O carte „cu meandre”, despre opera compozitorului academician Eugen Doga, a apărut în colecția „Basarabica”, editată de Academia Română

23.03.2021
Unique visitors: 506

Interviu cu autorul Ion GAGIM, doctor habilitat, profesor universitar la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

 

Prof. Ion Gagim: „Să scrii o carte despre Eugen Doga, despre cel pe care îl cunoaște o lume întreagă, compozitor cu renume mondial, creația căruia este un imens univers nu este altceva, decât o intenție temerară”.

 

Ne-am obișnuit deja de ani buni să afirmăm că Primăvara începe inclusiv cu DOGA și cu muzica Domniei Sale. Iată că Primăvara aceasta începe și cu o apariție editorială de excepție - „EUGEN DOGA: PERSPECTIVA INVERSĂ”, autor Ion GAGIM, doctor habilitat, profesor universitar la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, cercetător, filosof, autor de monorafii, manuale și alte studii în filosofie muzicală, muzicologie, psihologie muzicală, educație muzicală din Republica Moldova, Maestru în Arte, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, membru al Uniunii Muzicienilor, membru al Uniunii Scriitorilor.

Volumul a apărut la București, în Colecția „Basarabica”, editată de Academia Română, coordonatori, academicianul Victor Spinei și membrul corespondent Ionel Gândea. Între două primăveri de pandemie, iată că muzicologul Ion Gagim ne pune în față o carte despre unul din cei mai mari compozitori ai timpurilor noastre, academician Eugen Doga. Deși cartea a apărut la sfârșitul anului trecut, trecerea Prutului a fost posibilă abia acum, câteva săptămâni. Nu cunoaștem foarte multe despre lucrare și suntem nerăbdători să facem cunoscut și publicului larg cu noua apariție editorială.

De aceea, Serviciul de Presă al AȘM i-a solicitat autorului lucrării, prof. Ion Gagim, un interviu, în speranța că ne vor fi dezvăluite mai multe detalii despre lucrare, ce conține, cum a fost concepută scrierea ei, ce scop urmărește, cui este adresată etc.  

O consemnare de

Eugenia Tofan,

Serviciul de Presă al AȘM

 

 

Domnule profesor, de unde vine ideea editării acestei lucrări, precum și conceptul ei, intuind că este o carte așteptată nu doar de compozitorul Eugen DOGA, dar și de mulți dintre noi, cei care îi ascultăm și îi iubim muzica?

 

Istoria apariției acestei cărți este simplă de tot. Într-o bună zi (și chiar a fost bună, după cum s-au desfășurat ulterior lucrurile) m-a sunat ex-președintele Academiei de Științe domnul academician Gheorghe Duca, propunându-mi să scriu o carte despre Maestrul Eugen Doga. Cartea ar urma să apară în Colecția Basarabica, editată de Academia Română. Mi s-a zis că înțelegerea respectivă deja există. Iată așa – bang! – m-am trezit în fața unei situații „delicate”. În primul rând, pentru că totul s-a întâmplat pe neașteptate. În al doilea rând, pentru că tonul vocii domnului academician era atât de „hotărât”, încât parcă nu-mi lăsa loc de a mai cântări lucrurile. Dar în al treilea rând - moment esențial! – să scrii o carte despre Eugen Doga, despre cel pe care îl cunoaște o lume întreagă, compozitor cu renume mondial, creația căruia este un imens univers nu este altceva, decât o intenție temerară. S-a întâmplat aproape ca în cunoscuta expresie: „m-au însurat fără mine”. Trebuia să dau un răspuns. Într-o clipă am analizat în minte tot ce știam despre Maestrul Doga. M-au „salvat”, în luarea deciziei, câteva articole pe care le scrisesem despre renumitul compozitor cu câțiva ani înainte. Am înțeles că nu am de ales și... am dat consimțământul. „O să te descurci”, mi-a șoptit intuiția, cu toate că în față aveam un uriaș munte, pe vârful căruia trebuia să ajung. M-a ajutat să urc acest munte muzica Maestrului, în care am intrat cu toată ființa, scrutând-o auditiv, sufletește și analitic „de-a lungul și de-a latul”, cum s-ar zice. Anume ea mi-a „șoptit” conceptul cărții, structura ei, subiectele, care urmau a fi puse sub exegeză etc. Mi-am zis că dacă un compozitor compune muzică, atunci anume ea – muzica - trebuie să fie „personajul” cărții, căci anume ea creează numele lui, și nu atât informațiile despre el, despre viața și creația sa. Cu atât mai mult că astfel de cărți despre protagonistul nostru, foarte utile, desigur, deja există.

 

 Manuscrisul, în variantă finală, l-am trimis, cu mari emoții, protagonistului. „Îndoielile” mele au fost de prisos: Maestrul Doga m-a felicitat, mărturisind că îi place mult cartea și că demult și-ar fi dorit anume o astfel de carte despre creația sa.

 

Cartea este editată pentru difuzare în dreapta Prutului, unde nu au fost publicate până în prezent cărți despre marele compozitor, în scopul de a lărgi cunoașterea operei sale de către publicul de peste Prut. Vreau, pe această cale, să aduc sincere mulțumiri Editurii Academiei Române, sub îngrijirea căreia cartea a văzut lumina zilei și un sentiment de recunoștință domnului academician Gheorghe Duca pentru propunerea respectivă. Cartea îmi place și mie (scuzați de lipsă de modestie), aducându-mi clipe de aleasă fericire atât pe parcursul scrierii ei (în special!), precum și acum, când o țin în mâini și recitesc pagini din ea. O carte scrisă „cu suflet” este pentru autorul ei ca un copil, căruia i-a dat viață. Cum ai putea să nu fii fericit?

 

Cum e să lucrezi la o carte despre un compozitor național și universal, ca Maestrul Eugen Doga?

 

Este, în primul rând, o mare responsabilitate, deoarece aici nu poți umbla „cu ocaua mică”, „cu jumătăți de măsură”, și este o mare muncă, rezultatul căreia trebuie să capete forma unei expuneri adecvate, obiective, argumentate a muzicii compozitorului, care este o taină. Ca și toată muzica, de altfel. Să „auzi” această taină, să pătrunzi în ea, să încerci s-o descifrezi, s-o înțelegi și s-o expui în cuvinte (care, vai!, sunt atât de neputincioase aici), adresate unui public – iată ce stă în fața unui autor. O carte despre muzică trebuie să pășească pe urmele muzicii. Doar atunci ea se poate apropia, pe cât este posibil, de ceea ce dorește să ne spună această miraculoasă artă.

 

Cu ce explicație necesară vine autorul Ion Gagim în această lucrare?

 

Aș veni cu următoarea precizare, care denotă specificul cărții: ea, ca să revin, nu este „despre Eugen Doga”, ci „despre muzica lui Eugen Doga”. Este aici o diferență importantă. De aceea, cartea nu este adresată unui „cititor”, ci unui „ascultător” al muzicii Maestrului. Prin lectura cărții, desigur, dacă va binevoi. Din acest motiv, vin în carte cu comentariile unui șir de lucrări ale Maestrului pentru a înlesni înțelegerea lor aprofundată de către ascultător. Totodată, cartea este așezată pe un concept neobișnuit, în opinia noastră, care este formulat în titlul cărții.

 

Este cartea despre celebrul compozitor și muzica Domniei Sale „una cu meandre”, după cum citim în Cuprins? Totodată, titlul ei vorbește de o „perspectivă inversă”. Adică?

 

Cartea este cu „meandre”, deoarece nu poți descrie opera Maestrului Eugen Doga, mergând „pe linie dreaptă”. Și aceasta, din mai multe considerente, pe care le expunem în volum. Iar „meandrul” esențial se află în însăși titlul cărții – „Eugen Doga: Perspectiva inversă”. Ce este „perspectiva inversă”, ca termen, ca fenomen? Pe scurt: pe suprafața unui tablou obiectele din prim-plan sunt mai mici în comparație cu cele de pe planurile ce se deschid, treptat, în perspectivă. Astfel, cu cât perspectiva spațială se îndepărtează, cu atât obiectele reprezentate pe tablou devin mai mari. Este înaintarea spre Infinit, spre Veșnicie, spre „lumea lui Dumnezeu”, care se lărgește cu atât mai mult, cu cât înaintezi în ea. Marea muzică a unui mare compozitor se înscrie, organic, în acest concept, după cum e și cazul muzicii Maestrului Doga, care ne duce spre îndepărtările azurii. Esența fenomenului o regăsim, de exemplu, în următoarea frază a lui Heinrich Heine: „Orice poezie trebuie să fie ca o mică ferestruică spre infinit”.

 

Fiind un muzicolog consacrat, cercetător, autor de monografii și de alte multe studii de diferit gen, cu siguranță că ați studiat tot ce este posibil despre Eugen Doga și despre creația sa. Care sunt, totuși, chemările vieții și ale muzicii artistului?

 

Desigur că am studiat tot ce a apărut atât despre Maestru, cât și cu Maestrul sub formă de cărți, studii, concerte, spectacole, interviuri, emisiuni televizate etc., având și întâlniri cu Maestrul pentru anumite precizări. Chemările vieții și ale muzicii Domniei Sale sunt multe, pe de o parte (despre care vorbim în carte). Pe de altă parte, ele sunt „una” – irezistibila chemare a talentului său înnăscut de a crea muzică „frumoasă, plină de armonie și lumină, muzică, ce cucerește inimile oamenilor, învățându-i să iubească și să trăiască viața în bucurie și fericire”, dacă e să generalizăm.

 

Și dacă e să vorbim despre limbajul muzicii lui Eugen Doga, care ar fi acesta?

 

Am consacrat acestui subiect o bună parte a cărții, or mi-am propus să pătrund, pe cât este posibil, în cele mai mici detalii ale sonorităților muzicii Maestrului pentru a le determina aspectele specifice – ceea ce este propriu și inconfundabil pentru muzica lui Eugen Doga. Iarăși, ca să generalizez, trebuie spus că Maestrul și-a creat limbajul muzical propriu, pe care îl determini de la primele sunete ale oricărei creații. Și aceasta este, cred, realizarea de vârf a unui compozitor.

 

Pentru publicul larg, ce ar însemna „muzică ascultată” și „muzică auzită”, expresii pe care le întâlnim în Cuprinsul cărții?

 

E una să asculți, și alta este să auzi. „A asculta” nu este doar o acțiune fiziologică, ci și o activitate de ordin psihologic și, mai ales în cazul muzicii, de ordin spiritual. Muzica trebuie audiată cu auzul subtil, pe care îl poate dezvolta fiecare, dacă dorește. Din păcate, omul de astăzi nu poate asculta, el nu are răbdare să asculte, fiind „împrăștiat” la acest subiect. Dar pentru a înțelege cu adevărat ceea ce spun sunetele muzicii în intimitatea lor, este necesar de a ne „disciplina” și „educa” auzul. Fără această calitate esențială nu prea avem ce căuta în muzică, ea fiind, eminamente, o artă adresată auzului.

 

Va avea loc o lansare a cărții sau, deocamdată, nu ne putem permite acest lux?

 

Calculele noastre erau ca ea să fie lansată pe 1 Decembrie 2020, de Ziua Marii Uniri, cu invitația colegilor de la Academia Română etc. Dar pandemia, din păcate, a venit cu calculele sale. Însă nu ne dezicem de ideea în cauză.

 

Domnule profesor, Vă mulțumim pentru deschidere, pentru acordarea acestui interviu în exclusivitate, pentru această noutate editorială și informațiile valoroase care ne vin ca o gură de aer proaspăt atât de necesar pentru timpurile nefaste pe care le trăim. Vă felicităm pentru dedicația și munca titanică la acest volum de excepție și suntem nerăbdători să fim prezenți și la o lansare pe potrivă.

 

Vă mulțumesc și eu.

 

Categorie:
Cuvinte-cheie: