- Views: 38
La 02 iulie 2024, în Sala Azurie a Academiei de Științe a Moldovei, și-a ținut lucrările Simpozionul Științific cu genericul „Ștefan cel Mare și Sfânt – 520 de ani de nemurire ștefaniană”, organizat de Secția Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte a AȘM. În centrul atenției participanților la eveniment a fost lansarea de carte – „Epopeea ștefaniană” – 10 volume, autor scriitorul sucevean Andrei Breabăn, expoziția de pictură și prezentarea monografiei „Sărătenii de pe Răut”, autor – Leonid Popescu, maestru în arte, scriitor.
Invitat al Simpozionului a fost preotul Maxim Melinti care a rostit un cuvânt de binecuvântare la deschiderea forului academic. Referitor la subiectul evenimentului, preotul a subliniat: „Ștefan cel Mare este un sfânt mondial. El trebuie să devină model de curaj, dreptate și verticalitate, să fie punctul de reper pentru tânără generație. Astăzi societatea nu are modele clasice și repere de conduită morală. Fără cultură, artă și credință societatea noastră se desacralizează, se demoralizează, se dezumanizează.”
Conform Agendei Simpozionului, acad. Ion Tighineanu, președintele AȘM a prezentat un discurs inaugural, în care a evidențiat că în ziua de 2 iulie Biserica Ortodoxă și toată suflarea românească îl cinstește pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei, care a condus statul medieval între anii 1457 și 1504. A fost cunoscut pentru curajul său în lupta împotriva invaziilor otomane și a altor amenințări externe, pentru sprijinul acordat Bisericii Ortodoxe, precum și pentru promovarea culturii și artei. A construit și restaurat numeroase biserici și mănăstiri, contribuind semnificativ la dezvoltarea spirituală și culturală a Moldovei. Marele Voievod Stefan cel Mare și Sfânt a devenit un simbol, un model de verticalitate, de iubire față de plaiul natal.
Următorul raportor a fost acad. Andrei Eșanu, specialist în istoria culturii medievale și moderne a Moldovei și a Europei de Sud-Est. Era profund emoționat de subiectul prezentării sale „Ștefan cel Mare și Sfânt – portret în epocă”, dat fiind că anterior savantul, împreună cu soția sa dr. Valentina Eșanu, i-a consacrat Voievodului numeroase studii de cercetare apărute sub formă de cărți, monografii, articole etc. Prin urmare, este versat în această temă, o cunoaște nu pe din afară, fiind atașat de subiectul cercetării sale și cultura medievală, pe care continuă să o descopere.
„Astăzi în rememorăm, îl revocăm pe Ștefan cel Mare și Sfânt – una din cele mai strălucite minți ale națiunii noastre din toate timpurile, om viteaz, politician de mare anvergură și comandant de oști genial, a remarcat academicianul. – Om care a lăsat o urmă adâncă nu numai pe plaiurile moldovenești, dar și dincolo de hotarele ei. Astăzi când se împlinesc 520 de ani de la trecerea sa în nemurire, desigur trebuie să-l evocăm și să ducem în continuare ștafeta a tot ce a făcut mai frumos, mai sfânt pentru poporul nostru care îl venerează sute de ani la rând și îl consideră sfânt. Însuși poporul l-a considerat sfânt imediat după stingerea sa din viață la 2 iulie 1504.”
Totodată, acad. și-a amintit că, acum 20 de ani, a asistat cu un grup, condus de acad. Mihai Cimpoi, la ceremonia care a avut loc la Mănăstirea Putna, prilejuită de împlinirea a cinci secole de la trecere în nemurire a lui Ștefan Voievod. Mii și mii de oameni s-au adunat atunci din toate colțurile României și basarabenii, împreună cu acad. Mihai Cimpoi, au asistat la frumoasa ceremonie de atunci, acele impresii rămânând neșterse în suflet până în prezent. Bunăoară, la mormântul lui Ștefan vizitatorii de la Chișinău au observat candela arzând zi și noapte. Atunci s-a apropiat de ei un bătrân monah și, intrând în discuție cu ei, le-a spus că de 500 de ani candela de la mormântul lui Ștefan cel Mare nu s-a stins niciodată. Ea arde și azi, în accepția savantului istoric, ea va continua să ardă încă sute de ani înainte.
În continuare, acad. Andrei Eșanu a informat participanții la Simpozion de unde istoricii se informează în tematica ștefaniană, în baza căror informații și izvoare ei cercetează domnia lui Ștefan cel Mare, activitatea lui pe cele mai multiple planuri: politic, militar, rivalități, războaie, activități culturale etc. Referitor la domnia lui Ștefan cel Mare, cea de 47 de ani și trei luni, s-au păstrat peste 600 de documente originale și copii din epocă ieșite din Cancelaria sa domnească. Dar există și alte câteva sute de documente, ecourile cărora sunt reflectate în acte, texte din secolele xvi, XVII, XVIII și chiar mai târziu. De exemplu Hrisoavele – actele domnești, servind ca titlu de proprietate, ca diplomă de boierie, ca titlu de privilegiu. Alt grup de documente reprezintă corespondența internațională care s-a păstrat în marile cancelarii ale multor state europene: Polonia, Moscova, Veneția, Roma, Budapesta și în altele.
Era un om cu o viziune politică largă asupra Europei și a situației internaționale de atunci. El a venit la tron foarte tânăr avea 17 cel mult 20 de ani. Era firesc în acea epocă. Dar cu toate acestea Voievodul a știut să organizeze atât Domnia, Cancelaria sa domnească, cât și Sfatul Domnesc ca un om cu mare experiență, ceea ce ne demonstrează că Ștefan cel Mare avusese o pregătire intelectuală și religioasă de mare anvergură. Spre deosebire de tatăl său, care venind la tron a omorât boierii ce l-au susținut pe rivalul său, Ștefan cel Mare a venit cu un compromis, a adunat în jurul său nu numai boierii și adepții săi ce l-au susținut în luarea scaunului domnesc, dar și pe boieri care îl înconjurau pe fostul său rival. Astfel, a reușit pe majoritatea dintre ei, să-i aducă în sfatul domnesc, să-i așeze pe cele mai înalte scaune, echilibrând corelația de forțe și să conducă cu înțelepciune țara.
Acad. Mihai Cimpoi a venit la Simpozionul științific cu subiectul „Ștefan cel Mare și Sfânt în proiecțiile imaginare eminesciene” – nu e întâmplătoare tema pentru un eminescolog. După cum ne-a relatat de la tribună scriitorul, Ștefan cel Mare și Sfânt a fost pentru poetul Mihai Eminescu o figură legendară, o figură prototipală a istoriei noastre. Eminescu se proiectează, în opinia savantului, în Decebal ca simbol al căderii în istorie și al lui Ștefan cel Mare ca simbol al împlinirii în istorie. Observația aceasta e confirmată de Lucian Blaga care spunea, în Trilogia culturii – spațiul mioritic, că personajul arhetipal eminescian este tânărul Voievod.
Mai vine o reafirmare surprinzătoare: este vorba de poemul epopeic „Mușatin”, mult timp inedit, descoperit și publicat de Petru Creția în „Manuscriptum”, numărul special nr.1 din 1991, facsimilat zilele acestea de Muzeul Literaturii Române. Personajul-cheie este aici Ștefan cel Mare „tinerel”. Distinsul eminescolog Petru Creția crede pe bună dreptate că în categoria poemelor scrise în manieră folclorică „Mușatin” stă alături, valoric, de „Luceafărul”.
Acad, Mihai Cimpoi și-a încheiat discursul cu o constatare puțin cunoscută că în Calendarul UNESCO, în care nu se includ șefi de state, împărați și domnitori, Ștefan cel Mare totuși se regăsește pentru că a susținut cultura.
Moderator al Simpozionului a fost m.c. Ion Hadârcă, vicepreședinte al AȘM, care pe parcursul acestei întruniri a intervenit cu precizări și completări, astfel implicându-se în acest în dialog și alte persoane. Până la urmă, a avut și un discurs ce vizează experiența sa de viață: „Cumpăna istoriei, cum zicea junele Eminescu la Putna, judecă încet, dar sigur. Și ireversibil, am zice noi. N-a fost eveniment însemnat în toate cumpenele acestei jumătăți de mileniu ca să nu fie prezent și spiritul ștefanian. Astăzi, la 520 de ani de nemurire ștefaniană, în sfânta zi de 2 iulie, spațiul estic al Moldovei istorice, îi păstrează vie memoria în altarele sufletului basarabean, identificându-se în absolut cu imaginea Voievodului. Chiar și în cei mai grei ani de presiune, am supraviețuit ghidați de marii Ștefan Vodă și Mihai Eminescu. Stau mărturie faptele Organizației Naționale din Basarabia (ONB) „Arcașii lui Ștefan”, activând în anii grei 1945-1947, organizație vânată de KGB, tocată, condamnată la ani grei de gulag. Flacăra luptei nu s-a stins și a reînviat în „Sabia dreptății” (lui Ștefan cel Mare), liderii căruia Ion Moraru, Pimen Damascan, Petrică Lungu ș. a. au urmat soarta „arcașilor”, dar nu s-au frânt. Mihai Moroșanu este un alt mare patriot, numele căruia se asociază cu a lui Ștefan cel Mare. Prin anii `60, comuniștii vroiau să mute Monumentul lui Ștefan cel Mare din Grădina Publică undeva în fața hotelului „Chișinău” sau lângă Cinematograful „40 лет ВЛКСМ”, din zona Telecentrului. Studentul Politehnicii Mihai Moroșanu a protestat, a adunat semnături și a contactat autoritățile... Monumentul a rămas la locul lui, iar Mihai a fost exclus de la studii, urmărit și cu un dosar fabricat, „inculpatul” Moroșanu fiind condamnat la trei ani de pușcărie pentru „naționalism” și pentru că a depus flori la Monumentul Ștefan cel Mare.”
Conform Programului Simpozionului a urmat Cantata „Ștefan Mare Domn cel Sfânt” – muzică de acad. Gheorghe Mustea, versuri – m.c. Ion Hadârcă, voce – Iurie Sadovnic.
Cu o scurtă intervenție a ieșit la microfon prof. univ. Aurelian Dănilă, adjunct al coordonatorului Secției Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte a AȘM, care a informat asistența că există date ce confirmă faptul că genialul compozitor Serghei Vasilievici Rahmaninov este stră-stră-stră-nepotul lui Ștefan cel Mare.
Opiniile experților privind extraordinară opera artistică pe subiecte istorice – „Epopeea ștefaniană” – 10 volume”, autor scriitorul sucevean Andrei Breabăn, au prezentat Marius Chelaru, scriitor, revista „Convorbiri Literare” Iași, membru în Consiliul director al USR; prof. Alexandru Simion, doctor în istorie, cercetător la Academia Română (Cluj-Napoca, online); Ana Dobre, scriitor, critic literar (Alexandria, online).
Merită a fi nominalizate cele 10 cărți scrise de dl Andrei Breabăn, care au și constituit cap de afiș al acestui eveniment: „La Porțile Destinului”; „Domnii paralele”; „Visul Măriei Sale”; „Castelul de pe Nistru”; „Poarta Războiului Sfânt”; „Răzbunarea lui Huniade”; „Vitejii Măriei Sale”; „Urmașii lui Huniade”; „Ultimii Cruciați”; „Ștefan cel Mare în memoria românilor”. Autorul volumelor consideră că „Perioada lui Ștefan cel Mare a fost cea mai măreață din întreaga istorie a neamului românesc. Celălalt argument este acela că marele Voievod a fost un factor de Unire, cel care toată viața a avut un ideal, să aducă laolaltă cele trei țări românești”. Creația lui Andrei Breabăn fascinează publicul larg, încurajează pe toți cititorii să cunoască trecutul și să iubească cultura și credința strămoșească.
În luarea sa cuvânt, scriitorul Andrei Breabăn a precizat la final: „Cărțile mele, care pe lângă istoria cunoscută, conțin și multe informații inedite, mai puțin cunoscute publicului cititor, multe preluate din documente descoperite și cercetate recent. De aceea îi îndemn pe toți iubitorii de istorie să arunce o privire și peste aceste lucrări și îi asigur că nu-și vor irosi timpul fără folos, ci vor rămâne cu destule învățăminte care îi vor ajuta să înțeleagă mai bine cine am fost și cine trebuie să fim. Să ajute bunul Dumnezeu ca spada oțelită a Marelui Voievod. pe care azi îl comemorăm, să fie pentru noi asemenea crucii care l-a călăuzit și i-a adus biruința Sfântului Împărat Constantin cel Mare.”
La Simpozion a fost inaugurată Expoziția de pictură și prezentată monografia „Sărătenii de pe Răut”, autor – Leonid Popescu, maestru în arte, scriitor. Acum un an, pictorul și scriitorul și-a lansat cărțile consacrate deportărilor basarabenilor la Academia de Științe a Moldovei.
La finalul Simpozionului Științific preotul Maxim Melinti, consilier cultural al Mitropoliei Basarabiei, a înmânat Ordinul „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” gradul III și gradul II organizatorilor acestui eveniment în semn de înaltă apreciere și prețuire pentru promovarea și susținerea Bisericii Ortodoxe Române.
Tatiana ROTARU
