M.c. Viorel Prisăcari: „Sper că după depășirea situației pandemice atitudinea guvernanților şi a cetățenilor fată de lucrătorii medicali să se schimbe radical, în bine”

17.04.2020
Vizitatori unici: 180
V.P.

Noul tip de coronavirus a afectat întreaga planetă. Autorităţile din toate ţările lumii sunt în mare dificultate, depun eforturi asumate pentru depășirea acestei situaţii fără precedent. Cu toate acestea, situația în lume, cât și la noi în țară, deocamdată, rămâne una incertă și destul de încordată. Fiecare zi ne aduce vești din ce în ce mai triste, experții în domeniu vin zilnic cu noi analize, unii fac și pronosticuri care mai optimiste, care mai apocaliptice. În programele de știri și tot felul de breaking news-uri vedem că apar să ne informeze alte persoane, decât cele, care, în opinia oamenilor, ar trebui de fapt să vorbească societății în aceste momente și să dea explicațiile de rigoare.

În contextul celor expuse, am solicitat un interviu, în exclusivitate, membrului corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, profesor universitar Viorel PRISĂCARI, șeful Catedrei de Epidemiologie a USMF, care si-a dedicat întreaga carieră științifică studiului epidemiologiei. Să aflăm punctul de vedere al unui specialist la acest subiect fierbinte și mega actual, care vine cu informații greu de neglijat.   

O consemnare de Eugenia Tofan,

Serviciul de Presă al AȘM

Domnule profesor Viorel Prisăcari, cum se prezintă situația epidemiologică la ora actuală în Republica Moldova în opinia Dumneavoastră, dar și în baza studiilor pe care le-ați efectuat de-a lungul anilor? Ce merge bine și ce se face greșit?

V.P. Situaţia epidemiogenă cauzată de noul coronavirus COVID-19, atât în lume, cât şi în Republica Moldova, este de-a dreptul îngrijorătoare. Lumea nu s-a confruntat cu o asemenea situaţie  pandemică de mult timp. Numai în trei luni de la debutul pandemiei sunt înregistrate aproape două milioane de îmbolnăviri nou confirmate, cauzate de acest coronavirus, cât şi sute de mii de decese. Sunt grav afectate ţări, precum China, SUA, Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie – ţări cu statut econonic avansat. Și în populația  Republicii Moldova, deşi noul coronavirus a pătruns mult mai târziu, se observă o răspândire rapidă. De la primul caz de îmbolnăvire cu COVID-19, înregistrat la 7 martie, până în prezent, adică, numai într-o lună de zile, au fost confirmate deja peste 2000 cazuri de îmbolnăviri şi aproape 50 de decese. Precizez că este vorba doar de cazurile confirmate prin teste de laborator. Din punctul meu de vedere, ca specialist în epidemiologie, după cum aţi menţionat şi Dumneavoastră, cu experienţă vastă în domeniul epidemiologiei şi cu  confruntări cu mai multe epidemii şi chiar pandemii, situaţia epidemiogenă  actuală în Republica Moldova este nefavorabilă, chiar îngrijorătoare, atât din punct de vedere al sănătăţii publice, cât şi din cel economic, situaţie care va fi resimțită în scurt timp, deoarece, în pandemii şi în epidemii, pe lângă sănătatea publică, de  regulă, are de suferit economia ţării, care,  practic, constituie substratul material al vieţii noastre.

Reieşind din acţiunile întreprinse de diferite ţări în lupta cu pandemia actuală, din punct de vedere epidemiologic, pot fi conturate trei scenarii.

Primul scenariu se referă la ţările,  în  care de la bun început s-a manifestat o atitudine libertină faţă de actuala pandemie, nu au fost luate măsuri stricte de prevenire, bazându-se pe autoimunizarea populaţiei. Ca exemplu pot servi Iranul, Marea Britanie, Belarus.

Scenariul doi se referă la ţările unde s-a contat pe tratamentul bolnavilor cu forme medii şi salvarea celor cu forme grave, măsurile de prevenire fiind secundare, de ex.,  Italia, Spania, Franţa. Situaţia creată în aceste ţări nu are nevoie de comentariu.

Al treilea scenariu se referă la ţările, în care în lupta cu pandemia cauzată de COVID-19 s-a pus accentul mai mult pe prevenire şi pe neadmiterea răspândirii virusului. Ex.: China, Singapore, Taiwan, Coreea de Sud,  Japonia, Canada, Portugalia, Austria, Slovacia, România.

Republica Moldova, privitor la măsurile întreprinse,  ţine  de  scenariul doi. Până în prezent, s-a pus accentul mai mult pe strategia de asigurare a spitalizării şi tratamentului bolnavilor cu COVID-19, decât pe măsuri de prevenire, în condiţiile în care  nu avem la îndemână mijloace specifice de tratament. Astăzi este nevoie de a corecta greșeala. Vorba veche, mai bine mai târziu decât deloc. Dacă vrem să stopăm epidemia, să revenim cât mai curând la normal, în capul listei trebuie puse măsurile de prevenire, adică de neadmitere a răspândirii virusului în condiţii de înaltă receptivitate a populaţiei faţă de noul tip de virus. Datorită explorărilor savanţilor, azi cunoaştem inamicul (virusul), rezistenţa lui în mediul extern, tropismul lui în organismul omului (căile respiratorii superioare şi inferioare), calea prioritară de transmitere (aerogenă); este obţinută metoda de diagnosticare (testare) a persoanelor infectate, sunt cunoscute măsurile şi mijloacele de protecţie individuală. Rămâne doar să le folosim raţional în lupta cu noul coronavirus. Aşadar, situaţia este îngrijorătoare, dar nu şi disperată. Există posibilităţi reale de a ne lupta cu virusul, adică, de a neutraliza cauza epidemiei şi nu doar consecinţele.

Reieşind din aceste considerente şi din propria convingere, la una din şedinţele Comisiei pentru sănătate a Consiliului societăţii civile din cadrul Preşedinţiei Republicii Moldova, care a avut loc la 8 aprilie 2020, la care am avut onoarea să particip ca profesionist în domeniu, am propus să abordăm o strategie nouă în lupta cu COVID-19 în ţară, cu accentul pe prevenire, deoarece orientarea în continuare pe spitalizare şi tratament va conduce la intensificarea şi prelungirea epidemiei. În condiţiile de epidemie, cu atât mai mult în lipsa vaccinului şi a mijloacelor specifice de tratament, este necesar să acordăm o atenţie mai mare protecţiei lucrătorilor din sistemul sănătăţii, care datorită misiunii lor sunt supuşi unui risc sporit de contractare a virusului. Nu consider normală situaţia din Republica Moldova când lucrătorii medicali  constituie  25-30% din toate cazurile de infecţie cu COVID-19. Nici într-o ţară, chiar printre cele mai afectate, nu se înregistrează o asemenea  cotă înaltă de afectare a lucrătorilor medicali, atingând maximum 12-14%. Rata înaltă a lucrătorilor medicali în morbiditatea generală prin infecţia cu noul coronavirus deja demonstrează faptul că ei nu au fost nici echipaţi suficient cu mijloace sigure de protecţie, nici instruiţi adecvat pentru activitate în aceste condiţii, cât şi incapacitatea statului de a proteja lucrătorii medicali.

Pe lângă echiparea sigură şi instruire, se recomandă  formarea  echipelor de rezervă din lucrători medicali  bine  instruiți,  pentru înlocuirea altei echipe  la necessitate, cât şi crearea condiţiilor de cazare a lucrătorilor medicali cu activitate în condiţii de risc sporit de contractare a coronavirusului,  în toate unităţile administrative, pentru a limita contactul cu familiile şi cu alte persoane din societate.

Al doilea element important constituie extinderea reţelei de laboratoare pentru efectuarea testării la COVID-19. Nu este raţională  transportarea  materialului  pentru testare  de la Ocniţa sau de la Vulcăneşti la Chişinău. Totodată, sporirea numărului de investigaţii, conform indicaţiilor clinice şi epidemiologice, va conduce la depistarea precoce a persoanelor infectate, în special a celor cu forme uşoare, şi luarea măsurilor respective de reducere a posibilităţii de răspândire a infecţiei. Această problemă devine şi mai actuală în cazul tratamentului cu forme uşoare la domiciliu, ce va conduce la creşterea numărului de persoane contactate şi la necesitatea investigării lor.

Un alt element important constituie măsurile antiepidemice în focarele cu COVID-19, în special, în condiţiile de tratament al bolnavilor cu forme uşoare, la domiciliu. În aceste condiţii este importantă selectarea bolnavilor pentru spitalizare nu numai după indicaţii clinice (forme grave şi comorbidităţi), dar şi conform indicaţiilor epidemiologice (lipsa condiţiilor de izolare, familii nefavorabile, vârsta etc.), organizarea tratamentului, depistarea, evidenţa şi supravegherea persoanelor contactate, testarea la COVID-19,  atât a bolnavilor cât şi a contactelor lor,  respectarea strictă a regimului antiepidemic în focar (izolarea, distanţa, purtarea măştii, igiena mâinilor, dezinfecţia curentă, dezinfecţia terminală la lichidarea focarului). Continuă a fi actuală măsura de depistare a bolnavilor la frontiere.

O altă măsură importantă în lupta cu coronavirusul, pe lângă măsurile de restricţie în condiţiile stării excepţionale cu sloganul „staţi acasă”, este informarea populaţiei privind promovarea măsurilor corecte de prevenire. Am menţionat mai devreme faptul deja constatat de oamenii de ştiinţă, că mediul de trai al virusului este organismul omului cu tropism în căile respiratorii. În mediul extern, virusul piere în câteva ore sau în câteva zile,  în condiţii mai favorabile. Pentru menţinerea virusului în natură, legitatea constă în transmiterea lui dint-un organism în altul pe cale aerogenă. Eliminarea din organismul-gazdă are loc ca regulă prin actul de expiraţie,  iar pătrunderea în alt organism – prin actul de inspiraţie, adică, are nevoie de realizarea mecanismului respirator de transmitere. De unde şi principala măsură în prevenirea răspândirii virusului de persoana infectată, cât şi prevenirea contractării virusului de către persoana sănătoasă este îmbrăcarea măştii,  cu acoperirea completă a gurii şi nasului. Anume masca sau respiratorul constituie cea mai eficientă  barieră în limitarea transmiterii virusului de la om la om. Deoarece COVID-19 își  păstrează  totuși viabilitatea un timp oarecare în mediul extern, inclusiv pe mâinile contaminate, cât şi posibilitatea, deşi limitată, de transmitere pe cale digestivă, sunt importante şi măsurile igienice, spălarea şi decontaminarea  mâinilor. Este important să  respectăm distanţa socială,  nu mai mică de 1,5 -2,0 m, iar în focare -  de limitat la maximum contactul cu bolnavul şi de respectat instrucţiunile medicului. Este important să conştientizăm faptul că depăşirea situaţiei actuale depinde atât de managementul instituţiilor statale, cât şi de comportamentul fiecărei persoane în parte. Într-o societate democratică ne bucurăm de drepturi, inclusiv de asistenţă medicală gratuită, dar ne sunt impuse şi obligaţiuni, în cazul de faţă respectarea regimului antiepidemic, protejarea celor din jur. Mai mult ca atât, în situaţii de stare excepţională cauzate de calamităţi naturale sau sociale (război, epidemie, pandemie), bunul public prevalează asupra celui individual.

Primul studiu complex consacrat supravegherii epidemiologice privind optimizarea ei a fost efectuat de Dumneavoastră încă prin anii ”90 ai secolului trecut. Ați susținut teza de doctor, apoi ați dezvoltat subiectul în teza de doctor  habilitat. Practic, toată cariera științifică v-ați dedicat-o acestui domeniu. Am considerat că sunteți tocmai indicat pentru a Vă expune punctul de vedere în situația alarmantă în care ne-am pomenit nu doar noi, dar și întreaga planetă. V-ați gândit vreodată că studiile și cercetările Dvs. vor deveni atât de actuale? Ce Vă spune practica Dumneavoastră?

V.P. Rolul epidemiologiei pentru sănătatea publică l-am însuşit încă din anii studenţiei, când am realizat studiul „Rolul savanţilor în dezvăluirea esenţei epidemiilor ca fenomene naturale”, studiu care, practic, mi-a decis soarta. Lucrările ştiinţifice realizate în continuare, cât şi aplicaţiile practice în lupta cu bolile infecţioase, inclusiv cu epidemiile şi pandemiile, chiar m-au consacrat ca epidemiolog,  cât şi încrederea în rolul imens al epidemiologiei pentru sănătatea publică. Dacă azi ar încerca cineva să mă convingă că este o altă specialitate mai interesantă în medicină decât epidemiologia – nu ar reuşi. Iar teza de doctor habilitat, susţinută în 1990, cu tema „Optimizarea supravegherii epidemiologice şi a pronosticului în zooantroponoze cu scontarea influenţei factorilor antropurgici şi naturali” este primul studiu de doctorat consacrat supravegherii epidemiologice. Mai apoi, tema de cercetare a Catedrei de epidemiologie din cadrul USMF „Nicolae Testemiţanu”, pe care am avut onoarea să o conduc mai mulţi ani, a devenit „Optimizarea supravegherii epidemiologice în infecţiile actuale pentru Republica Moldova”, care continuă până în prezent, fiind axa de orientare în studiile epidemiologice,  atât a colaboratorilor catedrei, cât şi a altor cercetători din ţară.

Ce alte studii ample de optimizare a supravegherii epidemiologice au fost efectuate? Și dacă s-a ocupat cineva de acest tip de virus, căci despre coronavirus oamenii de știință amintesc încă prin anii 30 ai secolului trecut? La ce se poate face referință în contextul actual?

V.P.  În condiţiile tematicii respective,  au fost efectuate studii ample de optimizare a supravegherii epidemiologice în zooantroponoze, infecţii aerogene, hepatite cronice, infecţiile digestive etiologic nedeterminate, infecţia HIV, infecţiile nozocomiale etc. Rezultatele obţinute au stat la baza ordinelor respective ale  Ministerului Sănătăţii. În ceea ce priveşte infecţiile cauzate de diferite tipuri de coronavirusuri,  descrise până în prezent,  nu au obţinut răspândire pandemică, deşi unele tipuri de coronavirus au cauzat infecţii foarte grave, cum ar fi Sindromul acut respirator sever (SARS), cauzat de coronavirusul SARS-CoV în 2002, sau Sindromul respirator din Orientul Mijlociu – cauzat de coronavirusul MERS-CoV, în  2012, infecţii descrise şi în manualul de epidemiologie specială. Spre deosebire, noul coronavirus COVID-19, izolat pentru prima dată în China, în decembrie anul trecut, a cauzat declanşarea unei adevărate pandemii, afectând, practic, toate ţările lumii,  doar  în 3-4 luni, producând  morbiditate şi letalitate foarte înaltă, fapt ce a șocat  întreaga lume. Particularitatea noului coronavirus constă în faptul că, pe lângă forme de boală foarte grave, în mare parte cu sfârşit letal, în majoritatea cazurilor (80%), produce îmbolnăviri uşoare, deseori greu de diagnosticat, ce conduce la răspândirea rapidă a virusului în rândul populaţiei umane.  

Unii specialiști afirmă că nu era cazul de declarat epidemie sau și mai mult, pandemie, pentru că acestea au cu totul altă manifestare, comportare, dar și alte consecințe. Mai mult ca atât, acestea nu au făcut decât să ridice un val și mai mare de panică. Care ar fi explicația savantului, specialist în epidemiologie,  Viorel Prisăcaru?

V.P. Consider o mare  greşeală  din partea acelor specialişti  și  conducători de ţări, care nu au luat în serios ameninţările noului tip de coronavirus, reieşind din predominarea formelor uşoare. Anume aceste ţări, după cum am menţionat la început, au avut de suferit cel mai mult. Şi, dimpotrivă,  ţările care au luat în serios evenimentul de la declanșare și au declarat stare de epidemie sau pandemie, au întreprins măsurile antiepidemice respective, au avut de suferit cel mai puţin.

La una din aniversările Facultății de Medicina Preventivă a primit o rezonanță deosebită un discurs și anume „De la ancheta focarului la supravegherea epidemiologică a sănătăţii publice”. Deși a avut loc cu mulți ani în urmă, vedem un generic foarte actual pentru zilele pe care le trăim acum. Discursul s-a ţinut în cadrul unui for științific, în care a fost menţionat, printre altele că, citez: „problema majoră a medicinii preventive la zi este realizarea principiilor supravegherii epidemiologice a populaţiei la nivel naţional pentru a deveni adevăraţi stăpâni ai sănătăţii publice în ţară”. Domnule profesor, cine sunt adevărații stâlpi ai sănătății publice în țară?

V.P. Fiind deja iniţiat în studiile de optimizare a supravegherii epidemiologice  şi convins în perspectiva acestui domeniu de activitate în prevenirea şi combaterea maladiilor, în cadrul Conferinţei stiinţifice desfăşurată cu prilejul celei de-a XXXV-a aniversare a Facultăţii de Medicină Preventivă, absolvent al cărei sunt (chiar a primei promoţii), am ţinut intr-adevăr un discurs „De la ancheta focarului - la supravegherea epidemiologică a sănătăţii publice”, publicat şi în materialele conferinţei, în care, printre altele, am menţionat faptul că supravegherea epidemiologică constituie sarcina  directă a Serviciului de medicină preventivă, iar obiectul de supraveghere este sănătatea publică. Am avut parte  atât de susţinere,  cât şi de replici tăioase din sală. Totuşi, adevărul este că în scurt timp, Facultatea Medicină Preventivă din cadrul USMF „Nicolae Testemiţanu” este redenumită în Facultatea Sănătate Publică, în anul 2009, Parlamentul Republicii Moldova adoptă Legea Nr 10-XVI „Privind supravegherea de stat a sănătăţii publice”, iar în 2010,  prin Hotărârea de Guvern Nr 384, Serviciul de medicină preventivă a fost redenumit în Serviciul de Supraveghere a Sănătăţii Publice. În  2013 se  desfăşoară primul Congres al specialiştilor din domeniul sănătătii publice şi managementului sanitar. O evoluţie  spectaculoasă, cu  efecte pozitive asupra sănătăţii publice din ţară, cu excepţia ultimilor doi ani, când datorită reformelor efectuate, Serviciul de Sănătate Publică a fost transformat în Agenţia de Sănătate Publică, cu reducerea dramatică  a cadrelor de profesionişti. Consider o mare greşeală, cât şi necesitatea urgentă de a reveni la formula iniţială a serviciului, care, pe tot parcursul existenței sale, a constituit stâlpul principal în supravegherea şi protejarea sănătătii publice în ţară.

Auzim și citim atâta informatie despre acest virus și despre consecințele înspăimântătoare ale acestuia, încât unii stau cu frica în sân aflați în izolare, iar alții deja se consideră și ei virusologi sau epidemiologi, deși știm că nu e așa. De asemenea, mulți dintre noi încercăm acum să redăm cu emoție și parcă cu sinceritate unele trăiri și mulțumiri pentru personalul medical care lucrează fără cruțarea propriei vieți, pentru a ne salva viețile noastre. Acum timpul ne-a devenit și prieten și dușman. Orice minut poate însemna viața sau moarte. Se va schimba într-un fel anume situația pentru medici post-coronavirus?

V.P. Într-adevăr, virusul a băgat spaima în oameni, date fiind consecinţele grave. Ce s-a întâmplat în China , Italia, Spania, Marea Britanie, chiar şi în America, după cum am mai menţionat, nu are nevoie de comentarii. Şi în aceste situaţii epidemiogene grave au de suferit mai mult medicii, care, conform Jurământului lui Hipocrate trebuie să acorde asistenţă medicală pacienţilor, în orice împrejurări. Lumea devine tot mai  panicată, atât de spaima virusului, care poate duce la deces, cât şi din cauza dificultăţilor economice cu care se confruntă, dar şi din cauza multor informaţii  false, cum ar fi că virusul este neînsemnat şi nu trebuie să ne temem de el, că predomină forme uşoare, că masca nu ajută etc. Toate aceste informaţii dezorientează populaţia, iar drept consecinţă,  afectarea a tot mai multor persoane. Totuşi, populaţia conştientizează tot mai mult seriozitatea problemei, cât şi necesitatea respectării măsurilor de protecţie, precum şi rolul hotărâtor al lucrătorilor medicali, inclusiv al epidemiologilor, infecţioniştilor, reanimatologilor, al celor din medicina primară şi al serviciului de ambulanţă etc., care se sacrifică cu adevărat întru salvarea vieții altora. Sper că după depăşirea situaţiei pandemice atitudinea guvernanţilor şi a cetăţenilor faţă de lucrătorii medicali să se schimbe radical, în bine. Nu doar să-i numim Eroi şi să-i înmormântăm la o margine de drum, dar să-i apreciem şi să-i susţinem moral şi material, la justa  lor valoare.

Cum este încadrată catedra, studenții de la facultate sau în general din USMF în lupta cu COVID-19?

V.P. USMF „Nicolae Testemiţanu” este încadrată pe deplin în activitatea de combatere a pandemiei cu coronavirusul nou, în special colaboratorii catedrelor de epidemiologie, boli infecţioase, unităţile de terapie intensivă şi altele, implicaţi direct în realizarea măsurilor de prevenire şi de  tratament, în  instruirea medicilor, promovarea măsurilor de prevenire şi antiepidemice, în acordarea continuă a asistenţei medicale. Toţi rezidenţii şi peste o sută de studenţi sunt implicaţi în activităţi de voluntariat. A fost  pregătit și un cămin,  pentru cazarea medicilor din prima linie de luptă cu epidemia, implicaţi în activităţi cu risc sporit de contractare a infecţiei.

Domeniul sănătății a fost dintotdeauna unul prioritar în șirul celor cu impact strategic pentru țară. Acest COVID-19 ne-a demonstrat încă o dată cât de mult trebuie consolidat și optimizat sistemul medical din țară. Cum s-a întâmplat, totuși, că mai multe proiecte din domeniul științelor medicale înaintate pentru concurs în anul 2019, nu au s-au regăsit în lista beneficiarilor?

V.P. Adevărul este că pandemia cu COVID-19  care a ajuns şi în Republica Moldova a scos la iveală mai multe neajunsuri ale sistemului  de sănătate. S-a observat insuficiența  de cadre, a mijloacelor de protecţie şi tratament, de staţionare dotate, nu mai vorbesc de salarizarea net inferioară competenţei. Este rezultatul investiţiilor prea mici în sănătate. Sănătatea poporului nu a fost un domeniu prioritar pentru guvernanţi, cu regret. Chiar şi mai multe proiecte de cercetare, inclusiv în ce priveşte  infecţia cu coronavirus, nu au avut parte de finanţare. Cele 32 mln de lei prevăzute pentru cercetări în medicină constituie o finanţare neînsemnată pentru asigurarea cercetărilor fundamentale şi aplicative în domeniul medicinei. Dar şi birocratismul cinovnicilor, lipsa de patriotism a multor agenţi economici împiedică mult implementarea realizărilor ştiinţifice ale cercetătorilor noştri destinate prevenirii, diagnosticului şi tratamentului bolnavilor. Sper că situaţia actuală ne va fi de învăţătură  şi că atitudinea faţă de întreg sistemul medical, inclusiv faţă de ştiinţa medicală, să se schimbe în bine. 

Domnule profesor, acest COVID ne-a scos la iveala toate vulnerabilitățile, dar toate, să fim sinceri pană la urmă. Lumea, cum am remacat, este în panică, stă acasă și respectă instrucțiunile și recomandările autorităților. Toți sunt în așteptarea unor vești bune de la oamenii de știință epidemiologi, virusologi, microbiologi etc., care să-i scoată din case și să-și poată relua activitatea de altă dată. O să treacă și molima acesta, suntem optimiști și vrem să credem să nu dureze atât de mult. Va fi la fel viața noastră?

V.P. Într-adevăr, pandemia cauzată de COVID-19 a scos la iveală nu numai vulnerabilităţile  guvernării şi ale sistemului de sănătate actual, dar şi al societăţii în întregime. Neconștientizarea problemei, atitudinea neserioasă, nerespectarea recomandărilor impuse de Comisia extraordinară, de Ministerul Sănătății, specialiştilor în domeniu, a contribuit în mare parte la răspândirea virusului şi la creşterea numărului de îmbolnăviri. Pronosticul situaţiei depinde în mare parte de conştientizarea problemei şi de măsurile întreprinse de întreaga societate. Odată cu conştientizarea problemei de către tot mai mulţi cetăţeni şi de  respectarea măsurilor antiepidemice, vom depăşi această situaţie şi vom reveni la normal în cel mai apropiat timp, toate cele întâmplate, repet, fiindu-ne de învăţătură. Drept exemplu ne poate servi Slovacia, unde populaţia a demonstrat solidaritate în respectarea măsurilor de prevenire, îmbrăcând măştile de protecţie de la mic la mare, inclusiv toţi politicienii, bucurându-se azi de cea mai joasă morbiditate şi letalitate, cât şi satul Bălceana, unde, în rezultatul măsurilor întreprinse, focarul de COVID-19 a fost lichidat în totalitate.  

De asemenea, mulți suntem tentați să credem că toate astea se întâmplă pentru nemulțumirea oamenilor, pentru lipsa lor de credință, de bunătate față de aproapele său, ca să ne dăm seama ce am pierdut. Căci atâta timp cât aveam la dispoziție tot și de toate nu înțelegem importanța și rostul lor. Abia când pierdem, apreciem, dar cu ce preț? Am reușit să supărăm natura, am reușit să-l supărăm pe Dumnezeu. În dorința de a fi cât mai competitivi, că acesta este cuvântul la modă, și din motive de glorie seacă, am reușit să ne urâm unul pe altul, să ne trădăm, să ne înjosim... A venit timpul când trebuie să răspundem pentru orice cuvânt deșert ieșit din gura noastră sau pentru orice act de lăcomie, trufie, dorință de putere etc. Ce s-a așteptat de la omenire și ea nu a răspuns așteptărilor? Ce spune un om de știință la aceste afirmații ale oamenilor?

V.P. Zilele acestea am primit prin Viber un videoclip cu un mesaj, după părerea mea,  chiar sincer şi credibil, venit din SUA, New York, oraşul cel mai afectat de COVID-19, citez: „Ştiţi ce a arătat această pandemie? Aceea că, pe fotbalişti, ceilalţi sportivi, actori, cântăreţi, stilişti, politicieni, care câştigă onorarii de milioane, i-am supraapreciat cu desăvârşire, pe când medicii, asistentele medicale, chimiştii, biologii, farmaciştii, curierii, în cele din urmă, oamenii obişnuiţi,  care deseori îndură foame, au fost subapreciaţi. Situaţia actuală a arătat de cine într-adevăr au nevoie oamenii şi fără care ne putem uşor descurca”. Te pune pe gânduri această constatare, care, în mare parte, reflectă realitatea. Pe tot parcursul istoriei, omenirea s-a confruntat cu mari tragedii, cauzate în primul rând de epidemii şi pandemii. Sunt bine cunoscute pandemiile de ciumă, variolă, holeră, tifos exantematic, difterie, malarie etc., care au curmat milioane şi milioane de vieţi omeneşti. Însă, pe atunci, nu era cunoscută etiologia lor. În lumea antică, de exemplu, a fost formulată  ipoteza miasmatică privitor la cauzalitatea epidemiilor. Conform acestei ipoteze, epidemiile apar în urma pătrunderii în organism a miasmelor, adică a unor substanţe dăunătoare, cum ar fi emanaţiile de gaze apărute în aer ca urmare a erupţiilor vulcanilor, cutremurelor de pământ sau apariţiei cometelor.

Un eveniment important se produce în secolul XVI, când medicul italian Girolamo Fracastoro formulează o nouă viziune privind cauzalitatea epidemiilor, şi anume, dezvoltarea lor prin contagii vii. În conformitate cu această ipoteză, epidemiile apar în urma contaminării oamenilor cu contagii vii – fiinţe mici, invizibile, care se transmit de la omul bolnav la cel sănătos, punând astfel începutul ipotezei contagioniste de  explicare  a esenţei epidemiilor, care putea fi confirmată la acea vreme numai prin experienţe de autocontaminare. Ştiinţa epidemiologică cunoaşte  numeroase exemple de experienţe prin autocontaminare, realizate de diferiţi cercetători, în diferiţi ani, pentru a demonstra transmiterea bolilor de la om la om în timpul epidemiilor, experienţe pline de devotament şi sacrificii. Cele mai tragice în acest sens s-au dovedit a fi experienţele medicilor implicaţi în lupta cu ciuma. În pofida situaţiilor îngrozitoare, create în timpul epidemiilor de ciumă, cât şi a pericolului evident, mai mulţi medici s-au supus experienţelor de autocontaminare, scopul principal fiind constatarea transmiterii bolii de la om la om. Autocontaminarea conştientă cu îmbolnăvirea ulterioară constituia pentru ei nu doar o condiţie de verificare a ipotezei contagioniste, ci şi onorarea  datoriei profesionale.  Mesajul „Luminând altora,  ard” îi caracterizează cât se poate de bine pe autorii  experimentelor de autocontaminare. Totuşi, numai datorită descoperirii microuniversului, în secolul XVII, şi în special a microorganismelor patogene – agenţi cauzali ai bolilor infecţioase, începând cu a doua jumătate a secolului XIX, iar mai apoi datorită descoperirii vaccinurilor şi a antibioticelor, elucidării esenţei şi mecanismelor de dezvoltare a procesului epidemic în diferite maladii, creşterea performanţei medicale, omenirea s-a izbăvit în mare parte de aceste  maladii. Este  suficient să  menţionăm că în Republica Moldova a fost eradicată variola, morva, tifosul recurent, malaria, tularemia, trahoma, bruceloza, dizenteria Shiga, poliomielita. A fost redusă până la minimum morbiditatea prin antrax, hidrofobie, febră tifoidă, difterie, tuse convulsivă, tetanos, tifos exantematic, rujeolă, rubeolă, oreion şi alte infecţii care, în trecutul nu atât de îndepărtat, erau un adevărat blestem al societăţii - succese inestimabile ale omenirii în lupta cu maladiile infecţioase. Nu în zădar, peste 40 de cercetători şi luptători cu bolile infecţioase au fost distinşi cu Premiul Nobel. Totodată, riscul apariţiei şi răspândirii epidemiilor şi pandemiilor persistă în continuare, datotită apariţiei tipurilor noi de virusuri în natură, la care populaţia umană nu dispune de imunitate specifică, dar şi datorită amestecului şi migraţiei intense a populaţiei la etapa contemporană. Ca exemple  pot servi infecţia HIV, Ebola, SARS, gripa aviară şi gripa pandemică de tip nou A(H1N1), infecţia cu COVID-19, care au provocat panică în toată lumea. Deosebirea constă în nivelul înalt al ştiinţei contemporane care în scurt timp poate determina agentul cauzal, particularităţile lui, tropismul, modul de transmitere, obţine mijloace de prevenire, diagnosticare şi tratament. Rămâne doar să fim mai cooperanți și să urmăm recomandările medicilor, în special a epidemiologilor, şi, bineînţeles, să fim recunoscători, să-i preţuim şi să le purtăm de grijă, nu numai în timpul epidemiei, deoarece nimeni nu ştie ce ne aşteaptă mâine.   

Și, ca să păstrăm aceeași linie de sinceritate, cât de importante sunt contribuțiile la optimizarea educației pentru sănătate în infecțiile date la ora actuală, pentru că s-a dovedit și aici că e mare carență?

V.P. Educaţia pentru sănătate, formarea cunoştinţelor şi a aptitudinilor comportamentale sănătoase constituie pilonul principal în prevenirea îmbolnăvirilor şi în menţinerea sănătăţii unui popor. O persoană bine informată este deja o persoană sănătoasă.  Şi aici trebuie să manifestăm  interes şi să ne implicăm cu toţii - lucrătorii medicali, cadrele didactice, oamenii de ştiinţă, părinţii, mass-media, biserica.  Consider  mult mai important şi mai inteligent să te închini unei feţe bisericeşti, decât sa-i saruţi mâna, să te închini icoanei binefăcătoare, decât să săruţi sticla icoanei, să faci sincer, creştineşte, semnul crucii, decât să sărute aceea cruce tot satul… Dacă populaţia  ar fi fost corect informată la începutul epidemiei, cu siguranță, pierderile  umane  şi  cele economice în această pandemie  ar fi fost  mult mai mici.

Vă mulțumesc.

Categorie: