- Vizualizări: 84
Academia Regală Suedeză de Științe a decis să acorde Premiul Nobel pentru Chimie în 2024 profesorului David Baker, Universitatea din Washington, SUA, „pentru designul computațional al proteinelor” și experților Demis Hassabis și John M. Jumper, Google DeepMind, Marea Britanie, „pentru predicția structurii proteinelor”. Conform Comitetului Nobel, premiul din acest an evidențiază rolul esențial al proteinelor, considerate unelte chimice fundamentale ale vieții.
David Baker a reușit să creeze tipuri complet noi de proteine, un progres remarcabil în biologie, în timp ce Demis Hassabis și John Jumper au dezvoltat un model de inteligență artificială, AlphaFold2, care a rezolvat o problemă științifică de 50 de ani – predicția structurii proteinelor. Aceste inovații deschid noi orizonturi în domenii importante precum medicina, biotehnologia și ecologia.
Proteinele, compuse din 20 de aminoacizi diferiți, joacă un rol central în toate reacțiile chimice care susțin viața. Descoperirile echipei lui Baker au permis proiectarea de proteine inovatoare utilizate în medicină, vaccinuri și nanomateriale. De asemenea, cu ajutorul AlphaFold2, oamenii de știință pot prezice structurile proteinelor la un nivel fără precedent, facilitând noi descoperiri în combaterea rezistenței la antibiotice și în crearea de enzime capabile să descompună plasticul. Aceste progrese marchează un pas uriaș în înțelegerea și utilizarea proteinelor pentru binele umanității.
Începând cu primul premiu acordat în 1901 lui Jacobus H. van’t Hoff pentru contribuțiile sale la înțelegerea dinamicii chimice și a presiunii osmotice în soluții, acest premiu a continuat să recunoască descoperirile ce au revoluționat domeniul chimiei și au facilitat inovații tehnologice semnificative.
De-a lungul anilor, Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat de 115 ori, cu excepția anumitor ani în care nu s-a oferit nicio distincție (1916, 1917, 1919, 1924, 1933, 1940-1942). În intervalul 1901-2023, 194 de laureați au fost recompensați, dintre care opt au fost femei. Marie Curie și Dorothy Crowfoot Hodgkin au fost printre puținele femei care au primit premiul singure, fără a-l împărți cu alți cercetători.
În 63 de cazuri, premiul a fost acordat unei singure persoane, în timp ce în alte 25 de ocazii a fost împărțit între doi laureați, iar în 27 de cazuri între trei. Cel mai tânăr laureat a fost Frédéric Joliot, care la 35 de ani a fost premiat în 1935 împreună cu soția sa, Irene Joliot-Curie, iar cel mai vârstnic este John B. Goodenough, care la 97 de ani a primit premiul în 2019.
Doi laureați, Richard Kuhn (1938) și Adolf Butenandt (1939), au fost nevoiți să refuze premiul din cauza interdicțiilor impuse de regimul nazist. Deși ulterior au primit diploma și medalia, premiul în bani nu le-a fost acordat.
Printre laureați se numără figuri ilustre precum Adolf von Baeyer (1905), Linus Pauling (1954) și Lars Onsager (1968), iar în secolul XXI, printre câștigători se numără personalități precum Yves Chauvin, Robert Grubbs și Richard Schrock (2005), Emmanuelle Charpentier și Jennifer A. Doudna (2020), și Carolyn R. Bertozzi, Morten Meldal și K. Barry Sharpless (2022). În 2023, Moungi G. Bawendi, Louis E. Brus și Alexei I. Ekimov au fost premiați pentru descoperirea și sinteza punctelor cuantice, cu aplicații în tehnologia ecranelor și medicina oncologică.
Sursa: https://www.nobelprize.org/prizes/chemistry/2024/summary/
Cristina BUMBU
