A plecat în Veșnicia astrală scriitorul Nicolae DABIJA, membru corespondent al AȘM, Patriot de foc al culturii românești, Om al Cetății

Zi de doliu național, 15 martie 2021. Drapelele instituțiilor de stat, cu panglici de doliu, coborâte în bernă, iar țara înmărmurită de tristețe și jale nemărginită. Comunitatea intelectualilor de pe ambele maluri ale Prutului, comunitatea științifică, Academia de Științe a Moldovei, Academia Română au îmbrăcat haina tristeții și durerii. A plecat în Veșnicia astrală membrul corespondent Nicolae DABIJA, membru de onoare al Academiei Române, membru al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere cu sediul la Paris, Laureat al Premiului Național, scriitor, istoric literar, redactor-șef al Revistei de cultură „Literatura și Arta”, unul din cei mai citiți și îndrăgiți poeți, tradus în peste 20 de limbi.

Am cerut îndurare mai multe zile, am înălțat rugăciuni, mulți dintre cei care l-au iubit necondiționat se ofereau să-i dea chiar inima lor lui Nicolae Dabija, care a luat asupra sa toată suferința și sfâșierea acestui necăjit popor, doar să rămână cu noi, dar harul și sufletul lui uriaș a fost chemat Sus. 

Scriitorul Nicolae Dabija a fost petrecut pe ultimul drum la 15 martie, după ce, în  dimineața zilei, a fost oficiată o slujbă la Catedrala Sfânta Teodora de la Sihla din Chișinău, ceremonia religioasa fiind ținută de preoți de la ambele Mitropolii - arhidiaconul Maxim Sturza, de la Mitropolia Basarabiei, protoiereul Ioan Ciuntu, parohul Catedralei Sfânta Teodora de la Sihla si părintele Octavian Moșin de la Biserica „Întâmpinarea Domnului” a Universității de Stat din Moldova. Zeci de oameni, iubitori ai poeziei sale, oameni de cultură, reprezentanți ai corpului academic, oficiali, au venit să-și ia rămas bun de la cel care a fost și va rămâne un simbol al Renașterii Românești din Basarabia.

Mitingul de doliu a început cu o mărturisire, aproape cutremurătoare, despre rețeta succesului, pe care Nicolae Dabija o adresa de pe un monitor, special instalat, în curtea Cimitirului Central. Și dacă nu erai acolo să vezi, ți-ar fi părut că scriitorul vorbește chiar acum cu cititorii săi: „Aș vrea să mulțumesc tuturor celor care au venit astăzi pentru ca să fim împreună. Și aș vrea să încep cu o mărturisire. Eu sunt un om fericit. Datorez acest lucru părinților mei care, odată, demult, când m-am pornit la școli, mi-au oferit rețeta fericirii. Bunii mei părinți mi-au spus: dacă vrei să devii în viață fericit, să fii bun și harnic. Părinții mei mi-au dat de înțeles că oamenii răi și leneși, chiar dacă au de toate, nu sunt fericiți. De ce? Pentru că nu merită. O altă rețetă a fericirii mi-au dăruit-o ceva mai încoace Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. El mi-a povestit: Un tânăr sărman a venit la sfânta biserică ca să-l roage pe Cel de Sus să-i dea o pereche de încălțări, dar ajuns în pragul mănăstirii, el a văzut un om fără picioare. Și atunci tânărul s-a rugat Celui de Sus și i-a mulțumit: Doamne, îți mulțumesc! Chiar dacă am picioarele desculțe, ele sunt sănătoase. Deci, succesul acestei rețete este să te mulțumești cu ceea ce ai și atunci vei avea de toate. Dar, cea mai sigură rețetă a fericirii este, cred, următoarea: Dacă vrei să fii fericit să ții cont de Cel de Sus. Adică, cu lucrările Sale, cu semenii tăi, cu tine însuți și atunci, la sigur, vei fi un om fericit. Să fiți fericiți!”.

Un ultim omagiu marelui intelectual și om de cultură, Nicolae Dabija, care și-a dedicat întreaga viață Cuvântului, Poeziei, Literaturii, Artei, i-au adus mai mulți oficiali, personalități ale vieții științifice și culturale, prieteni, discipoli.

„Greu de crezut, greu de acceptat evidența. Îngerul Domnului l-a strigat pe colegul și prietenul nostru în Ceruri ca să serbeze învierea Domnului Acolo, Sus, la masa literelor române, împreună cu Grigore Vieru, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi, Anatol Codru, Leonida Lari și atâția și atâția, din păcate, alți colegi și prieteni de ideal poetic și crez național. A căzut o stea mare a culturii și literaturii noastre și a unirii românești. Un mare și neînfricat „fotograf de fulgere”, așa cum și-a întitulat el una dintre cărți, pentru că noi, în ultima perioadă, ultima (?), de 30 de ani, trăim printre fulgere”, a spus Arcadie Suceveanu, scriitor, poet publicist, președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Arcadie Suceaveanu a remarcat că Nicolae Dabija a făcut parte din generația Rezistenței și Renașterii Românești, aici, în Basarabia, o generație care a făcut istorie, iar intelectualii, scriitorii sunt cei care au ctitorit această țară. A fost om al Agorei sociale și politice și, deopotrivă, om al scrisului, iar cartea sa de debut „Ochiul al treilea” a marcat literatura noastră și a devenit blazonul generației 70, alături de cărțile altor colegi din această generație. Președintele US a subliniat că poetul Nicolae Dabija a schimbat fața literaturii noastre, având și argint și oțel în peniță. Cu pana înmuiată în argint și-a scris poeziile, adunate în minunate cărți de poezie „Zugravul anonim”, „Apă neîncepută”, „Fotograful de fulgere”, „Perla domesticită” și altele. Cu pana înmuiată în bronz și în oțel și-a scris articolele sale de publicistică, pe care periodic le-a adunat în cărți excepționale de publicistică. „Icoană spartă, Basarabia”, „Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, „La Est de Vest” etc., iar  romanul „Tema pentru acasă” a întrunit 8 ediții, apărut într-un tiraj de aproape 100 000 de exemplare, lucru rar întâlnit în proza românească.

„Așa va rămâne. Va rămâne, cu siguranță, în istoria literaturii, în inimile noastre. Dumnezeu să-l binecuvânteze și să-i ocrotească memoria”, a spus scriitorul, încheind-și discursul de adio cu cuvintele unui alt reprezentant de marcă al generației „ochiului al treilea”, Ion Hadârcă, care a lansat pe rețelele de socializare un recviem extraordinar, cutremurător, în care spune: „S-au stins luminile irișilor lui pământești, dar „ochiul al treilea”, cel fără de obloane va veghea neadormit peste codrii văduviți ai Tigheciului, peste apele Căinarilor, peste întreaga Basarabie înmărmurită în durere. Fie-i vie și neîntinată memoria, colegului și prietenului Nicolae Dabija.

Prezent la ceremonia funerară, președintele AȘM, acad. Ion Tighineanu a menționat profunda tristețe și durere pe care o încearcă comunitatea științifică, întregul corp academic, la plecarea în eternitate a colegului Nicolae Dabija, membru corespondent al AȘM, membru de onoare al Academiei Române și al Academiei de Științe, Arte și Litere, cu sediul la Paris. În numele Prezidiului AȘM, membrilor Academiei, președintele Tighineanu a exprimat sincere condoleanțe familiei, rudelor, tuturor celor care l-au cunoscut și au apreciat creația scriitorului Nicolae Dabija. „A fost un luptător, a apărat valorile noastre sacre, fiind de fapt, un model de slujire a adevărului, neamului, literelor, culturii, științei. A fost un ambasador al culturii. A creat zeci și sute de punți între cultura noastră și culturile altor popoare”, a menționat în mesajul său de rămas bun președintele AȘM. Era mereu în activități și avea multe planuri, dar acele proiecte inițiate de colegul Nicolae Dabija vor fi continuate de colegi, discipoli, prieteni, consideră președintele Tighineanu. Academicianul a mărturisit că Nicolae Dabija a susținut faptul că scria poezii, iar în ziua plecării a citit o poezie pe care a scris-o cu o zi înainte, intitulată „Adio, Maestre, Om al Cetății”:

„Plânge natura cu lacrimi de ploaie,

Adio, maestre Dabija Nicolae,

Plângem cu toții, maturi și copii,

Moldova rămâne fără unul din fii -

Fără de cel cu ochiul al treilea străjer

Ce astăzi urmează drumul spre cer...

Adio, maestre, Om al cetății,

Al culturii române, al libertății,

Cu durere în suflet îți spunem noi toți:

Zbor lin, maestre, spre Sfintele Porți,

Vei dăinui în timp, în filele cărții

Și-n spațiul imens al eternității”.

Președintele AȘM a dat citire mesajului de adio, semnat de președintele Academiei Române, acad. Ioan Aurel Pop, sosit în adresa Academiei de Științe a Moldovei, în care se menționează: „Îndurerată familie, îndoliată adunare. S-a stins un mare Literat și plânge Literatura, s-a stins un mare Scriitor și plânge Uniunea Scriitorilor, s-a stins un mare Intelectual și plânge întreaga Lume Cultă, s-a stins un mare Academician și plâng Academia Moldovei și Academia Română, s-a stins un mare Om și plânge toată Omenirea. Dar, când acest Literat, Scriitor, Intelectual, Academician și Om este și un Mare Patriot Român, plânge întreaga Fire Românească, iar atunci jalea devine copleșitoare. Atunci, „jale duce Mureșul și duc tustrele Crișuri”, iar Prutul și Nistrul se-înfioară și „plânge Mănăstirea Putna”, ca de amintirea unui Titan, implorând: „Cui ne lași pe noi, Stăpâne?”. Simțim o tot mai mare lipsă de patrioți, care se mută de la noi tot mai des, sub ochii noștri, iar Nicolae Dabija a fost un astfel de patriot român rar, dăruit limbii noastre, alfabetului latin, dangătului Căprianei, „literaturii și artei”, părinților și buneilor, tuturor celor care ne-au hărăzit pe lumea asta ca neam. Suntem pe zi ce trece mai săraci și numai Dumnezeu știe cum vom apăra de-acum „limba vechilor cazanii,/ care-o plâng și care-o cântă/ pe la vatra lor țăranii”. Ne pierdem și ne rătăcim tot mai mulți dintre noi și nu mai avem har, ca Nicolae Dabija, ca să îndepărtăm răul, să veștejim deportările, să dăm în vileag cotropirile și să ne împărtășim din „acel farmec sfânt”, privilegiind eterna iubire pe pământ.

Nicolae Dabija s-a dus spre o lume mai bună și îl rugăm să ne vegheze cu drag și dor, de acolo din înalturi și să pogoare asupra noastră duhul binelui, binecuvântând pământul nostru și națiunea noastră, „în veacul vecilor”.

Să-i fie țărâna ușoară și amintirea binecuvântată și veșnică”.

Academicianul Mihai Cimpoi, critic și istoric literar, eminescolog, redactor literar și eseist a mărturisit cu tristețe că pentru el plecarea la cele veșnice a lui Nicolae Dabija este o deosebită durere, pentru că a fost „nașul” lui literar. „Pleacă un mare fin al meu, pe care eu l-am binecuvântat la începuturile lui și care a fost o personalitate piramidală. Nicolae Dabija spunea că sunt două categorii de poeți: poeți de bibliotecă și poeți care iese din bibliotecă. Dabija a ieșit din bibliotecă, atunci când a trebuit să spună românilor basarabeni adevărul despre limbă, despre ființă, despre istorie, despre cele sfinte. A fost redactor-șef al unui ziar care s-a transformat în publicație națională, adevărată publicație națională. Acolo și-a publicat editorialele scrise în linia publicisticii lui Eminescu, în care spunea, de asemenea, adevărul, în care milita pentru valorile noastre morale și spirituale”, a spus acad. Cimpoi care a adăugat că la funeralii naționale au fost trimise coroane de flori din partea familiei Păunescu, Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Consiliului Județean Alba. „Dumnezeu să-l ierte pe marele dispărut, să ne ierte și pe noi, să ierte medicii care sunt cam obosiți și poate au fost cam nepăsători”, și-a încheiat cuvântul de adio eminescologul.

Aureliu Ciocoi, prim-ministru interimar al RM, a spus că îi vor rămâne toată viața în memorie acele clipe când citea, din scoarță în scoarță, Revista Basarabiei și, mai cu seamă, Literatura și Arta. „Mulțumesc pentru tot ceea ce a făcut pe parcursul vieții. Faptul că astăzi pot scrie românește, cu grafie latină, se datorează regretatului Nicolae Dabija. Sunt mândru că în programele școlare tinerii îi vor învăța opera decenii înainte”, a spus premierul.  

Ministrul interimar al Educației, Culturii și Cercetării, dr.hab. Lilia Pogolșa, a declarat că a plecat în eternitate unul dintre titanii literaturii române, dar ne-a lăsat o „temă pentru acasă”, lucrările lui rămânând a fi o parte componentă a tezaurului literaturii române, iar viceprimarul Angela Cutasevici a menționat că poeții nu pleacă, ei trec în mit. „De astăzi, Nicolae Dabija se înalță la Ceruri, fiind o carte deschisă ce ne-o lasă moștenire”, a declarat viceprimarul. 

Un ultim omagiu poetului, omului politic, patriotului, i-au adus deputați din Parlamentul Republicii Moldova, dar și al României, cuvintele de adio fiind susținute de cunoscute melodii pe versurile poetului. Mesaje de compasiune și coroane de flori au venit și din partea senatorilor din Romania, Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, al cărui membru este, de la Universități și centre de cultură din Romania și Republica Moldova, de la frați de condei de peste Prut. Memoria scriitorului Nicolae Dabija a fost cinstită prin păstrarea unui moment de reculegere. Regretatul academician, scriitor și Om al Poporului a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Central din capitală. În semn de respect și recunoștință, fiicei moștenitoare, Doina, i-a fost înmânat Drapelul de Stat al Republicii Moldova.

Mitingul de comemorare a regretatului scriitor Nicolae Dabija a fost transmis în direct la postul public de televiziune, Moldova 1și Radio Moldova.

Deplângem moartea poetului academician, deși confrații săi de condei consideră că nu există moarte să poată ucide un poet, el se întoarce doar la ființa sa dintâi, cea cosmică. A plecat să măsoare cu iubire Veșnicia. Nu putem găsi cuvinte necesare pentru a exprima ce simțim acum cu adevărat. Doar poeții vor ști să aplice cele mai frumoase metafore pentru a descrie vecia stelară a poetului limbii române, a patriotului de foc al culturii românești, Nicolae Dabija, un Om cu trăiri biblice, cu virtuți de principe, cum ar spune fratele-condeier de peste Prut, Laurian Stănchescu. A plecat un prieten nobil al multora, a îndurerat o Țară, a lăsat o durere tăcută peste această zi de 15 martie, care a fost sfâșietoare prin ploaia torențială de lacrimi ce ardea inimile mulțimii. Către seară, ploaia de lacrimi ce se vărsă peste mormântul acoperit cu flori se transformase într-o ploaie liturgică. Și Dumnezeu plângea. Plângea și Cerul. Plângem noi, plânge Literatura și Arta, plânge întreaga comunitate literară și culturală, plânge un popor.  

Cu jale în cuvinte îi spunem Adio Maestrului Cuvântului scris și rostit, Nicolae Dabija. Zburând  pe drumul nemuririi, îl rugăm să nu uite de noi nici de Acolo, unde a fost „convocat în Simpozionul Astral”, cum s-a exprimat în cutremurătorul său recviem, scriitorul, senatorul și membru corespondent al AȘM, Ion Hadârcă. În Cer va fi sărbătoare, va face legendă și Acolo, Sus, știm asta. Doar că noi rămânem cu atâta durere, sfâșiați de tristețe, blocați în stupoarea ce ne-a învăluit. Rămâne să-i cinstim cum se cuvine memoria, dar mai ales, să-i citim opera și s-o cunoaștem. Asta ar fi ceea ce și-ar dori cel mai mult și împăcarea cea mai mare a regretatului nostru „fotograf de fulgere”, iar durerea noastră comună să ne consolideze și mai mult pentru a continua misiunea regretatului Om și Patriot fără pereche.

Florile neuitării, Maestre Nicolae Dabija. Să ne vorbiți și din Ceruri în limba florilor dragi - Limba Română, pe care ați iubit-o și ați promovat-o cu atâta ardoare, Limba Bunătății și Limba Iubirii.

Eugenia Tofan,

Serviciul de Presă al AȘM