Reflecții la ceas aniversar. Academicianul Valeriu Rudic – 75 de ani

În acest sfârșit de săptămână, într-un 18 Făurar, îi spunem La Mulți Ani unei personalități marcante a științei naționale și internaționale, unei somități de mare prestigiu a Academiei de Științe a Moldovei, un reper al comunității științifice și o mândrie pentru țară. Este academician, se numește Valeriu RUDIC și este inventatorul BioR-ului. Este autor a unui număr impresionant, de peste 1200 de lucrări ştiinţifice, inclusiv monografii, manuale, produse înregistrate și fabricate. Deține circa 300 brevete de invenţie, înregistrate în Republica Moldova, Federația Rusă, România.

Așadar, Omul zilei de astăzi este acad. Valeriu Rudic, savant cu renume mondial în domeniul microbiologiei, fondator al școlii științifice în ficobiotehnologie, membru de onoare al mai multor Academii, inclusiv de peste ocean, mai mulți ani director al Institutului de Microbiologie și Biotehnologie, actualmente, director onorific al instituției, președinte al Societății Microbiologilor din Moldova.

Astăzi, academicianului Valeriu Rudic îi bat la ușă cei 75 de ani năzdrăvani, parcurși pe un drum fascinant prin lumea cercetării și cunoașterii, străbătând itinerarii sinuoase, dar care i-au îmbogățit frumos și demn palmaresul, i-au făcut mândri pe părinții intelectuali și pe cei apropiați și, nu în ultimul rând, ne-au îmbogățit patrimoniul național cu un tezaur consistent de realizări științifice.

Nu pare să fie omul care ar pierde timpul în încercarea de a fi ca alți oameni sau a se da altcineva decât este. Prezentând în aparență o față blândă, un zâmbet cald și prietenos, acad. Rudic a ales să meargă pe culmile profesionalismului cu un aer firesc, modest, dar determinat și dezinvolt. Și puțini dintre noi știm poate că acest firesc și această dezinvoltură includ, de fapt, ani de nesomn, un șir de eforturi, căutări, neliniști și, poate, dezamăgiri. Se pare însă că s-a pătruns mult mai înainte decât alții de îndemnul și înțelepciunea marelui gânditor Confucius care ne-a tot învățat pe toți că cea mai mare glorie nu o dobândești atunci când nu este doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut. Important a fost să nu se oprească, să lucreze mereu, să cerceteze mereu, să se perfecționeze mereu, să lucreze cu răbdare, iar rezultatele i-au răsplătit eforturile. A avut nevoie doar de un vis pentru a suporta greutățile care apăreau și a învinge realitățile vieții, conștientizând că existența umană nu constă doar în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești și a da sens vieții, pentru că viața noastră poate fi veselă și mai puțin,  grea, tristă sau curioasă și, pur și simplu, diferită.

Pentru Domnul academician viața a fost una complexă, cu reflecții, care poate nu i-au dat timp de răsfăț, dar care i-au adus finalmente satisfacția împlinirilor   profesionale.

Astăzi, vorbim despre performanțele științifice ale savantului Rudic ca despre un palmares incontestabil ce însumează opere științifice valoroase, dar și cu impact practic, apreciat atât în țară, cât și în străinătate. Palmaresul savantului include o multitudine de premii, distincții, medalii de aur, argint și bronz, obținute în Republica Moldova, precum și la cele mai prestigioase saloane de inventică, expoziții și târguri internaționale din Geneva, Bruxelles, Sofia, Casablanca, Zagreb, Londra, București, Cluj-Napoca, Iași, Manila, Moscova, Bangkok, Seul, Nürnberg, Maroc etc. Savantul mai deține Marea Cruce a Ordinului Sf. Ioan (Malta), Marea Cruce a Ordinului Sf. Andrei (Scoția), Ordinul Pro-Meritus Grand Prix al Comunității Europene pentru Promovarea Invențiilor, Ordinul European de merit în Inovație (Grand Officier), Ordinul belgian „Merite de, l’Invention” (Grand Officier) ș.a.

Cu toată această înșiruire de succese și aprecieri, omagiatul zilei a ales să meargă și în continuare pe un drum discret, bucurându-se de lumina unui suflet moderat. Nu știm care va fi elanul sărbătoresc al academicianului Valeriu Rudic la acest popas al vieții sale, dar nu s-a lăsat ademenit de cuvintele calde și firești pentru o atare aniversare, chiar dacă macar nici nu am încercat să fim patetici. Așa sau altfel, nu am putut lăsa ziua aceasta să treacă așa, de capul ei și am încercat să răscolim jarul unei speranțe că dl academician ne va deschide câteva uși, n-am insistat nici măcar pe cele ale sufletului, dar cele care ne vor duce în povestea savantului, conducătorului, mentorului, Omului Valeriu Rudic, dar și pentru că suntem obligați să dăm mărturia că știința este vie și că personalitățile ei, în pofida dificultăților de orice gen, fac dovada acestui argument.

Bineînțeles, nu putem povesti în câteva rânduri, o viață de atâta consistență, cum este a reputatului om de știință Valeriu Rudic, dar ne bucurăm să-l știm sănătos, împăcat cu sine, cu liniștea în suflet. Ne bucurăm să știm despre vocația și misiunea academicianului cu care a pășit în lumea științei, unde și-a pus mai tare abilitățile, dar și sufletul la bătaie pentru a reuși ce și-a propus, și cum a reușit să-și întoarcă fața către soare pentru ca umbrele să rămână în urma lui.

Eugenia Tofan,

AȘM