Psihosanocreatologia – știința de care are nevoie societatea, statul şi fiecare dintre noi

21.01.2020
Vizitatori unici: 116

Calitatea vieții și eficacitatea activității cotidiene a fiecăruia dintre noi și a societății în întregime, cu atât mai mult a celor din generațiile viitoare, în condițiile dezvoltării rapide a intelectului artificial („artificial intelect” – AI), care accelerează noua revoluție tehnologică, nu pot fi asigurate fără a renunța la formarea și menținerea spontană a psihicului și sănătății psihice în favoarea creării dirijate a acestora – obiectiv major al Psihosanocreatologiei, ramură științifică a Sanocreatologiei. Crearea și menținerea dirijată a psihicului și sănătății psihice a devenit o necesitate prioritară și datorită afirmațiilor futurologilor, conform cărora inteligența artificială, în viitorul apropiat, va guverna lumea.

Activitatea de fiecare zi, trăirile, prevederile, interrelaţiile sociale etc. sunt determinate de sănătatea psihică. Anume sănătatea mintală este factorul predominant a tot ce realizează şi planifică să realizeze societatea, statul şi fiecare dintre noi. Psihicul şi sănătatea psihică sunt acele fenomene biologice şi sociale care au predeterminat crearea a tot ce ne înconjoară şi de care ne folosim. De aceea, actualitatea şi semnificaţia acesteia este indiscutabilă.

În acelaşi timp, menţionăm că sănătatea psihică este cel mai insuficient fenomen studiat, despre ce denotă lipsa până în prezent a unui concept unanim acceptat referitor la esența acesteia. Chiar şi definiţia elaborată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), conform căreia prin „sănătatea mintală se subînţelege bunăstarea, graţie căreia fiecare om poate să-şi realizeze propriul potenţial, să se isprăvească cu stresul de fiecare zi, să lucreze productiv şi să-şi aducă contribuţia în viaţa societăţii” nu elucidează chintesenţa şi semnificaţia sănătăţii psihice. Aceasta şi a determinat necesitatea elaborării de către Institutul de Fiziologie și Sanocreatologie (IFS) a unui nou concept, ce se bazează pe ultimele date ştiinţifice, conform căruia „sănătatea psihică reprezintă un fenomen complex de percepere şi reflectare adecvată a mediului înconjurător, orientare reală în timp şi spaţiu, organizare a strategiei echilibrate de activitate a organismului”.

Insuficienţa cunoştinţelor referitor la mecanismele de formare şi menţinere a acesteia s-a soldat cu creşterea semnificativă a dereglărilor psihice. Peste 500 de mln de oameni suferă de dereglări psihice, ce alcătuiesc aproximativ 14% din totalul maladiilor societăţii (Eliot S. Total Health for all in the 21st century integrating primary care mental health and public health. Dignity and Mental Health, World Mental Health Day, 2015, p. 16-17). Cca 30% din populaţia planetei suportă dereglări psihogene (Ivbijaro G., Bhugra D., Patel V., Brooks C., Kolkiewicz L., Thomas P. Dignity and Mental Health – Transforming the Workforce. Dignity and Mental Health, World Mental Health Day. 2015, p. 39-43). În SUA, dereglările psihice se manifestă la 31% din populaţie, din ce cauză problema sănătăţii psihice a devenit naţională. În Europa, dereglările psihice în anul 2010 alcătuiau 38,2% (164,8 mln de oameni) – procentaj ce depăşeşte numărul bolnavilor cu dereglări cardiovasculare şi oncologice. Conform datelor OMS, în prezent, fiecare al 4-5-lea locuitor al planetei suferă de unele dereglări psihice, iar în anul 2020, depresia se va plasa pe primul loc în structura morbidităţii determinată de bolile neinfecţioase; nivelul răspândirii tulburărilor psihice constituie 200 de cazuri la 1000 de oameni. În Republica Moldova, în corespundere cu datele Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, se atestă un contingent de cca 30 de mii (38%) de pacienți cu grad de dezabilitate mintală. Conform datelor IFS, societatea contemporană se află într-o stare de stres cronic, care contribuie la degradarea biologică şi psihică precoce a organismului uman. Concomitent, a fost stabilit că unul din factorii determinatori ai sporirii morbidității societății și degradării precoce a sănătății psihice, de rând cu modul de viață stresogen, este formarea spontană a psihicului și sănătății psihice, din ce cauză psihicul omului contemporan nu poate suporta presing-ul cotidian, în rezultat dezvoltându-se diferite dereglări psihogene. Deşi investiţiile în medicină pe cap de locuitor se află în creştere continuă, trendul morbidităţii populaţiei, inclusiv prin tulburări psihice, are caracter ascendent și se referă la toate perioadele de vârstă.

Discordanţa între volumul de investiţii şi nivelul morbidităţii este determinat de faptul că predominant toate sursele financiare destinate medicinei sunt orientate spre acordarea asistenței medicale, diagnosticului şi tratamentului, dar nu spre formarea şi menţinerea dirijată a sănătăţii psihice, care constituie unica cale strategică de soluţionare a problemei sănătăţii mintale.

Și dacă organele de resort, reieșind din resursele financiare disponibile, acordă susținere morală și financiară persoanelor cu dezabilități mintale, atunci nu se întreprind activități publice privind promovarea, crearea și menținerea sănătății mintale, precum și acțiuni pentru prevenirea tulburărilor mintale. Cunoștințele și abilitățile medicilor de familie în domeniul sănătății psihice sunt insuficiente și nu permit de a oferi suport în crearea, menținerea și fortificarea sănătății mintale și prevenirea dereglărilor acesteia.

Este indiscutabil faptul, că în cazul dezvoltării spontane a psihicului și sănătății psihice, așa cum are loc în prezent, se va accelera degradarea biologică generală, psihică și socială precoce, se v-a înrăutăți și mai mult starea biopsihosocială a populației, ducând inevitabil la dispariția civilizației contemporane. Și doar în cazul formării și menținerii dirijate a psihicului și sănătății psihice, ele pot deveni forța motrice a prosperării societății, evoluției biologice și sociale progresive.

Cele menționate denotă convingător faptul, că starea sănătății societății contemporane a devenit una din cele mai acute probleme globale, care amenință existența ulterioară a civilizației. Despre aceasta a fost scris încă cu 30 de ani în urmă în monografia „Стресс и здоровье” (Chişinău: Ştiinţa, 1990, 240 p.), în care este specificat că „…ritmul contemporan al schimbării condițiilor de activitate vitală și stresogenitatea lor a provocat diminuarea capacităților de adaptare a organismului uman, din ce cauză peste 500-900 de ani fiziologic va degrada, iar omul ca specie va dispărea”.

Fiind convinși, că formarea și menținerea dirijată a psihicului și sănătății psihice reprezintă unica cale de soluționare a problemelor sănătății, preîntâmpinării degradării precoce biologice și psihice, evident a apărut necesitatea elaborării bazelor științifice ale formării și menținerii sănătății psihice, adică, dezvoltarea psihosanocreatologiei ca disciplină științifică de sine stătătoare a sanocreatologiei. Dezvoltarea acestei discipline este determinată de necesitatea practicii nu numai de asanare psihică a societății contemporane, dar și de preîntâmpinare a dezvoltării tulburărilor psihice și a degradării mentale precoce și de realizarea maximală a potențialului biologic și psihic al subiectului.
Rezultatele științifice și practice ale Institutului de Fiziologie și Sanocreatologie în acest domeniu, obținute pe parcursul a mai multor ani privind dezvoltarea sanocreatologiei și psihosanocreatologiei, au fost prezentate și înalt apreciate la congresele internaționale interdisciplinare VIII, IX, X, XI, XII, XIII, XIV, XV „Neuroscience for medicine and psychology” (2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019) și la congresele I, II, III, IV, V și VI ale fiziologilor din statele CSI (2005, 2008, 2011, 2014, 2016, 2019) și organizarea în cadrul lor a simpozioanelor speciale dedicate sanocreatologiei și psihosanocreatologiei.

Cercetările în acest domeniu științific au permis descrierea unor legități privind formarea și menținerea sănătății psihice, identificarea factorilor psihosanogeni, psihosanoprotectori, psihodissanogeni și psihopatogeni, stabilirea cerințelor și condițiilor de formare și menținere a sănătății psihice, structurarea nivelurilor de exteriorizare a sănătății psihice etc., ce au stat la baza elaborării primelor două volume ale „Tratatului despre bazele științifice și practice ale Sanocreatologiei”.

Așadar, cele menționate denotă despre faptul, că problema sănătății psihice este una decisivă și poate fi soluționată. Conform psihosanocreatologiei, unica cale de rezolvare a ei constă în renunțarea la formarea și menținerea spontană a psihicului și sănătății psihice în favoarea formării și menținerii lor dirijate. Sperăm, că această cale va fi conștientizată nu doar de specialiștii interesați și implicați în soluționarea problemei sănătății psihice, dar și de liderii politici și de stat, care din voința poporului, decid soarta lui și gestionează finanțele societății.

Teodor Furdui, Valentina Ciochină, Aliona Glijin,
Ion Mereuță, Vlada Furdui, Valeria Vrabie

Categorie: