Visurile și realizările pornesc din copilărie sau... de la un microscop mult râvnit – interviu cu Randy Schekman, Laureat Nobel

10.11.2023
Unique visitors: 520

În perioada 17-22 septembrie curent, la invitația Academiei de Științe a Moldovei s-a aflat în Republica Moldova profesorul Randy Schekman, celebru savant de la Universitatea California/Berkeley, Departamentul de Biologie Moleculară și Celulară, SUA, Laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (2013), Membru de Onoare al AȘM (2021). Oaspetele de peste ocean a avut un program bogat de lucru care a inclus ceremonia de înmânare a însemnelor de membru de onoare al AȘM; întâlnirea de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, în cadrul căreia i-au fost înmânate însemnele de Doctor Honoris Causa ale acestei instituții de educație; participarea la Conferința Științifică Internațională în domeniul Nanotehnologiilor și Ingineriei Biomedicale, organizată de Universitatea Tehnică a Moldovei și Societatea de Inginerie Biomedicală  din Moldova în colaborare cu Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, Academia de Științe a Moldovei și Federația Internațională de Inginerie Medicală și Biologică (IFMBE); deplasarea în orașul Lipcani, raionul Briceni, unde Randy Schekman a avut o întâlnire la Colegiul Pedagogic local, apoi a vizitat mormintele străbunicilor săi în Cimitirul evreiesc din această localitate.

 

T.R.: Onorate domnule profesor Randy Schekman, cu ce gânduri și sentimente v-ați întors în California după prima deplasare în Republica Moldova?

Prof. R.Ș.: Călătoria mea în Moldova a fost una memorabilă. Am plecat cu un sentiment de căldură de la oamenii cu care m-am întâlnit și de la emoționantul omagiu primit la Colegiul Pedagogic din Lipcani. Vizita mea la cimitirul evreiesc mi-a răvășit sufletul, dar rămân impresionat de numeroasele morminte din deceniile trecute, acum în mare parte –neîngrijite și acoperite de buruieni, cu excepția mormintelor mai noi, moderne, care, prin felul cum arătau, tindeau să păstreze demnitatea celor înhumați. Sper că mica comunitate evreiască din Republica Moldova va putea găsi fondurile necesare pentru a readuce mormintele strămoșilor noștri la respectul pe care ei îl merită.

 

T.R.: La Chișinău ați avut întâlniri cu comunitatea științifică de la Academia de Științe a Moldovei și cu cea universitară din cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu” și Universității Tehnice a Moldovei. Ne aflăm pe continente diferite, cu mentalități diferite, formați ca specialiști în alte condiții și sisteme politice. Cum v-au părut cei din Europa de Est după mai bine de trei decenii de independență?

Prof. R.Ș.: Am plecat din această zonă geografică în speranța că Republica Moldova și restul Europei de Est – fostele colonii ale dictatorilor sovietici, vor reuși să se scuture de trecut, să evolueze, să înflorească și să se alinieze cu Occidentul pentru a asigura pacea și prosperitatea popoarelor sale. Să apărăm democrația în fața unei amenințări a relansării rusești. Tinerele țări independente din Europa de Est ar trebui să se alăture Ligii națiunilor pașnice și prospere, în cadrul căreia tinerii au libertate de gândire și acțiune, oportunități de a munci în beneficiul familiilor și concetățenilor lor.

 

T.R.: Acum trei ani, Dvs. împreună cu prof. Ion Tighineanu, ați pus temelia relațiilor de cooperare dintre Academia de Științe a Moldovei și Universitatea California/Berkeley. Aici, la Chișinău, v-ați făcut noi prieteni. Care sunt perspectivele de colaborare?

Prof. R.Ș.: Mi-au plăcut foarte mult interacțiunile mele pline de consistență cu profesorul Tighineanu și colegii săi din Academie, Universitatea Tehnică și Universitatea de Medicină și Farmacie. În anii anteriori vizitei mele, am avut mai multe ocazii să vorbesc cu grupuri de cercetători din Moldova, studenți și telespectatori. Am avut și mai multe angajamente similare în acele câteva zile ale vizitei mele. Cu siguranță, în curând voi reveni la Chișinău cu un obiectiv special de a vorbi cu liderii politici, pentru a încuraja o investiție mai viguroasă în știință, în formarea tinerilor oameni de știință pentru cariere în Moldova. O astfel de investiție ar aduce dividende, în particular ar atrage finanțări semnificative din afara țării, și ar asigura ca Republica Moldova să beneficieze de talentele naturale și energia tinerilor.

 

T.R.: Calea Dvs. spre Premiul Nobel n-a fost presărată cu flori. Copilăria Dvs. a coincis cu perioada marii depresiuni în SUA. Familia Dvs. de emigranți a avut de înfruntat și mari probleme de ordin material. Pentru a vă procura primul microscop profesional pentru studenți, Dvs. ați practicat diverse joburi și tot n-ați reușit să adunați suma de 100 de dolari. Cum v-ați descurcat până la urmă?

Prof. R.Ș.: De fapt, bunicii și părinții mei au fost acei, care au trecut prin marea depresiune. Eu am fost un copil al marii expansiuni economice americane și am beneficiat enorm de pe urma investițiilor în educație și cercetarea științifică. Familia mea făcea parte din clasa de mijloc și nu avea bani, de exemplu, pentru învățământul privat sau pentru vreunul din luxurile pe care unii le asociază cu această perioadă de creștere în SUA. Era de așteptat să  lucrez pentru orice bani suplimentari, așa că am făcut multe gioburi (repartizam ziare, udam terenurile verzi din curți, îndeplineam lucrări de secretariat, dădăceam copii) pentru a câștiga suficient și a cumpăra un microscop profesionist pentru studenți. În cele din urmă, cu sprijinul tatei, am cumpărat acel microscop Baush și Lomb, care a devenit posesia mea prețuită în timpul anilor petrecuți la școală, când locuiam acasă. Cu vremea, după ce am trecut la Universitate, microscopul a fost pus deoparte. Din fericire, părinții mei l-au păstrat și mi l-au trimis, când mi-am întemeiat propria familie lângă Berkeley. La scurt timp, de la înmânarea Premiului Nobel, am primit o propunere din Stockholm, muzeul Nobel,  să transmit un artefact din trecutul meu științific. Atunci am decis că acel obiect nu poate fi altul decât microscopul meu drag în anii de școală Baush și Lomb, care rămâne și astăzi expus în Suedia.

 

T.R.: O întrebare mai sentimentală ce vizează baștina străbunicilor Dvs., care au locuit în orășelul Lipcani din nordul Basarabiei aproximativ cu 100 de ani în urmă. Cum ați fost primit Acasă?

Prof. R.Ș.: Deja parțial m-am referit la baștina străbunicilor mei, care a fost partea cea mai emoționantă a vizitei mele. Gazdele mele de la școala pedagogică au fost foarte amabile, întâlnindu-ne cu cântec, dans și voie bună, încheind această prezentare artistică cu „hora”– un dans tradițional evreiesc, pe care îl cunosc din tinerețe.

 

T.R.: Dle profesor Randy Schekman, aș vrea să fac unele precizări la cele relatate de Dvs. Cultura populară evreiască și cu cea românească din  Basarabia s-a întrepătruns pe parcursul celor 400 de ani, cât au conviețuit împreună reprezentanții celor două popoare. De studierea acestor procese de influență s-a ocupat la începutul anilor `90 Secția de evreistică a Institutului de Cercetări Interetnice a AȘM, condusă de istoricul Iacob Copanschi. În cadrul acestor cercetări, a fost editată lucrarea „Doina evreiască” de muzicologul Zinovie Stolear. Folclorul evreiesc atestă și astfel de termeni ca „jocul evreiesc”, „sârba evreiască”, „oleandra și hora evreiască”, ceea ce denotă influența muzicii moldovenești asuprea celei evreiești. Pe de altă parte, românii basarabeni dansează „șaerul”, ceea ce în idiș „șer” înseamnă foarfece. În literatura de specialitate întâlnim și astfel de piese muzicale ca „freilih basarabean” sau „freilih”.

Prof. R.Ș.: Nu am cunoștințe despre această amestecare a culturilor evreiești și române, iar termenii pe care i-ați descris sunt noi pentru mine. Cu siguranță, familia mea și un număr mare de emigrați evrei din întreaga lume își urmăresc cultura strămoșească în Europa de Est, inclusiv în Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Rusia. Din păcate, cea mai mare parte a acestor tradiții bogate a fost distrusă în holocaust, iar cei care au plecat, precum au fost bunicii mei, sau au scăpat cu viață, au format diaspora mondială evreiască, inclusiv o mare parte a ei s-a stabilit în Israel. Acolo, în Țara Sfântă, locuiesc și unii dintre membrii familiei mele basarabene. Comunitatea evreiască care a rămas în Republica Moldova este destul de mică, de exemplu, la Lipcani locuiește un singur evreu. Memoria acestei culturi bogate trăiește în generațiile care au urmat sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

 

T.R.: Să revenim la știință. Cred că este necesar să scoatem în evidență importanța cercetărilor  fundamentale și aplicative la nivel global, inclusiv în R. Moldova, a problemei cu privire la încălzirea globală și a consecințelor ei, stabilirea și consolidarea păcii în lume. Care este opinia Dvs., ca savant, și prin prisma domeniului căruia v-ați consacrat – biologia  celulară?

Prof. R.Ș.: Biologia celulară oferă o înțelegere a principiilor de funcționare de bază în trilioane de celule din corpul nostru. Cu o astfel de abordare conceptuală profundă multe dintre maladiile care afectează omenirea vor fi depășite sau controlate. Biologia celulară poate fi, de asemenea, utilizată la valorificarea energiei luminii pentru producerea eficientă de biocombustibili. Pregătirea studenților în biologia celulară pentru R. Moldova va construi infrastructura științifică de bază, din care se pot valorifica inovațiile din biotehnologie în beneficiul economic al țării.

 

T.R.: În republica noastră sunt în toi alegerile în organele de administrare locală. Suntem în proces de alegere și a președintelui Academiei de Științe a Moldovei. Recent, toate trei secții ale AȘM au recomandat candidatura acad. Ion Tighineanu pentru a fi aleasă la al doilea mandat de 4 ani. Ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, v-ați putea pronunța la acest subiect?

Prof. R.Ș.: Da, desigur! Sunt recunoscător profesorului Tighineanu pentru că m-a contactat cu câțiva ani în urmă și mi-a sugerat să întreprind o vizită în Moldova pentru a susține prelegeri și a vizita localitatea Lipcani, unde s-au născut bunicii mei materni și care au emigrat în SUA în 1927. Deși vizita mea a fost amânată în decurs de câțiva ani ca urmare a pandemiei și a invaziei rusești în Ucraina, am avut plăcerea în acea perioadă să fac prezentări online la Academia de Științe și la Televiziunea moldovenească. În cele din urmă, am izbutit să realizez această călătorie în septembrie 2023 și totul a fost organizat la nivelul în care am sperat că va fi. Prof. Tighineanu a fost foarte amabil ca gazdă să mă îndrume către instituțiile, ceremoniile și locurile turistice din Chișinău, iar apoi, în ultima zi, am fost în excursia memorabilă de la Lipcani.

În cursul vizitei mele în Republica Moldova, m-am familiarizat cu aspirațiile oamenilor de știință, seniori și juniori, la o investiție mai mare în știință, pentru a le permite celor mai talentați tineri să rămână acasă și să contribuie la dezvoltarea economică a țării lor. Împreună cu prof. Tighineanu am avut o întrevedere cu membri ai Parlamentului R. Moldova, în cadrul căreia am discutat despre necesitatea alocării unui buget sporit pentru știință. De asemenea, am pregătit o Scrisoare către Președintele Republicii Moldova și am înregistrat interviuri televizate pentru a argumenta faptul că dezvoltarea Republicii Moldova în viitor va depinde de progresul potențialului științific. Rămân hotărât să susțin această inițiativă în orice mod posibil și sunt pregătit să revin la Chișinău pentru discuții cu Președintele Republicii Moldova, dacă dorește să vorbească cu mine la direct pe această temă.

          Actualmente, prof. Tighineanu se află într-o poziție unică pentru a conduce mai departe Academia de Științe a Moldovei cu un mandat de 4 ani ca președinte. Aștept cu nerăbdare să lucrez în continuare cu Dumnealui pentru a realiza viziunea nobilă de avansare a infrastructurii de cercetare și de valorificare a potențialului științific al țării.

 

T.R.: Vă mulțumesc, Excelența Voastră, dle profesor Randy Schekman, pentru bunăvoința de a realiza acest interviu!

 

Pentru conformitate

Tatiana ROTARU

 

 

Categorie:

Înregistrări online