- Vizualizări: 201
În anul 2020 a fost inițiat proiectul de cercetare în cadrul Programului de Stat (2020 – 2023) “Epidemiologia, factorii de risc, diagnosticul precoce, evoluția, particularităţile de tratament şi metodele de profilaxie a spondiloartritelor seronegative în Republica Moldova” (director de proiect prof. Liliana GROPPA).
În cadrul acestui proiect au fost studiate și sechelele sistemului musculo-scheletic la pacienții cu COVID-19. Datele epidemiologice disponibile până la moment din pandemia COVID-19 au identificat mialgiile, disfuncțiile musculare, osteoporoza și osteonecroza ca cele mai frecvente sechele la pacienții cu forme moderate și severe ale acestei boli. Studiile timpurii au indicat că există, de asemenea, o disfuncție musculo-scheletală considerabilă la unii pacienți cu COVID-19, deși nu s-au efectuat încă studii de urmărire pe termen lung.
Studiile efectuate pe pacienții care au suportat infecția SARS-CoV 2 în forme moderate și severe au indicat o povară musculo-scheletică substanțială a acestei boli, incluzând tulburări ale mușchilor scheletici, neurologice, osoase și articulare. Se știe, de asemenea, că perioadele extinse de ventilaţie induc afecțiuni proinflamatorii care duc la fragilitate musculară și osoasă, ceea ce poate reduce calitatea vieții acestor pacienţi. În plus față de infectarea directă a celulelor din afara tractului respirator, răspunsul inflamator în căile respiratorii poate duce, de asemenea, la inflamații sistemice care pot avea impact asupra oricărui sistem de organe, inclusiv şi a sistemului musculo-scheletic.
Citokinele și moleculele de semnalizare induse de infecție includ chemokina CXCL10, interferon gamma (IFN-γ), interleukina 1 beta (IL-1β), IL-6, IL-8, IL-17 și factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α). Deși datele clinice referitoare la pacienții cu COVID-19 după episodul de îngrijire acută au fost limitate, există semne precoce convingătoare ale disfuncției musculo-scheletice la pacienții care se recuperează după COVID-19. Studiile recente au raportat că mialgiile și slăbiciunea generalizată apar de la un sfert până la jumătate dintre pacienții simptomatici cu COVID-19. Deși unele date au sugerat că apariția durerilor musculare nu crește odată cu severitatea COVID-19, la pacienții cu tomografie computerizată (CT) sau imagistică radiografică a plămânilor anormală, mialgiile au fost un factor predictiv important pentru severitatea bolii generale.
De asemenea, la pacienții cu SARS-CoV 2 au fost raportate mialgii extinse și disfuncții musculare. Nivelul mediu de CK al pacienților cu SARS-CoV 2 ușor și moderat a fost de 269 U/L și a atins o medie de 609 U/L la cei cu o evoluție severă a bolii. Comparativ cu grupele de control sănătoase potrivite vârstei, la aproximativ 2 până la 3 luni după externarea din spital, pacienții cu SARS moderat și sever au avut o reducere cu 32% a rezistenței la aderență și o reducere cu 13% a distanței parcurse pe o perioadă de 6 minute.
Cu părere de rău se cunoaște mai puțin despre afecțiunile osoase și articulare decât tulburările mușchilor scheletici la pacienții cu COVID-19. Artralgiile sunt raportate frecvent la pacienții cu COVID-19, dar sunt adesea combinate cu mialgiile, ceea ce face dificilă identificarea specifică a prevalenței artralgiei. De asemenea, au fost raportate artralgii la pacienții cu SARS-CoV 2, precum și densitatea minerală osoasă redusă (DMO). S-a crezut că DMO redusă observată la pacienții cu SARS depinde în mare măsură de doza și durata tratamentului cu corticosteroizi, care au fost terapia de bază în scopul reducerii inflamației în timpul infecției inițiale și a perioadei ulterioare de reabilitare și recuperare timpurie. Cu toate acestea, scăderea DMO a fost raportată și în alte boli critice acute și poate apărea independent de tratamentul cu corticosteroizi.
Osteonecroza a fost raportată de asemenea destul de frecvent la pacienții cu SARS-CoV 2 sever, cu rate de la 5% la 58%. Majoritatea acestor cazuri implică capul femural, pe când genunchiul, colul humeral, astragalul, calcaneul și alte locuri anatomice au fost afectate cu frecvențe mai mici. Similar cu osteoporoza, pacienții care au primit doze mai mari de corticosteroizi au avut un risc crescut de a dezvolta osteonecroza. Combinația de hipercoagulabilitate, agregarea leucocitelor și inflamația vaselor poate afecta fluxul sanguin microvascular osos și poate contribui la dezvoltarea osteonecrozei.
Inflamația sistemică poate juca, de asemenea, un rol în fiziologia țesutului osos și articular la pacienții cu COVID-19. Dintre citokinele cunoscute a fi induse ca rezultat al COVID-19, CXCL10, IL-17 și TNF-α au jucat roluri cheie în inducerea osteoclastogenezei și scăderea proliferării și diferențierii osteoblastelor, ducând la o reducere semnificativă a DMO.
IL-1β, IL-6 și TNF-α declanşează condroliza, care ar putea duce la artralgii sau progresia osteoartritei la unii pacienți. În mod similar, se crede că IL-1β, IL-17 și TNF-α promovează inflamația şi apariţia tendinopatiei și pot afecta activitatea biologică normală a tenocitelor, rezultând o remodelare a matricei afectate și o potențială exacerbare a tulburărilor degenerative ale tendonului.
Constatările timpurii la pacienții cu COVID-19 au identificat sechele musculo-scheletice asociate cu această boală. Pe baza rapoartelor făcute şi datelor epidemiologice de la pacienții cu SARS-CoV 2 în timpul pandemiei credem că este adecvat să anticipăm complicațiile musculo-scheletice pe termen scurt și lung la pacienții cu COVID-19 moderat și sever. La momentul actual s-a demonstrat că programele de reabilitare conservatoare îmbunătățesc semnificativ recuperarea funcțională la pacienții cu SARS-CoV 2 și sunt eficiente și în alte boli critice. Un studiu controlat randomizat cu 133 de pacienți cu SARS-CoV 2 a demonstrat că un program progresiv de 6 săptămâni de exerciții aerobice și de rezistență, constând din sesiuni de 60 până la 90 de minute care au avut loc de 4 până la 5 ori pe săptămână, sunt foarte eficiente în îmbunătățirea forței și funcției musculare şi articulare.
Rezultatele obținute au fost raportate în cadrul Congresului consacrat aniversării a 75-a de la fondarea USMF „Nicolae Testemițanu” și publicate în articolul: Liliana Groppa, Serghei Popa, Lia Chiglari, Elena Deseatnicog Victor Cazac, Daniela Cepoi, Iuliana Radu, Alesea Nistor. Bolile reumatologice în contextul pandemiei COVID-19: sinteză de literatură. Revista de Științe ale Sănătății din Moldova. 2020; 24(2): 17-32.
Secția Științe ale Vieții a A.Ș.M.
