Mem.cor. Victor GHICAVÎI: „Fabricarea medicamentelor noi autohtone din materia primă locală va fi convenabilă și rentabilă atât pentru industria farmaceutică, cât și pentru sistemul de sănătate din țară”

Interviu în exclusivitate cu mem.cor. Victor Ghicavîi, medic-farmacolog clinician, doctor habilitat în meidcină, prof. univ., USMF „N. Testemițanu”

Mem.cor. Victor GHICAVÎI: „Starea de lucruri din domeniul medicamentului, farmacologiei poate fi ameliorată doar print-o activitate în comun a specialiștilor din mai multe domenii (producere, distribuire și utilizare rațională), o activitate simultană care astăzi necesită să fie bine organizată, esențial restructurată și consolidată”.

 

Domeniul medicamentului, farmacologiei, asigurarea eficienței și inofensivității preparatelor medicamentoase, competitivitatea în domeniul industriei farmaceutice dintotdeauna a prezentat un interes major. Cetățenii așteaptă să beneficieze de acces egal la terapii sigure și moderne, dar și la prețuri acceptabile. Medicamentele joacă un rol important în contextul evocat, deoarece oferă opțiuni terapeutice pentru diagnosticarea, tratarea și prevenirea bolilor. Deși auzim mereu că se deschid noi posibilități privind modul în care sunt dezvoltate și utilizate medicamentele, nu toți pacienții pot beneficia de terapiile inovatoare sau nu ajung la ei cu aceeași viteză, motivele fiind diverse, iar pandemia de Covid-19 fără precedent care s-a abătut asupra omenirii a demonstrat o dată în plus cât de important este să existe un sistem rezistent la crize și să se asigure disponibilitatea medicamentelor în orice situație.

Ceea ce știm mai puțin sunt provocările cu care se confruntă sectorul, dacă există un cadru de reglementare care ar face față exigențelor prezentului, dar mai ales viitorului, cum este sprijinită industria farmaceutică în promovarea cercetării și a tehnologiilor care ar ajunge direct și cu eficiență la pacienți, răspunzând astfel necesităților lor terapeutice, ce deficiențe a scos în evidență pandemia de Covid-19, și ce măsuri adecvate ar fi recomandabil să se ia pentru a consolida sistemul.

Și pentru că demult nu am discutat despre ce se mai întâmplă în domeniul medicinei, ne-am gândit că ar fi oportun să aflăm câte ceva despre situația actuală în domeniu. Astăzi, ne-am propus să discutăm aspecte din domeniul medicamentului, farmacoterapiei raționale, dar și unele recomandări și doleanțe în asigurarea eficienței și inofensivității în conlucrarea cu medicamentele. Invitatul zilei este membrul corespondent al Academiei de Științe a Moldovei Victor GHICAVÎI, medic-farmacolog clinician, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.

În cadrul dialogului vom scoate în evidență mai multe subiecte de actualitate, profesorul Victor Ghicavîi venind cu informații pertinente privind eliberarea medicamentelor noi, autohtone, situația în industria farmaceutică națională, dar și importanța utilizării raționale a medicamentelor. Vom vorbi despre medicamentele contrafăcute, despre dependența de importul de medicamente, deficiențele  scoase în evidență de pandemia de Covid-19, pericolul ambroziei, dar și alte motive de îngrijorare. Așadar, Vă invităm să citiți acest interviu. Merită tot efortul.

 

O consemnare de

Eugenia Tofan,

Serviciul de Presă al AȘM

 

 

Stimate Domnule membru corespondent Victor Ghicavîi, demult nu am avut un interviu la subiectul medicamentului, domeniu pe cât de actual, pe atât de necesar și ne face deosebită plăcere să punem în dezbatere unele aspecte a sectorului cu o personalitate care ne va oferi informații, cum spunem noi, din prima sursă. Având calitatea de specialist în domeniu Medicamentului, în probleme de cercetare, elaborare și utilizare rațională a acestora, dar și ca farmacolog clinician, Vă rugăm, Domnule profesor, să ne spuneți pentru început, care este situația la ora actuală în domeniul Medicamentului în plan național, dar și internațional, dacă e posibil, și care sunt cerințele ce necesită a fi respectate pentru a garanta un beneficiu semnificativ și un prejudiciu mai redus, pe cât e posibil, a farmacoterapiei (tratamentului medicamentos)?

-Practica medicală mondială distribuie și utilizează medicamente cu peste 50.000 de denumiri cu activitate biologică activă. Industria farmaceutică mondială produce, actualmente, zeci de mii de preparate medicamentoase prezentate în diferite forme farmaceutice de înaltă tehnologie. Majoritatea din ele sunt cunoscute sub varii sinonime (de exemplu, acidul acetilsalicilic – cca 200 de denumiri, metamizolul – 69, paracetamolul – 70 etc.). Astfel, în practica farmaceutică a SUA, a Rusiei ș.a., se realizează medicamente cu mai mult de 20.000 de denumiri, în realitate fiind doar 600-700, adică, în medie revin câte 30 de denumiri pentru fiecare, celelalte sunt diverse preparate reproduse ale diferitori firme, fiecare cu tehnologia, denumirile și prețurile sale (de exemplu, captoprilul are 8 sinonime în 11 țări; ranitidina – 12 sinonime în 12 țări; diclofenacul sodiu – 25 de sinonime în 12 țări etc.).

Medicul contemporan dispune de un arsenal enorm de medicamente pentru profilaxia și tratamentul celor mai diverse afecțiuni. Mai mult de 5.000 de medicamente sub multiple denumiri sunt înregistrate și autorizate pentru utilizare în practica medicală și în Republica Moldova. În rezultat s-a creat un volum științific, farmacologic și medicamentos enorm, dar, cu regret, nu toate aceste medicamente sunt de o eficiență destul de înaltă, nu toate își găsesc utilizarea lor largă și deja s-a demonstrat, că utilizarea rațională a acestei bogații nu este chiar atât de simplă. Și asta pentru că, în primul rând, medicilor le revine dificilă sarcina să selecteze din acest mare arsenal, acele medicamente, care corespund în cea mai mare măsura etiologiei, patogenezei și tabloului clinic al bolii, adică pe cele mai potrivite pentru tratarea pacientului concret. Grupele farmacologice de medicamente actualmente se prezintă cu mai multe preparate, deși apropiate după proprietățile farmacodinamice, dar foarte diferite după cele farmacocinetice, toleranță și alți parametri. Un șir de probleme stringente prezintă în fața medicului și interacțiunile medicamentoase, posibile la administrarea concomitentă a mai multor medicamente, precum și influența lor asupra diferitor parametri biochimici și de laborator, posibilitatea de a procura liber medicamente, neprescrierea rețetelor, nerespectarea ordinelor cu privire la prescrierea medicamentelor, care concomitent sunt și motivele principale ale autotratamentului, iar pacienții pot reacționa în mod diferit la unul și același preparat.

 

Problema utilizării raționale a medicamentelor este destul de actuală, stringentă și de interes mondial, atât pentru țările mai slab dezvoltate economic, cât și pentru cele cu economii avansate. Să deschidem câteva paranteze și să vorbim mai asumat despre importanța utilizării raționale a medicamentelor.

-Problema utilizării raționale a medicamentelor este destul de importanță și merită o atenție deosebită în permanență, deoarece piața farmaceutică din țară este inundată, așa cum am menționat anterior, de un număr enorm de medicamente, cunoscute sub mai multe sinonime și care, indiferent de originea lor (sintetică sau de altă origine), sunt mult mai active, posedă mai multe proprietăți farmacologice, mecanisme de acțiune, efecte adverse, sunt utilizate în mai multe scopuri farmacoterapeutice și necesită respectarea anumitor cerințe la administrarea lor de sine stătătoare sau asociată (concomitentă). Cele menționate, în mare măsură, complică activitatea medicului în administrarea eficientă și inofensivă a medicamentului, prescrierea unei farmacoterapii raționale pe fundalul haosului terminologic care a apărut pe piața farmaceutică din țară, care ne-au și impus, în ultimul timp (în ajutorul medicilor practicieni), de a elabora mai multe îndrumare, compendii, ghiduri etc. de tip nou, care ar include și ar prezenta o informație mai amplă și semnificativă, utilă medicilor practicieni, despre grupele farmacologice și despre medicamentele atât cele noi, cât și cele mai vechi, dar frecvent utilizate, despre mecanismele de acțiune, eficacitatea și inofensivitatea acestora, obținute în baza noilor procese tehnologice, biotehnologice și nanotehnologice, demonstrând particularitățile utilizării raționale a medicamentelor în anumite stări și afecțiuni ale organismului, în afecțiunile organelor (ficat, rinichi) responsabile de unele procese farmacocinetice (biotransformarea, eliminarea) medicamentelor în organism, modalităților de selectare și utilizare ale medicamentelor în anumite perioade fiziologice (graviditate, alimentație la sân) ale organismului, pentru a preîntâmpina, în măsura posibilităților, apariția efectelor adverse la copii, persoanele de vârstă înaintată și senili etc.

 

 Se vorbește constant despre tratamentul medicamentos eficient și calitativ. Dle profesor, care sunt principalele măsuri de obținere și asigurare a acestuia?

-În condițiile resurselor limitate ale sistemului de sănătate din țară, a unei industrii naționale farmaceutice slab dezvoltate și cu un import de medicamente vital-importante, esențiale și de bază (VEN) mai mare de 95-96%, selectarea și utilizarea rațională a medicamentelor cu eficacitatea și inofensivitatea clinică bine argumentate este o problemă de importanță statală. Medicii știu că sunt responsabili de tratamentul declanșat, în primul rând, prin prescrierea corectă a medicamentului. Prescrierea medicamentului este unul dintre cele mai importante acte medicale și trebuie să i se acorde atenția necesară. Medicamentul este astăzi principalul mijloc terapeutic de care dispune medicina și utilizarea sa corectă este calea pentru a obține rezultatele terapeutice dorite. Utilizarea corectă a medicamentelor nu are numai implicații terapeutice, ci și economice uriașe. În funcție de felul cum ajung medicamentele la pacient și sunt utilizate de către acesta, se prezintă periodic prin respectivul Ordin al Ministerului Sănătății „Cu privire la prescriere și livrarea medicamentelor”, care constată statutul legal al medicamentului: medicamente eliberate în baza unei prescripții medicale. În prezent, este în vigoare Ordinul MS nr. 960, elaborat, cu regret, încă în 2012; medicamente eliberate fără prescripție medicală (OTC-uri). Acest document asigură în sistemul de sănătate din țară respectarea cerințelor și principiilor de bază ale prescrierii, livrării și utilizării raționale a medicamentelor. Medicamente eliberate fără prescripție medicală denumite curent OTC-uri (de la expresia engleză over the counter) reprezintă cca 15-20% din medicamentele ce se utilizează. Din nefericire, deseori asistăm la multiple încălcări ale legislației în acest domeniu și la eliberarea în farmacii, la simpla cerere a bolnavului de medicamente pentru care este necesară, în mod obligatoriu, o prescripție medicală. O problemă serioasă este și evitarea polipragmaziei, dar adesea este neglijată. Există deseori presiuni sau sugestii motivate de obiective economice pentru ca medicul se prescrie cât mai multe medicamente. Această cale este periculoasă pentru bolnav și crește costul și așa mare a farmacoterapiei. La aceasta se adaugă posibilitatea ca bolnavul să utilizeze concomitent și medicamente procurate fără prescripție. Cu farmacomania și polipragmazia trebuie de luptat, tratamentul nu trebuie să fie mai periculos decât boala însăși.

 

De ce sau de cine depinde utilizarea corectă a medicamentelor de către pacient?

-Desigur, în primul rând, de indicațiile medicului, care sunt determinate de nivelul cunoștințelor lui, de experiența lui clinică și deprinderile practice, de prezența informației autentice despre medicamente. Calitatea indicațiilor depinde de timpul pe care medicul îl poate acorda examinării pacientului și convorbirii cu el, comunicabilitatea medicului și a pacientului, precum și realitățile reciproce dintre ei au o importanță semnificativă. Uneori, se încearcă presiuni asupra medicului din partea pacientului, care așteaptă un anumit tratament în funcție de concepția lui, de nivelul de cultură, tradiții, citirea literaturii populare, opinia publică răspândită, publicitate, ce impune medicul să recurgă la indicații greșite. Pacientul, obținând de la medic sau farmacist consultațiile și informațiile necesare referitor la tratamentul prescris și la fiecare medicament în parte, în special atunci când practică autotratamentul (automedicația) sau utilizează preparate eliberate fără prescripție medicală (OTC), obligatoriu trebuie foarte minuțios, de sine stătător, să consulte instrucțiile (prospectele) medicamentelor. Ultimele trebuie să fie clare, concrete și într-un volum concis, cu un scris acceptat de pacient.

 

Cum excludem iraționalitatea administrării medicamentelor?

-Pentru a exclude iraționalitatea administrării medicamentelor, de asemenea, este important ca medicul să ia în considerare influența preparatului asupra organismului în anumite stări fiziologice (graviditate, alimentație la sân etc.), în funcție de alimentație (mese) și de vârste diferite: nou-născuți, copii, adulți, persoane de vârstă înaintată (cei cu mai multe boli concomitente și stări fiziologice dereglate, care sunt nevoiți să ia concomitent mai multe medicamente și uneori  neargumentat, suplimente alimentare; unde nu este exclusă comiterea mai multor erori în administrarea preparatelor, ca evitarea luării lui, utilizarea incorectă a dozelor, neîncrederea în tratament, motive financiare, neatenție și nerespectarea administrării în funcție de mese – până sau după, compatibilitatea medicamentelor administrate etc.). Totodată, medicul trebuie să ia în considerare corectitudinea și modalitățile de prescriere a medicamentelor, deoarece, cu cât vârsta e mai mare, cu atât dozele de inițiere a tratamentului sunt mai mici. Respectarea regimului tratamentului medicamentos de către pacient depinde de gradul lui de instruire, de încrederea în medic și în eficacitatea remediului prescris, de comoditatea administrării preparatului (calea de administrare, forma medicamentoasă, cantitatea prizelor pe zi ș.a.).

 

Medicament original sau generic. Care este diferența? Care se consideră a fi mai bun?

-Majoritatea asortimentului de medicamente are loc, în mare măsura, datorită apariției pe piața farmaceutică a preparatelor analogice după componență, dozare, scheme de administrare și alți parametri și se deosebesc prin denumirile comerciale și preț. De exemplu , preparatul „paracetamol” este prezent pe piața farmaceutică a țării sub 28 sinonime, „ranitidină” – 12 sinonime în 12 țări; „captopril” 8 sinonime în 11 țări, „acidul acetilsalicilic” – 200 de denumiri, „metamizol sodic” – 60 de denumiri, etc. 80% de medicamente pe piață farmaceutică sunt preparate generice, adică copii ieftine, mai puțin costisitoare ale medicamentului inițial elaborat de savanți, firme și companii.

Este cunoscut, de asemenea, că diverse medicamente ce conțin aceeași substanță activă pot acționa în mod diferit. Parametrii farmacocinetici (vitează de absorbție, acumularea, distribuirea și eliminarea) a oricărui preparat se deosebesc la diferiți oameni. Cuiva nu ajută nu numai genericele, dar și preparatele originale. Mai mult ca atât, medicamentele constau nu numai din substanța activă, dar și din auxiliare (conservanți, excipienți, constituenți, stabilizatori și al.). Cantitatea lor în diverse medicamente pot devia în 5%, și ele pot influența acțiunea ingredientului de bază. Un rol deosebit în determinarea acțiunii medicamentului îl are și particularitățile individuale, fiziologice și patologice ale organismului. Bineînțeles, că în aceste situații medicilor și farmaciștilor le este destul de dificil a se orienta în selectarea corectă a preparatelor medicamentoase în acest haos terminologic al medicamentelor, fiind realmente conștienți că în piața farmaceutică aproximativ 80-85% din acestea sunt generice – medicamente reproduse, preparate cu aceeași componență cantitativă și calitativă a substanței active și cu aceeași formă medicamentoasă ca și preparatul original. Poate fi considerat medicament generic numai când este confirmată echivalența farmacocinetică și terapeutică a preparatului reprodus (generic) celui original. Medicamentul reprodus (generic) este bioechivalent celui original, dacă în condiții absolut identice (doza, modul și divizibilitatea administrării) el prezintă (asigură) o biodisponibilitate identică (similară) cu a preparatului original (adică un nivel și viteză identică de absorbție a substanțe medicamentoase).

În ce constă diferența reală a medicamentului generic de cel original: se pot deosebi prin componența substanțelor auxiliare (coloranți, conservanți, substituenți, ingredienți activi), precum și prin tehnologia de fabricare, originea substanței active. Toate acestea pot influența eficacitatea medicamentului și, desigur, și garanția tratamentului. Medicul, în activitatea sa, trebuie să manifeste o dovadă (un spirit) de auto-independență și numai atunci, prin cunoașterea caracteristicilor medicamentelor originale și generice, a deosebirilor reale dintre ele, prin capacitatea sa de realizare a selectării corecte și posibilitatea de substituire a lor, poate să ajungă maximum de eficient la tratamentul fiecărui pacient, personalizat și calitativ. Economia aparentă a mijloacelor la substituirea preparatelor originale cu cele generice poate duce la majorarea frecvenței efectelor adverse și reducerea calității vieții pacienților, precum și să atragă după sine creșterea considerabilă a cheltuielilor. Trecerea nechibzuită de la preparatul original la cel generic fără a lua în considerație particularitățile lor referitoare la componență (substanța activă și cele auxiliare), tehnologia de fabricare și gradul de bioechivalență (farmacocinetică, tehnologică și farmacoterapeutică) al lor poate avea consecințe imprevizibile pentru pacient și lipsa tratamentului medicamentos eficient și calitativ a farmacoterapiei raționale.

 

Recomandările farmacistului prezintă un anumit interes în utilizarea corectă a medicamentului de către bolnav?

-Da. În mare măsură utilizarea corectă a medicamentului de către bolnavi este determinată și de recomandările farmacistului, însă eficacitatea activității acestuia, la rândul său, depinde de nivelul instruirii lui profesionale, de asortimentul preparatelor în farmacie, de prezența informației autentice despre medicamente și timpul pentru discuție cu pacientul, precum și de rezultatul controlului livrării medicamentelor. Toate acestea trebuie să fie în concordanță și în susținerea prescrierilor și indicațiilor medicului. Important este ca prin acțiunile sale să nu manifeste interese profesionale specifice de fortificare a realizărilor de medicamente (celor mai scumpe, cu termini expirați de valabilitate etc.) să nu recurgă la realizarea pe seama pacienților și la respectarea unor campanii cu moto-uri (sloganuri) nefavorabile tratamentelor. O asemenea companie de informare cu genericul „Aceeași substanță activă! De ce achitați mai mult?” a fost lansată în perioada respectivă (2018-2019) de Ministerul Sănătății în comun cu Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM) și Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (AMDM). Materialele acestui moto au fost coordonate între cele trei instituții partenere.

S-a început o tălmăcire a oamenilor, că există diferite denumiri comerciale ale medicamentelor de la diferiți producători și cu diferite prețuri, dar toate conțin aceeași denumire comună internațională a substanțelor active. Medicul prescrie medicamentele în rețetă cu DCI (după substanță activă), dar în farmacie, conform dispozițiilor și intențiilor parvenite, farmaciștii propun și modifică (schimbă) medicamentele prescrise de către medicul de familie după interesul lor: ce au în stoc, cu prețuri mai convenabile, cu diferiți termeni de valabilitate, a firmelor mai dorite, totul la alegerea de sine stătătoare (samavolnică) a pacientului, neluând în considerare la această acțiune a particularităților medicamentului și bioechivalenței farmacocinetice, terapeutice, tehnologice etc. a preparatelor originale și celor generice, deși acestea sunt cu aceeași substanță activă, și, în special, a stării individuale a pacientului, posibil și cu comorbidități. În așa mod, prin implicarea incorectă în procesul de selectare a medicamentelor și modificarea tratamentului prescris se contribuie la provocarea consecințelor iraționale și diminuarea semnificativă a responsabilității medicilor curanți. Așa dar, pentru o eficacitate dorită a tratamentului medicamentos personalizat și eficient medicul respectă cerințele protocoalelor clinice, pacientul administrează cele prescrise de medic, respectă schema tratamentului și exclude samavolnicia prin alegerea simplă a medicamentului la farmacie.

 

Acum aș vrea să abordăm un subiect, de asemenea, mult discutat în societate și anume, medicamentele falsificate (contrafăcute). Domnule profesor, ca un specialist consacrat domeniului, Vă rugăm să ne vorbiți despre cunoașterea existenței medicamentelor falsificate (contrafăcute) și pericolul utilizării acestora.

-În contextul apariției pericolului medicamentos, este importantă și cunoașterea existenței și utilizării medicamentelor contrafăcute (falsificate). Deschiderea piețelor, comerțului intracomunitar, aparent o oportunitate pentru extinderea și facilitatea accesului la produse diferite, aduce cu sine efecte nedorite, precum medicamentele contrafăcute, care sunt la creștere în Europa. Evoluția tehnologică face ca falsificările să devină mai sofisticate, iar riscul ca medicamente falsificate să ajungă la pacienții din Uniunea Europeană crește cu fiecare an. Până nu demult, medicamentele cel mai frecvent falsificate în țările bogate erau medicamentele scumpe, așa-zise medicamente ce țin stilul de viață (life-style), cum ar fi hormonii, contraceptivele, steroizii și antihistaminicele, medicamentele pentru disfuncția erectilă etc. În țările în curs de dezvoltare, cel mai frecvent falsificate sunt medicamentele folosite pentru a trata afecțiuni care pun în pericol viața, precum malaria, tuberculoza și HIV/SIDA. Fenomenul medicamentelor falsificate a crescut în ultimii ani și s-a extins în foarte multe țări europene. Amenințarea pentru sănătatea publica este recunoscută și de OMS, care a constituit Grupul Operativ Internațional împotriva Medicamentelor Contrafăcute (IMPACT). IMPACT a dezvoltat principii și elemente pentru legislația națională împotriva medicamentelor contrafăcute, care au fost avizate de Adunarea Generală IMPACT de la Lisabona, pe 12 decembrie 2007.

În 2011, potrivit datelor OMS, cifra de afaceri pentru medicamente la nivel mondial a fost de 880 miliarde de dolari, iar aproximativ 15% din acestea au fost contrafăcute. Conform statisticilor, 16% din medicamente falsificate conțin ingrediente greșite, 17% sunt incorect, 60% nu conțin substanțe active. Au fost depuse eforturi mari în actualizarea cadrului legislativ privind medicamentele falsificate. Cu toate acestea, aproximativ 30 de milioane de medicamente falsificate au fost confiscate la frontierele UE, numai în anul 2011. OMS estimează că unul din 10 medicamente din țările cu venituri mici și medii sunt falsificate. În prezent, medicamentele contrafăcute nu ajung la pacienți numai doar prin mijloace ilegale, ci și prin intermediul lanțului de aprovizionare legal ca parte a unui proces de distribuție de medicamente care implică mai mulți distribuitori. Cu toate acestea, este important de recunoscut faptul că activitatea infracțională de a introduce medicamente contrafăcute în lanțul de distribuire poate să apară în orice stadiu din sistemul de distribuție, astfel încât sunt necesare măsuri de protecție în toate stadiile.

 

Să mai reținem atenția asupra acestui subiect, cu siguranță acesta fiind unul de interes sporit pentru mai multe categorii de oameni. Vorbim și noi, oamenii simpli, auzim din surse Radio/Tv că undeva s-a depistat o partidă de medicamente falsificate, primim recomandări de la responsabili abilitați ce și cum să utilizăm medicamente, că s-ar putea să fie contrafăcute etc. Dar ce este, de fapt, în limbaj medical, un medicament falsificat și cum noi, oamenii care nu avem cunoștințe în domeniu să ne protejăm?

-Medicament falsificat – este considerat preparatul care cu intenția premeditată (intenționată) și în scopuri frauduloase este furnizat cu o marcare falsă referitoare la autenticitatea (identitatea) și/sau sursa de proveniență (fabricare) a lui. Directiva 2011/62/UE oferă o primă definiție a medicamentelor falsificate și face o distincție clară: medicament falsificat: un produs medicamentos este considerat „falsificat” în cazul în care prezentarea farmaceutică include o prezentare falsă privind: identitatea, inclusiv ambalajul și etichetarea, denumirea sau compoziția sa, iar acest lucru se aplică pe toate componentele medicamentului, inclusiv excipienți și/sau dozarea acestor componente; sursa, referitoare la producătorul, țara de fabricație, țara de origine sau titularul autorizației de punere pe piață sau istoricul, inclusiv înregistrările și documentele referitoare la canalele de distribuție utilizate.

Medicament „contrafăcut” desemnează un medicament care nu este în conformitate cu legislația Uniunii Europene în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală și de proprietate industrială, în special a denumirilor comerciale înregistrate și a brevetelor. Noțiunea de medicament falsificat este astfel delimitată de cea de proprietate intelectuală, în scopul de a se concentra asupra medicamentului fals și a pericolelor sale pentru sănătatea publică.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 10% din medicamentele comercializate la nivel global sunt contrafăcute. Acest procent, de fapt, variază între sub 1% pe piețele din țările dezvoltate și până la 30% în unele țări în curs de dezvoltare.

 

Îngrijorătoare aceste cifre. De aici ar decurge formularea unei alte întrebări nu mai puțin  actuale. Se știe că industria farmaceutică este destul de profitabilă la nivel global, sectorul farmaceutic din Europa contribuind în mod semnificativ la economia UE din perspectiva creării de locuri de muncă înalt calificate și a investițiilor în inovare. La ce altceva contribuie sectorul farmaceutic și aș vrea să Vă referiți și la eventuale prejudicii?

-Într-adevăr, industria farmaceutică este una dintre cele mai profitabile industrii la nivel global (a treia dintre cele legale după industria armamentului și a alcoolului), prin urmare, piața medicamentului a devenit atractivă pentru falsificatori. Falsificarea medicamentelor este o problemă reală și o amenințare gravă pentru sănătatea publică. Atunci când se procură medicamente online din surse neautorizate ne supunem unui risc crescut de a acționa medicamente falsificate. Falsificarea poate afecta o gamă largă de medicamente, în general medicamente originale scumpe, inclusiv cele utilizate pentru tratamentul unor afecțiuni grave ce pun în pericol viața pacientului (medicamente utilizate pentru tratamentul cancerului, hepatitei C, infecțiilor cu HIV sau antibiotice).

 

Ce reglementări sunt prevăzute sau ce măsuri se iau la nivel european împotriva falsificărilor de acest gen?

-Ultimele măsuri luate la nivelul UE reglementează, începând cu februarie 2019, aplicarea unui cod de bare și a unui dispozitiv de protecție împotriva modificărilor ilicite pe cutia medicamentelor eliberate. Aceasta a reprezentat finalizarea măsurilor prevăzute în cadrul „Directivei privind medicamentele falsificate” (Directiva 62/2011/UE) adoptată în anul 2011, care vizează garantarea siguranței și a calității medicamentelor comercializate în cadrul statelor UE.

Medicamente cel mai frecvent falsificate în practica medicală sunt: preparatele sezoniere, substanțele antiinflamatoare, analgezicele, benzodiazepinele nedeclarate în extracte vegetale, inhibitorii inofensivi ai apetitului (poftă de mâncare) pentru micșorarea masei corporale, anabolizantele în cluburile sportive, antidepresivele, antibioticele, preparatele hormonale – corticosteroizii nedeclarați și neindicați în eticheta unguentelor, cremelor, spray-urilor și comprimatelor, substanțele antineoplazice, medicamentele utilizate în tratamentul patologiilor tactului gastrointestinal, substanțele metabolice. Sunt bine cunoscute cazuri în care s-au detectat pe piață medicamente falsificate conținând inhibitori de 5-fosfodiesterază sau amfetamine anorexigene.

 

Care sunt factorii care facilitează contrafacerea medicamentelor?

-Factorii ce facilitează contrafacerea medicamentelor sunt legați de natura complexă a lanțurilor de aprovizionar, extinderea comerțului online cu medicamente, respectiv lipsa sau „blândețea” măsurilor de sancționare. Medicamentele falsificate conțin ingrediente inferioare standardelor de calitate în vigoare sau ingrediente falsificate, ingrediente care includ alte substanțe active sau situații în care substanțele active lipsesc sau, dacă sunt prezente,acestea sunt doze incorecte, sunt subdozate sau supradozate. Cauzele apariției medicamentelor falsificate sunt: obținerea profitului; neconformitatea bazei legislative ce reglementează preparatele medicamentoase; aplicarea neefectivă a legislației în vigoare; absența organului național de reglementare a preparatelor medicamentoase sau insuficiența împuternicirii lui, a resurselor financiare și a specialiștilor; neconformitatea pedepsei aplicate pentru nerespectarea legislației în domeniul circulației preparatelor medicamentoase; prezența unui număr mare de intermediarii pe piața farmaceutică; prețuri neadecvat de mari pentru medicamente; colaborarea neefectivă dintre organul național de reglementare a medicamentelor, poliție, serviciul vamal și organele judecătorești; posibilitatea de perfecționare a producerii ilegale a medicamentelor (accesibilitatea utilajului tehnologic modern, inclusiv a celui poligrafic).

 

De ce sunt periculoase medicamentele falsificate și cum pot fi depistate?

-Aceste medicamente pot să nu aibă efectul terapeutic dorit sau pot dăuna sănătății. Ingerarea de medicamente falsificate poate produce efecte secundare severe sau neașteptate; interacțiuni periculoase cu alte medicamente pe care pacientul deja le administrează; sau, mai rău, nu tratează afecțiunile, deoarece nu conține ingrediente active sau ingredientele active conținute sunt în doze greșite, sau eșec al tratamentului; pot conține ingrediente toxice.

Cresc rezistența la medicamente atunci când conțin doze mai mici de ingrediente active. Sunt fabricate, depozitate și transportate de la o țară la altă, fără autorizație și fără control al calității.

Depistarea medicamentelor falsificate e posibilă prin introducerea și respectarea unor elemente de siguranță obligatorie pe ambalajul exterior al medicamentelor eliberate pe baza de prescripție medicală și a unui sistem de autentificare a medicamentelor, cum ar fi: deteriorarea integrității ambalajului; necorespunderea codului de baze a țării producătoare; greșeli ortografice în instrucțiune; deosebiri în caractere (litere); lipsa datelor fabricii producătoare; lipsa numărului de înregistrare; gravarea neclară; lipsa termenului de valabilitate; consultarea certificatului medicamentului; executarea expertizei independente. Adăugarea sistemelor de siguranță adiționale pe ambalaje confirmă că produsul nu a fost reambalat, iar ambalajul original este intact.

Medicamentele falsificate reprezintă o amenințare serioasă pentru sănătatea globală și necesită o strategie cuprinzătoare la nivel european și internațional. Sistemele și cadrul legislativ (Directiva UE pentru medicamente falsificate – FMD2011/62 UE) clar reglementat sunt necesare pentru a scăpa de medicamentele falsificate din cadrul lanțului de aprovizionare și de a urmări și dezvălui criminalii care pun viața oamenilor în pericol. Directiva include condițiile minime ce trebuie îndeplinite de către farmaciile online, în scopul de a combate vânzarea ilegală a medicamentelor către public prin intermediul internetului. Directiva respectivă, privind medicamentele contrafăcute, de rând cu alte decizii importante, vizează și comercializarea medicamentelor în mediul online – „reglementări privind farmaciile online”.

 

Automedicația empirică sau necontrolată, cum remarcați, ar fi unul din factorii predispozanți, să zicem așa, ce determină apariția efectelor adverse ale medicamentelor. Ce facem?

-Posibilitatea de a procura liber medicamente, eliberarea lor fără rețete, nerespectarea ordinelor și dispozițiilor cu privire la prescrierea medicamentelor sunt motivele principale ale autotratamentului. Conform OMS-autotratamentul este administrarea cu rațiune (chibzuință) de către pacient a medicamentelor, aflate în libera achiziționare (vânzare) care are ca scop profilaxia sau tratarea dereglărilor ușoare a sănătății până la acordarea asistenței medicale profesionale. Există tratament empiric și responsabil. E cunoscut, că majoritatea oamenilor preferă de a se trata de sine stătător. Dar lipsa calității și erorile în selectarea medicamentelor, deseori duc la tergiversarea tratamentului și agravarea stării pacientului. Din aceste considerente este foarte greșit de a se conduce și de a fi influențat de așa mituri referitoare la medicament cum sunt: „medicament nou – mai inofensiv și eficient, decât cel vechi”, „cu cât mai multe medicamente administrezi, cu atât mai repede te vei vindeca”, „cu cât medicamentul este mai scump, cu atât acesta este mai eficient”, „dacă medicamentul a ajutat altora, el îmi va ajuta și mie” etc. mai mult ca atât, deseori, în părerea personală a omului, se stipulează că mai mult de 30% din arsenalul medicamentos al țării sunt medicamente – nulități (care nu acționează).

 

Procurăm în farmacie un medicament, dar acesta nu acționează sau, dimpotrivă, are efecte adverse. De ce?

-Vorbim de complicațiile cauzate de utilizarea medicamentelor care nu exercită acțiune benefică sau aceasta este lipsă (utilizate irațional și nu tratează). Cauzele, în urma cărora medicamentul „nu lucrează” sunt multiple. Dintre cele mai frecvente și tipice vom menționa: administrarea medicamentului neconformă indicațiilor; nerespectarea schemelor de administrare a medicamentelor; utilizarea medicamentelor cu termen expirat; neconsiderarea posibilelor interacțiuni a alimentelor și băuturilor asupra medicamentului; toleranță la medicamentul administrat.

 

Care ar fi recomandările specialistului în acest caz?

-Sfaturile cele mai importante în situațiile create pot fi de a nu conta pe opinia persoanelor incompetente în domeniul medicamentului – cumpărați medicamentul numai conform prescripției medicului; procură medicamente în farmaciile mari și nu prin farmacii – internet (on-line) etc.; exclude omiterea administrării medicamentului; nu procura și nu utiliza medicamente cu termeni expirați; consultă la medic administrarea medicamentului în dependență de modalitățile alimentației și produsele ingerate; modifică tratamentul stabilit, fie aceasta chiar și permanent (ex. în acțiunile cardio-vasculare necesită treptat a fi modificat).

Recomandările și momentul de conduită în aceste situații pot fi obținute prin examinarea atentă a rezultatelor cercetărilor clinice și comportamentul în continuu al medicamentelor, a datelor nesatisfăcătoare ale polipragmaziei, prin argumentele că genericele, fiind și mai ieftine, ajută nu mai rău, decât cele originale scumpe și faptul că același medicament la diferiți oameni poate acționa în mod diferit.

E de știut, că orice medicament înregistrat – preparat cu eficacitatea demonstrată. Cele inutile sau dăunătoare sunt înlăturate din fabricare. Consumatorul are posibilități de sine stătător să-și determine medicamentul maximal eficient. Așa, pe lângă faptul înregistrării oficiale a preparatului și existența informației despre acesta în Registrul de Stat al substanțelor medicamentoase, unde sunt expuse datele cercetărilor clinice, mai există și alte modalități, ce contribui la relevarea/constatarea preparatelor reale care acționează. Un astfel de reper poate servi „Lista-model a medicamentelor esențiale a OMS” sau „Lista Națională a medicamentelor esențiale”. În aceste liste sunt incluse numai preparatele cu eficacitate înaltă și garanție calitativă. Alte repere de orientare pot servi multiplele tratate, compendii cu recomandări referitoare la utilizarea clinică a medicamentelor. Principalul nu trebuie de administrat, pe rând, toate medicamentele pe care le propun și va recomandă rudele, cunoscuții sau lucrătorii farmaciilor – este scump și nu prea eficient. Nu se recomandă de folosit medicamente în lipsa indicațiilor respective, că în rezultat este necesară prescripția medicului.

 

Domnule Profesor, rugăm opinia Dvs privind prescrierile iraționale și neargumentate a medicamentelor, întâlnite adesea în practică, consecințele. În ce constau acestea și cum pot fi evitate?

-Politicile elaborate în domeniul medicamentului trebuie să acopere întregul lui ciclu de viață (existență) prin diverse acțiuni și modalități (de prescriere, elaborare, farmacovigilență etc.) de asigurare și prin procesul de promovare a lor, precum este și utilizarea responsabilă sau rațională a medicamentelor.

Cu regret, în practica medicală deseori se întâlnesc prescrieri iraționale și neargumentate a medicamentelor. Astfel, în baza analizei a circa 500 foi de observații ale unor secții de profil terapeutic ale spitalelor republicane și raionale, au fost depistate lacunele întâlnite cel mai des: polipragmazia (71%), politerapia (42%), prescrierea neeficace a medicamentelor (40%), neconsiderarea contraindicațiilor (32%), cazuri de administrare concomitentă a medicamentelor incompatibile terapeutic (15%). Iar posibilitatea de a procura liber preparate medicamentoase, neprescrierea rețetelor și nerespectarea ordinelor Ministerului Sănătății privind modul de prescriere și de livrare a medicamentelor sunt unele din motivele principale ale autotratamentului.

În majoritatea țărilor, până la 30-40% din finanțele alocate pentru sistemul de sănătate sunt cheltuite pentru achiziționarea medicamentelor. O mare parte din acești bani sunt pierduți în urma utilizării iraționale a preparatelor și a achiziționării lor ineficace.

Consecințele folosirii iraționale largi și îndelungate a antibioticelor, de exemplu, constituie problema creșterii rezistenței microorganismelor practic la toate grupele de remedii antimicrobiene și moartea bolnavilor din cauza maladiilor infecțioase grave. În SUA, în urma rezistenței la antibiotice mor anual 60.000 de oameni și se cheltuie suplimentar 4 miliarde de dolari. Utilizarea irațională a medicamentelor creează un cerc vicios: resursele care puteau fi folosite pentru profilaxia și tratamentul maladiilor se cheltuie pentru lichidarea consecințelor terapiei incorecte. Deseori, de pe piața farmaceutică sunt retrase mai multe medicamente care deja sunt cunoscute, au ajuns în farmacii și de mult timp se prescriu în tratament (un purgativ negativ influențează psihicul cu tendințe de suicid, un antitusiv provoacă tahicardie letală; unele analgezice pot provoca dereglări hepatice – flupertina, infarct sau ictus – vioxul).

Așadar, la efectuarea curei de tratament se cere a fi atenți la efectele și simptomele noi apărute și a comunica despre ele la timp. Din aceste considerente, autotratamentul necontrolat nu e de dorit și chiar este periculos, deoarece poate avea consecințe negative asupra sănătății și poate modifica evoluția bolii. Tratamentul irațional poate fi o consecință a lipsei sistemelor reglementate de stat adecvate, a insuficienței de medicamente vitale și a prezenței celor inutile, a lipsei informației obiective despre medicamente, a influenței reclamei asupra lucrătorilor medicali și a pacienților, a nivelului insuficient de instruire profesională a medicilor și a farmaciștilor, precum și a unui șir de motive obiective sau subiective.

Așadar, important și logic în farmacoterapia rațională, destul de dorită, dar totodată și lipsită de urmări neplăcute, ar fi să cunoaștem și să informăm despre momentele cele mai importante apărute în procesul de utilizare a medicamentelor, cu posibilele măsuri de prevenire (evitare) a acestora.

 

Să vorbim un pic despre posibilitatea utilizării de către pacient și a fitopreparatelor, și desigur a suplimentelor alimentare. Care este interacțiunea medicamentelor cu fitopreparatele și de ce trebuie să ținem cont la efectuarea tratamentului?

-Interacțiunea medicamentelor cu fitopreparatele poate fi de ordin farmacocinetic și farmacodinamic și poate evolua la diverse niveluri. E de subliniat faptul, că majoritatea fitopreparatelor, îndeosebi „comprimate pentru slăbire”, conțin plante medicinale purgative (sena, sabur, crușin, verigar), de aceea, la administrarea lor, din cauza intensificării peristaltismului intestinal e posibilă micșorarea absorbției multor substanțe medicamentoase și în consecință – diminuarea eficacității farmacoterapiei.

Prezintă interes și posibilitățile de a provoca interacțiuni potențial periculoase și a produselor ce se află la hotarul dintre medicamente și alimente – a suplimentelor alimentare care sunt de origine vegetală, animaliera, minerală sau combinate, destinate persoanelor sănătoase care necesită un aport exogen mai ridicat datorită unor cerințe nutriționale specifice și menite ameliorării stării fizice și intelectuale prin creșterea rezistenței, concentrației, capacității și randamentului muncii, și, desigur, al calității vieții. Sporirea interesului față de suplimentele alimentare și consumului tot mai abuziv și necontrolat impun o atitudine tot mai riguroasă din partea autorităților de reglementare și control a elaborării, producerii, autorizării și promovării acestei categorii de produse, eficacitatea cărora deseori rămâne discutabilă, pe când pericolul asociat cu administrarea necontrolată și abuzivă a suplimentelor este cât se poate de real. Suplimentele alimentare naturale conțin în compoziție diverse substanțe chimice care pot declanșa un șir de reacții adverse grave, precum și interacțiuni medicamentoase potențial periculoase. Așadar, interacțiunile dintre suplimentele alimentare și medicamente există și pot avea consecințele clinice grave. Pentru evitarea pericolelor ascunse la administrarea suplimentelor alimentare, de rând cu multe alte măsuri esențiale, medicul se va informa dacă pacientul utilizează suplimente alimentare, înainte de prescrierea unui tratament medicamentos. Totodată, se va ține cont de posibilitatea apariției reacțiilor adverse, în special, în cazul administrării concomitente a mai mult de 4-5 suplimente alimentare. Utilizarea necontrolată a acestor doze inadecvate, cure nelimitate etc., crește considerabil riscul apariției reacțiilor adverse și interacțiunilor supliment – medicament potențial periculoase. Numai respectarea tuturor rigorilor față de această categorie de produse poate garanta rezultatul scontat.

 

Ce să folosim mai întâi – medicamentele sau alimentele?

-Există anumite recomandări: pe nemâncate, după mese, în timpul mesei, etc. Cu regret, indicațiile medicului referitor la consecutivitatea administrării medicamentelor și alimentelor, ca regulă, nu se respectă. Dar, prescrierea corectă a medicamentelor, respectarea dietei corespunzătoare cu luarea în considerare a timpului de administrare a preparatului contribuie la sporirea eficacității medicamentului și evitarea acțiunii adverse (nedorite), ce se observă uneori prin lipsa totală a ei sau a unui efect deosebit de exprimat a preparatului farmacologic. Pentru aceasta este obligatoriu de a consulta și a respecta cele indicate în instrucțiunea medicamentului referitor la modul de administrare a lui, în funcție de timpul alimentării, cu respectarea meselor și de administrat medicamentul întotdeauna în unul și același timp (la o anumită oră), de altfel, medicamentul va fi ineficient sau periculos.

 

La fel de importanță este și problema cu ce se beau medicamentele?

-Administrarea orală a medicamentelor trebuie însoțită cu folosirea lichidelor. Apa, laptele, cafeaua, ceaiul, sucurile și compoturile sunt deseori folosite cu acest scop. Însă, nu toate băuturile (lichidele) „prietenesc” sau sunt compatibile cu medicamentele și pot influența asupra farmacocineticii, activității și toxicații medicamentelor. Recomandabilă ar fi totuși apa. Celelalte băuturi, așa-zisele „incorecte”, pot exercita acțiuni de diminuare sau intensificare a efectelor medicamentelor, inclusiv de supradozare. Dacă în instrucțiune nu este indicată băutura concretă, atunci cel mai potrivit este apa obișnuită cu temperatura de cameră. Sucurile citrice și, în special, de grapefruit conțin substanțe care de mai multe ori măresc acțiunea medicamentelor.

Alcoolul poate iniția, cu substanțele medicamentoase, interacțiuni farmacocinetice și farmacodinamice. Interacțiunea medicamentelor cu alcool are câteva niveluri și provoacă reacții adverse grave. Îndeosebi de strict, în asociere cu alcoolul, necesită administrarea antidepresantelor, antibioticelor, analgezicelor și antipireticelor. De exemplu, paracetamolul în combinare cu alcoolul este foarte toxic pentru ficat. Astfel, alcoolul, modificând farmacocinetica sau activitatea medicamentelor, este factorul care contribuie la apariția reacțiilor adverse a acestora. În farmacoterapia cu medicamentele enumerate e necesar de a preveni pacientul despre inadmisibilitatea administrării băuturilor și formelor medicamentoase ce conțin alcool pe parcursul perioadei de tratament și următoarele trei zile după terminarea lui. Așadar, medicamentele și alcoolul sunt incompatibile.

 

Este valabil și cu privire la interacțiunea substanțelor medicamentoase cu componentele fumului de tutun?

-Există numeroase interacțiuni medicamentoase cu fumul de țigară. Fumatul este foarte răspândit în Moldova și constituie pentru populația masculină – 63%, iar cea feminină – 9%. Fumatul de țigară, prin compoziția sa chimică, poate afecta modul de dispunere a unui medicament sau poate modifica răspunsul și condițiile medicale ale pacienților. Interacțiunile fum de țigară-medicament sunt de ordin farmacocinetic, farmacodinamic și farmacocinetic / farmacodinamic, ceea ce este necesar de ținut cont în realizarea farmacoterapiei la pacienții care fumează: hidrocarburile aromatice policiclice ale fumului de tutun sunt inductori ai izoenzimelor citocromului P450 1 A 1 (în plămâni) și 1 A 2 (în ficat), intensifică metabolismul substraturilor acestei izoenzime – teofilinei, cafeinei, propranololului, estradiolului, unor preparate psihotrope cu reducerea concentrației lor în sânge și, respectiv, diminuarea acțiunii lor; nicotina micșorează acțiunea hipotensivă și antianginoasă a β-adrenoblocantelor în rezumatul stimulării N-colinoreceptorilor stratului medular al suprarenalelor și eliminării adrenalinei; benzopirina – inductor enzimatic.

Altfel de interacțiuni cu alte medicamente pot reduce eficacitatea acestora și aduce rezultatul terapiei în zona imprevizibilului.

Prin urmare, fumătorii care urmează un tratament medicamentos pot necesita doze mai mari decât nefumătorii. Și viceversa, la încetarea fumatului, fumătorii pot necesita o reducere a dozei unui medicament care interacționează cu fumatul. Ajustarea dozelor la fumători și la cei care renunță la fumat este necesară.

 

Am promis să discutăm și despre eliberarea medicamentelor noi, autohtone?

-În calea sa de apariție, medicamentul parcurge mai multe etape și procese, cum ar fi:

Sinteza sau obținerea din materia primă – Cercetarea-Legalizarea-Implementarea-Elaborarea-Producerea-Utilizarea. Procesul de elaborare a medicamentelor (calea de la sinteza substanței active până la medicament, implementarea lui în clinică) este unul destul de dificil, îndelungat (10-12 ani), de mare responsabilitate, extrem de costisitor, participarea și colaborarea specialiștilor din mai multe domenii, aplicarea metodologiilor și tehnologiilor contemporane, destul de sofisticate.

Procesul cercetărilor clinice al SM noi, de obicei, depășește 10 ani. Costul total al proiectului de cercetare depășește 250-350 mln $ SUA. Cercetările clinice ale procesului de elaborare a medicamentelor noi este una dintre problemele de bază ale farmacologiei clinice. Acestea, în anii 2000-2002, pentru desfășurarea lor în țară, au necesitat de urgență elaborarea Regulilor de Bună practică în studiul clinic – Good Clinical Practice (GCP) adoptate la legislația în vigoare din țară și aprobate prin Ordinul MS al RM nr. 10 din 2002, s-a aprobat lista bazelor clinice pentru studiul clinic și organizat Comitetul Național de Etică pe lângă MS al RM – un organ independent pentru monitorizarea cercetărilor biomedicale cu participarea subiectului uman, cu respectarea cerințelor și regulilor GCP și asigurarea drepturilor, demnității și securității sănătății omului.

 

Domnule profesor, pandemia de coronavirus, fără precedent, care s-a abătut asupra omenirii a demonstrat odată în plus cât de important este să existe un sistem rezistent la crize și să se asigure disponibilitatea medicamentelor în orice situație. Fiind din interior, ce deficiențe a scos în evidență pandemia de Covid-19 și ce măsuri adecvate ar fi recomandabil să se ia pentru a consolida sistemul?

-Am cunoscut bine situația epidemiologică (pandemică) Covid-19 a perioadei respective, cunoaștem situația post-pandemică și cea actuală a Covid-ului, a unui nou val de Covid, a unei noi ascensiuni a afecțiunii coronavirale: „delta” , „omicron”, „deltacron”, evoluția și avântul acesteia cu epidemia complicațiilor caracteristice. Și atunci, și acum s-a simțit rezistență slabă a sistemului, atât în plan mondial, cât și cel național, anume în lipsa medicamentelor specifice foarte necesare. S-au identificat și propus diverse medicamente, multe alte tratamente și potențiale vaccinuri. În tară, de asemenea, dar îndeosebi, s-a simțit lipsa sau chiar nivelul slab dezvoltat al industriei farmaceutice naționale. Spun aceasta pentru că în tară, anterior, s-au cercetat și chiar elaborat medicamente autohtone, care la momentul respectiv s-au și propus pentru a le determina posibilitatea folosirii eficienței lor antivirale și nu numai, în această situație pandemică, aș zice, cu diverse scopuri de aplicare, deoarece infecția coronavirusului - un trigher, capabil de a lansa (provoca) practic orice patologie atât la copii și adulți, cât și la persoane de vârstă înaintată și senilă, începând cu afecțiuni imunologice, neurologice, vasculare, inclusiv, finalizând cu ictus.

S-au prezentat motivațiile și noile prevederi (versiuni) de diminuare a contaminărilor cu coronavirus și de actualizare a tratamentului infecției Covid-19 (demers „Specialiștii atenționează”), dar, cu regret, reprezentanții sistemului din perioada respectivă, în pofida  recomandărilor și propunerilor, susținute de specialiștii în sănătate ai USMF și AȘM, nu au socotit de cuviință și au făcut tot posibilul de a evita necesitățile și posibilitățile stringente de implementare a acestor propuneri. Adică, nu au fost auzite sau ignorate. Sper, că specialiștii în domeniu Medicamentului, vor mai reveni și vor mai înainta argumentat aceste intenții referitor la tratamentul etiopatogenetic și profilaxia Covid-19 și a consecințelor acestora, deoarece coronavirusul cu multiplele sale tulpini este încă în curs de desfășurare, provoacă și în prezent multe cazuri de boală și decese.

 

Nu pot să nu Vă întreb despre o problemă gravă cu care se confruntă în fiecare an în această perioadă mai multă lume -  alergiile provocate de ambrozie. Observăm că numărul persoanelor alergice la ambrozie crește de la an la an. Pentru mulți dintre aceștia, mai ales luna august, devine un adevărat coșmar. Ce se întâmplă? Dacă știți cumva și ce măsuri se iau sau ar fi trebuit să se ia la nivel ministerial în această situație?

-E știut că iulie-septembrie se caracterizează prin creșterea numărului de alergii cauzate de ambrozie. Încă în 2018 Guvernul a aprobat Regulamentul privind combaterea și prevenirea răspândirii buruienii ambrozia. Cu regret, însă, problema răspândirii ambroziei nu a fost soluționată. Simptomatologia alergiei la ambrozie este diversă: afectează în egală măsură atât adulții, cât și copiii. Principalele simptome includ: afectarea mucoasei nasului și a ochilor (rinoconjunctivită); accese de astm bronșic cu episoade de tuse, dificultate în respiraţie sau respirație șuierătoare; afectarea pielii cu leziuni de urticarie (mâncărime) şi edem dureros al țesuturilor profunde; șocul anafilactic — cea mai severă formă de reacție alergică, cu debut brusc și tablou clinic deseori dramatic, ce poate duce la deces prin obstrucția căilor aeriene și colaps vascular ireversibil.

Persoanele care suferă de alergie din cauza ambroziei nu ar trebuie să-și aleagă singure tratamentul, ci ar trebui să consulte medicul specialist sau chiar medicul de familie pentru stabilirea unui tratament corect. Nu este normal ca fiecare pacient (care suferă de alergie din cauza ambroziei) să-și indice tratamentul. Sunt preparate specifice (pentru tratarea alergiei provocate de ambrozie). Un tratament de durată, începând cu o lună și mai mult. Recomandăm doar adresarea la medicul de familie care decide dacă este nevoie de consultația unui specialist alergolog, pentru că rinita alergică la unele persoane devine destul de agresivă, poate să treacă în obstrucție bronșică și mai departe poate să apară chiar și șoc anafilactic.

Specialiștii recomandă persoanelor care sunt alergice la ambrozie să ia un șir de măsuri profilactice: Reduceți perioada aflării în aer liber între orele 10:00 și 15:00, atunci când se eliberează cele mai mari cantități de polen în aer; Faceți duș și schimbați-vă hainele după ce veniți de afară, mai ales, în vârful sezonului de alergii; Țineți ferestrele închise atât acasă, cât și la serviciu, în mașină; Luați medicația necesară contra alergiei cu 2-3 săptămâni înainte de debutul sezonului de polenizare; Spălați regulat animalele de companie pentru a limita posibilitatea ca aceștia să aducă polen de ambrozie în interior; Spălați-vă frecvent pe față și pe mâini; Evitați uscarea hainelor afară. Particulele de polen se pot prinde de ele.

 

Și pe final, doleanțe, opinii, recomandări…

-Situația în domeniul medicamentului, al sistemului de sănătate din țară poate fi caracterizată ca dificilă, despre unele aspecte am menționat deja (import enorm de medicamente puțin accesibile populației, lipsa medicamentelor autohtone eficiente, utilizare irațională și nejustificată de medicamente, industria farmaceutică națională slab dezvoltată, lipsa bazei științifice pentru întreprinderile producătoare și multe altele). Această stare de lucruri poate fi ameliorată doar  print-o activitate în comun a specialiștilor din mai multe domenii (producere, distribuire și utilizare rațională), o activitate simultană care astăzi necesită să fie bine organizată, esențial restructurată și consolidată.

Măsurile, deseori propuse pentru reformarea proceselor de elaborare și producere a medicamentelor, vor contribui la ameliorarea considerabilă a sortimentului medicamentelor fabricate de întreprinderile farmaceutice din țară, în general, și al celor din materie primă locală ,în special, ultimele fiind mult mai ieftine și accesibile pentru pacienți, la excluderea preparatelor insuficiente, cu termene de valabilitate depășite ale substanțelor active, la contracararea produselor falsificate.

În așa mod, în opinia mea, se va reduce semnificativ importul medicamentelor cu acțiune analogică și se vor economisi mijloace financiare importante alocate pentru achiziționarea acestora. Există multiple confirmări că puținele medicamente autohtone permit a efectua un tratament farmacoterapeutic rațional și de calitate, fiind nu mai puțin eficiente și inofensive, decât cele analogice mai costisitoare de import. Preparatele autohtone respective sunt de origine vegetală, entomologică sau obținute printr-o sinteza destul de simplă, cu folosirea reagenților accesibili, netoxici și ieftini. Toate acestea probează că fabricarea medicamentelor noi autohtone din materia primă locală va fi convenabilă și rentabilă atât pentru industria farmaceutică, cât și pentru sistemul de sănătate din țară.

 

Stimate Domnule membru corespondent Victor Ghicavîi, Vă mulțumesc pentru disponibilitatea de a realiza acest interviu, care sper să fie urmărit de foarte multe persoane, dat fiind spectrul larg de probleme actuale abordate, dar și eventualele soluții la provocările cu care se confruntă nu doar populația, dar și sectorul. Mai am multe a Vă întreba, dar rămân cu speranța unui nou dialog, unde vom aborda un alt set de întrebări, iar Dvs veți aduce publicului larg informații de ultimă oră privind noutățile în domeniu, excelența în cercetare, inovare, susținerea prietenoasă, constructivă a competitivității în tot ceea ce numim medicament, farmacologie, industria farmaceutică etc.

 

Vă mulțumesc și eu.