?
Există o relație bidimensională între cercetare și curiozitate, însă curiozitatea ține mai mult științele naturale, inginerești și ale vieții.
Ați avut dezamăgiri profesionale?
Nu am avut dezamăgiri în cercetarea științifică, dar necunoașterea limbii engleze în măsura pentru a putea scrie și publica articole științifice în domeniul relațiilor internaționale nu poate să nu-și spună cuvântul. Sunt nemulțumit de managementul Institutului: în loc să asigur dezvoltarea, am fost nevoit să mă ocup de supraviețuire, situația fiind precară din cauza concursului din 2019.
Nu prea înțeleg din care raționamente, dar se atestă o continuitate în politicile din domeniile cercetării și inovării începând din 2014, indiferent de coloratura politică a guvernării. Cunoscând bunele practici europene, care denotă că în statele cu regim parlamentar, știința se află sub înalta ocrotire a șefului statului, sunt absolut convins că această ordine trebuie preluată și implementată în Republica Moldova.
Știu că sunteți un mare amator al sportului, Vă fură mereu liniștea sau Vă ajută să Vă protejați de intemperiile, de impuritățile timpului actual?
Sunt un mare amator de sport, privesc multe discipline sportive, inclusiv cele de iarnă: mă strădui să cunosc în timp real rezultatele, clasamentele. Am scris și un articol științific în problema raporturilor dintre diplomație și sportul de performanță în perioada războiului rece.
Cine sunt oamenii frumoși din viața Dvs? Mă refer atât la aspectul profesional, cât și la cel personal.
În plan profesional sunt colegii, sper că nu i-am dezamăgit, iar acum începem o etapă nouă în activitatea noastră. Eu mă bucur că întotdeauna am avut colegi buni, înțelegători, prietenoși. În plan personal este familia: soția, fiica, părinții, fiica de la frate, cumnații. Suntem o familie unită.
Vă mulțumesc.
