Interviul „Săptămânii” Academicianul Ion TIGHINEANU, președintele Academiei de Științe a Moldovei: ”Un tren accelerat cu destinația Uniunea Europeană: vom ține ritmul?”

09.06.2023
Vizitatori unici: 877

Acum o săptămână, revista ”Săptămâna” a publicat un interviu acordat de academicianul Ioan-Aurel POP, președintele Academiei Române („Săptămâna”, 2 iunie 2023). Atunci informam cititorii că vom avea și un interviu cu domnul academician Ion TIGHINEANU, președintele Academiei de Științe a Moldovei.  Ambele interviuri decurg din dorința de a afla opiniile a doi președinți de academii, care vorbesc și scriu în aceeași limbă, cu privire la unele probleme de interes național. Și atunci, și acum pornim de la apropierea pe care o constatăm în prezent între cele două instituții academice. Și vorbeam despre mai mulți factori care ar putea genera această apropiere: contextul regional actual marcat de presiunile Rusiei asupra Republicii Moldova; opțiunea proeuropeană manifestată la Chișinău cu toată fermitatea; adoptarea unui format comun pentru un șir de acțiuni, dar și felul în care este înțeleasă acum o relație între două Academii surori.

Constantin Olteanu: Dle academician Ion Tighineanu, cei care urmăresc revista noastră au citit interviul acordat nouă de academicianul Ioan-Aurel POP, președintele Academiei Române („Săptămâna”, 2 iunie 2023). Atunci, noi informam cititorii că venim și la Dvs. cu solicitarea unui interviu. Ne doream să aflăm opiniile a doi președinți de academie, care vorbesc și scriu în aceeași limbă, cu privire la unele probleme de interes național. Și atunci, și acum, pornim de la apropierea pe care o constatăm în prezent între cele două instituții academice. Și vorbeam despre mai mulți factori care ar putea genera această apropiere: contextul regional actual, marcat de presiunile Rusiei asupra Republicii Moldova; opțiunea proeuropeană manifestată la Chișinău cu toată fermitatea; adoptarea unui format comun pentru un șir de acțiuni, dar și felul în care este înțeleasă acum o relație între două Academii surori. I se dă prioritate vreunuia dintre acești factori sau ei sunt la fel de importanți?

Acad. Ion Tighineanu: Da, contextul internațional, relațiile și alianțele dintre state au avut și au importanță în deciderea destinelor istorice ale unor țări și popoare. Harta geografică a statelor europene a arătat diferit la începutul celui de-al Doilea Război Mondial și după încheierea lui, frontierele fiind recroite ca urmare a consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 și a semnării Tratatului de Pace de la Paris în 1947, ele fiind nedrepte și injuste pentru România. Generația mea s-a născut și a crescut în URSS, am fost educați în școli și universități sovietice, am susținut doctorate în instituții de cercetare din centrele avansate ale URSS. Eram apreciați, avansați la serviciu, dar nu întotdeauna și nu în toate situațiile. Exista factorul politic,  KGB-ul, vigilent cu noi, românii basarabeni, ca să uităm cine suntem și de unde ne tragem, că avem rude peste Prut, că mulți dintre intelectuali au diplome de licență de la Universitățile din Iași și București. După anexarea Basarabiei la 28 iunie 1940 de către Armata Roșie, instalarea graniței pe Prut a despărțit numeroase familii: părinți de copii, frați și surori, rude și prieteni. Aduc doar două exemple, dat fiind că ele au vizat persoane din mediul nostru academic. Alexei (Alic) Simașchevici, elev de 12 ani, în 1941, a fost trimis de mama (tatăl îi decedase în 1939) într-o tabără pionierească din Odessa. După o săptămână, la 22 iunie, Germania fascistă a atacat URSS, iar copiii aflați la odihnă au fost de urgență evacuați cu trenul în spatele frontului. În drum, trenul a fost bombardat de avioane – au scăpat cu viață unul sau doi elevi, dintre care Alic Simașchevici a rămas la o stație, fiind molipsit de difterie. Dar la Chișinău a sosit vestea cumplită că toți copiii au fost uciși. Mama îndurerată a lui Alic Simașchevici s-a retras în România, la soră-sa, unde să-și poată alina durerea și singurătatea. După căutările (discrete)  ale prietenului și colegului său de facultate, Sergiu Rădăuțanu, venit la studii după armată, peste 14 ani, mama sa a fost găsită într-o localitate din România. Ulterior, ambii fizicieni, absolvenți ai Universității de Stat din Chișinău, au devenit membri titulari ai Academiei de Științe a Moldovei.

 

Un alt exemplu. Familia de etnici găgăuzi Draganov, de lângă Comrat, părinții, profesori școlari la un liceu din Tighina, creșteau doi gemeni, băieți foarte talentați în științele reale, și o fetiță, în viitorul cărora își puneau mari speranțe. Ocuparea Basarabiei, războiul, deportările, alte împrejurări, ca într-un film hollywoodian, au despărțit această familie, aruncându-i pe membrii ei pe diferite meleaguri. Părinții au fost deportați în Siberia, tatăl a făcut 7 ani de închisoare la Ivdel, mama a trecut prin multe suferințe în condițiile aspre de acolo. Apoi, au fost exilați în Kazahstan. Iar gemeni, studenți la anul întâi la Universitatea din Timișoara, și-au urmat destinul prescris de marile puteri ale lumii: în timpul examenelor de vară, au fost trimiși acasă. Evenimentele anilor 1940-1941 i-au despărțit pe frați. Boris a rămas la o instituție de învățământ din Odessa, Gleb a revenit la Timișoara, iar sora lor a rămas la o mătușă din Cetatea Albă. Familia s-a revăzut după 16 ani. Gleb Drăgan a absolvit Facultatea Electromecanică a Politehnicii din Timişoara, în 1945, ca şef de promoție cu mențiunea „Magna cum laudae”. În paralel, a studiat la Facultatea de Matematică a Universității din Cluj, evacuată la Timișoara (1941-1943). În perioada postbelică, tânărul inginer dotat Gleb Drăgan a participat la electrificarea României, a devenit un valoros om de știință, a fost ales membru al Academiei Române și membru de onoare al Academiei noastre. Boris Draganov, cel de al doilea frate, a absolvit Facultatea de Energetică a Institutului Flotei Maritime din Odessa, evacuat la Samarkand. Despre el a scris o știre ziarul „Pravda”, în 1945, în care se menționa că teza sa de licență a adus unele contribuții originale în domeniul termotehnicii.  A devenit savant recunoscut la Kiev și în străinătate, a fost ales membru titular al Academiei de Științe a Școlii Superioare din Ucraina. Dumnezeu le-a dat viață lungă celor care au avut atât de mult de suferit: Gleb Drăgan a trăit 94 de ani, fratele său, Boris Draganov – 101 ani, sora lor, de peste 90 de ani, a decedat în SUA. Academicianul Alexei Simașchevici este în viață, la 27 iunie curent, va împlini 94 de ani. Să-i dea Domnul sănătate și putere!

Istoria dramatică a poporului nostru nu poate fi uitată! După destrămarea URSS și Declararea independenței Republicii Moldova, încercăm să recuperăm valorile noastre naționale ce țin de istorie, cultură, spiritualitate, stabilim punți de colaborare între institutele de cercetare, Academia de Științe a Moldovei și Academia Română cu structurile ei. Am avut și avem în Academia Română un sprijin permanent, necondiționat, frățesc, care este foarte important pentru comunitatea noastră științifică.

 

Constantin Olteanu:  În aprilie curent, a fost adoptat un plan  comun de acțiuni al Academiei de Științe din Moldova și al Academiei Române. Știu că o parte din aceste acțiuni deja au avut loc. Ce se mai conține în acest plan de activitate?

 

Acad. Ion Tighineanu: La 4 aprilie curent, de Ziua Academiei Române, a avut loc o ședință comună a Biroului Prezidiului Academiei Române și a Prezidiului Academiei de Științe a Moldovei, în cadrul căreia a fost aprobat un plan ambițios de acțiuni comune. Voi menționa instituirea Premiilor, în premieră, a două Academii-surori. Pentru început, s-a convenit asupra organizării concursului în următoarele patru domenii: agricultură durabilă, biotehnologii, protecția mediului; sănătate; tehnologii inovative, digitalizare, competitivitate economică; promovarea identității românești. Planul prevede organizarea unui șir de evenimente de anvergură (conferințe, simpozioane, mese rotunde etc.) și publicarea materialelor în revistele celor două foruri științifice: „Academica” și „Akademos”. La 31 august curent, de exemplu, va fi marcată Ziua Limbii Române și va fi deschis Congresul Mondial al Eminescologilor printr-o ședință festivă comună a Academiei Române și a Academiei de Științe a Moldovei, iar la finele lunii iunie este preconizată conferința științifică cu genericul: „Știința și Arta pentru Pace”. Deja au fost consolidate Colegiile de Redacție ale revistelor „Academica” și „Akademos”, prin implicarea personalităților notorii de pe ambele maluri ale Prutului, în conformitate cu deciziile din 4 aprilie.  

       Elaborarea planului de acțiuni comune a fost inspirată de organizarea, în ultimul timp, a unor evenimente de anvergură. La 22 noiembrie 2022, la inițiativa președinților celor două foruri științifice, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei și-au sincronizat agenda de lucru într-o ședință comună on-line pentru a marca aniversarea a 110-a a  nașterii celebrului savant american George Emil Palade, primul Laureat Nobel de origine română, născut la 19 noiembrie 1912 la Iași. Câteva luni mai târziu, la 23 martie 2023, în Sala Azurie a AȘM, și-a ținut lucrările Simpozionul științific cu genericul „Reactivarea Mitropoliei Basarabiei la 30 de ani: premise, evoluții, adevăr”, inițiat de Mitropolia Basarabiei în parteneriat cu Academia de Științe a Moldovei și cu Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române. Doar un gând voi evidenția din mesajul de salut al acad. Ioan-Aurel Pop: “Unitatea spirituală și credința românilor vor întări mereu identitatea națională, fiindcă înaintașii au demonstrat un lucru esențial: „Unirea face puterea!”

 

 Constantin Olteanu: Ce înseamnă pentru Academia de Științe a Moldovei să aibă atât de aproape o prietenă, o soră,  cum este Academia Română? În ce constă acest avantaj? În modelele care pot fi preluate în administrare, finanțare, constituirea unor elite?

 

Acad. Ion Tighineanu: Înseamnă foarte mult! România a fost prima țară care a recunoscut independența Republicii Moldova față de URSS. Podurile de flori organizate peste Prut ne-au produs emoții și lacrimi de fericire. Academia Română, înființată în 1866, are o istorie de 157 de ani. Este important să subliniem că printre savanții fondatori ai Academiei Române au fost și trei născuți în Basarabia. E vorba de Alexandru Hâșdeu, Constantin Stamati şi Ioan Străjescu. Deci, la începuturi, acest for cuprindea geografic și partea de știință și cultură dintre Prut și Nistru. Cât privește modelele de administrare, finanțare etc. voi constata că structura actuală a Academiei Române, for național de coordonare a științei cu institute și centre de cercetare în componența ei, diferă de cea actuală a AȘM, care a fost lipsită, ca urmare a ultimelor reforme, de institute, acestea fiind transferate inițial în cadrul unor ministere, apoi în cadrul unor universități. Actualmente, Academia de Științe reprezintă un for de elite științifice – membri titulari (38), membri corespondenți (38) și membri desemnați (45 de doctori și doctori habilitați, care vor fi aleși de o comisie aprobată recent). Încercăm, deocamdată, să salvăm Academia în această formulă, fără a renunța la ideea de a avea în viitor institute sau centre de cercetare. Academia Română, în ultimii cei mai complicați ani de existență ai AȘM,  a luat mereu atitudine față de dispersarea institutelor de cercetare ale Academiei de Științe, a adus un exemplu similar din perioada ceaușistă, când, la fel, institutele ei au fost subordonate altor structuri. După Revoluție, au fost necesari 10 ani de muncă și investiții suplimentare pentru ca institutele de cercetare să fie refăcute sub administrarea Academiei Române. Dar și atunci, și acum, n-au fost auzite argumentele oamenilor de știință.  

Și încă un detaliu semnificativ privind structura Academiei Române: ea dispune de importante proprietăți private – zeci de mii de hectare de pământ, păduri etc., pe care le-a primit ca donație din partea unor mecenați în sprijinul dezvoltării cercetării și inovării în țara românească. Are ce învăța societatea noastră și din această experiență.

 

Constantin Olteanu: Dumneavoastră, dle academician, ați fost printre primii, ca instituție,  care a salutat revenirea la denumirea corectă a limbii noastre – limba română. Dar drumul spre această victorie mult așteptată trece prin Academia de Științe, pentru mulți dintre savanți fiind, de fapt, cauza vieții lor.

 

Acad. Ion Tighineanu: Da, acest drum a fost lung și anevoios. Asupra Academiei de Științe întotdeauna s-au făcut presiuni de ordin politic privind denumirea corectă a limbii vorbite în R. Moldova, în funcție de partidele de guvernământ care s-au perindat la putere. Să ne amintim de anul 1994, când lingviștii de la Academia de Științe s-au expus clar, argumentat în acea Hotărâre istorică a Prezidiului AȘM nr. 75 din 09.09.1994 cu titlul Răspuns la solicitarea Parlamentului Republicii Moldova privind istoria și folosirea glotonimului „limba moldovenească” (opinia specialiștilor-filologi ai Academiei, acceptată la ședința lărgită a Prezidiului AŞM)”. „A legifera astăzi faptul perimat, – s-a menționat în cadrul dezbaterilor, – că ar exista o limbă literară moldovenească, deosebită de limba literară română comună, înseamnă a legifera un neadevăr evident, și noi, reprezentanții științei academice, nu avem dreptul moral să susținem acest neadevăr. Așadar, limba literară (și, în primul rând, cea scrisă), utilizată în ultimele decenii în RM, ca și cea în care au scris toți înaintașii noștri, este limba română.” Academia de Ştiinţe n-a renunțat în timp la acest adevăr, reconfirmându-l, în anul 1996, printr-o Declarație a întregului corp academic.

Normal a fost ca, după alți aproape 30 de ani, Prezidiul AȘM să reacționeze la discuția și votarea unui proiect de Lege, venind cu o Declarație în acest sens: „AȘM susține inițiativa deputaților PAS din Parlamentul Republicii Moldova pentru substituirea în textul legilor Republicii Moldova și în Constituție a sintagmei „limba moldovenească” cu sintagma „limba română”, astfel fiind recunoscut adevărul științific. Readucerea în normalitate legislativă a denumirii corecte a limbii noastre ar pune capăt infinitelor discuții inutile care se duc în jurul acestei probleme, tuturor speculațiilor care se fac de câteva decenii, ar spori imaginea republicii noastre în întreaga lume și ar asigura procesul ei de integrare europeană.” Legea respectivă a fost votată la 16 martie 2023, fiind astfel încheiată o discuție chinuitoare de decenii, care a răpit atâta timp și sănătate oamenilor de știință, care s-ar fi putut ocupa de adevăratele probleme lingvistice, dar nu de cele inventate de politicieni.

În contextul dat, merită să ne referim la destinul acad. Silviu Berejan, directorul Institutului de Lingvistică al AȘM, care, într-un interviu cu genericul „Lingvistica nu m-a făcut fericit”, a remarcat cu amărăciune: „Am regretat nu o dată că am plecat de la matematici, unde politica şi ideologia nu se puteau implica în măsura în care se implicau în științele umanistice, în parte, în lingvistică şi, în special, în lingvistica „moldovenească”, unde forurile de conducere aşteptau în orice moment vreo „diversiune românizatoare” naţionalist-burgheză. În general, n-am profitat de o stare de normalitate, de condiții pentru studii obiective ce nu ar fi depins de niște „interese supreme”, care dominau toată activitatea noastră de cercetare științifică. Dacă le-aș fi avut, poate realizam mai multe în acești ani! Atunci însă nu-mi rămânea decât amărăciunea interdicțiilor și neacceptărilor și tristețea grea a neîmplinirilor. Sentimentul idealurilor neîmplinite, al celor nerealizate încă și nerealizabile deja mă torturează și acum.” Pot fi aduse și alte exemple similare.

 

Constantin Olteanu: Cât de necesară și cât de posibilă este întinerirea mediului academic? Cine trebuie să depună acest efort: Academia, statul sau tinerii?

 

Acad. Ion Tighineanu: Întinerirea mediului academic este de o importanță vitală și poate fi exprimată prin formula shakespeareană: a fi sau a nu  fi? Cred că situația poate fi schimbată în bine doar printr-un efort consolidat al statului, al Academiei, al instituțiilor de învățământ și al societății în ansamblu. Cercetarea științifică, fiind considerată pe vremuri o activitate prestigioasă, actualmente nu mai este atractivă pentru tineri și datele statistice ne confirmă acest lucru. Spre marele nostru regret, exodul tinerilor continuă, cei mai talentați absolvenți ai liceelor preferând să-și continue studiile în universitățile de peste hotare. În ultimii ani, Academia a întreprins măsuri concrete pentru a face cercetarea științifică atractivă pentru tineri. Au fost organizate Școli de vară cu invitarea profesorilor de elită din multe țări ale lumii, inclusiv a Laureaților Premiului Nobel din diverse domenii. În această ordine de idei, merită a fi menționată Școala de vară „Calea spre descoperiri științifice”, organizată de AȘM în perioada 13-15 iunie 2023 în colaborare cu Academia Română și Academia Tinerilor Cercetătători din Moldova, precum și în parteneriat cu Universitatea Tehnică a Moldovei, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți și AO InfoGroup – membri ai consorțiului responsabil de implementarea proiectului european „GreenSCI – Știința verde pentru o societate sănătoasă”. În cadrul acestei Școli de vară, vor vorbi personalități marcante – lideri mondiali în fizică, biologie, medicină etc., care, prin propria lor experiență, vor arăta căile care permit  obținerea unor rezultate științifice de excepție, inclusiv descoperiri. Ne referim la prof. Hiroshi Amano, Univ. Nagoya, Japonia – Laureat al Premiului Nobel în Fizică (2014); prof. Anthony Watts, Univ. Oxford, UK – Președintele Uniunii Internaționale de Biofizică Pură și Aplicată; prof. Richard Roberts, New England Biolabs, SUA – Laureat al Premiului Nobel în Medicină (1993) ș.a. În contextul dat, voi menționa și impactul pozitiv al activității membrilor Academiei Tinerilor Cercetători din Moldova,  dar, din păcate, fără o schimbare de atitudine din partea statului față de această problemă, în lipsa unei susțineri financiare adecvate ce ar corespunde exigențelor timpurilor noastre, perspectivele de întinerire a mediului de cercetare științifică în țara noastră rămân a fi sumbre.

 

Constantin Olteanu: Prestigiul științei în societatea noastră a scăzut evident, ca urmare a unor reforme impuse în domeniul cercetării științifice din afara mediului academic. Ce întreprinde Academia pentru a avea suportul societății?

 

Acad. Ion Tighineanu: Încă la vremea sa, geniul literaturii noastre Mihai Eminescu a remarcat: „Nu are, însă, nici o şansă reforma făcută dinafară.” La acest gând, ce merită a fi luat în seamă, s-a referit într-un interviu acad. Mihai Cimpoi.

Ținând cont de diminuarea considerabilă a prestigiului științei în republica noastră, în 2019 am inițiat crearea platformelor științifice de comunicare cu societatea. În prezent, avem 6 platforme de comunicare, descrise pe portalul AȘM (https://www.asm.md/platforme-stiintifice). În cadrul lor, au fost organizate diverse evenimente și prelegeri publice pentru toată societatea, invitând experți din țară și de peste hotare, inclusiv un număr impunător de președinți de Academii naționale și europene, precum și Laureați ai Premiului Nobel din diverse domenii. Doar în cadrul „Săptămânii Științei”, organizată acum doi ani cu ocazia aniversării a 60-a a AȘM și împlinirii a 75 de ani de la crearea primelor institute de cercetare de tip academic, au conferențiat 5 Laureați Nobel. Este concludentă în acest sens opinia doamnei Angela Ganninger, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Federale Germania în R. Moldova, expusă la deschiderea conferinței internaționale „Cercetări științifice în contextul provocărilor secolului XXI”, din 8 iunie 2021: „Ansamblul enorm de excelență științifică mondială care s-a reunit în această săptămână demonstrează în mod impresionant consolidare și recunoașterea Academiei de Științe a Moldovei de către comunitatea științifică internațională”. Eforturile concentrate ale membrilor AȘM, inclusiv în contextul problemelor generate de pandemia COVID-19, nu au rămas neobservate de către societate, care a apreciat activitatea instituției cu un grad înalt de încredere din partea cetățenilor, plasând-o, la finele anului 2021, conform rezultatelor sondajului sociologic Vox Populi, pe locul IV din cele 17 instituții incluse în sondaj, fiind precedată doar de Biserică, Președintele țării și mass-media (https://asm.md/academia-de-stiinte-moldovei-topul-increderii).

 

Constantin Olteanu: Dle președinte, recent, ați susținut o prelegere publică  cu genericul „Academia de Științe a Moldovei – precursorul integrării europene și promotor al internaționalizării științei”. Cum am  putea înțelege această situație în contextul integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană?

 

Acad. Ion Tighineanu: Da, este o situație paradoxală în care a nimerit Academia de Științe. Pe de o parte, ea are experiență, fiind prima dintre instituțiile naționale care a organizat  procesul de colaborare a cercetătorilor noștri cu Comisia Europeană. Anume Academia noastră a depus eforturi consolidate pentru ca Republica Moldova să fie prima țară din Comunitatea Statelor Independente și a Parteneriatului Estic care să obțină, începând cu luna ianuarie 2012, statutul de țară asociată la Programele comunitare Cadru. Pe de altă parte, ni s-a impus din exterior o reformă structurală, din cauza  căreia Academia de Științe a rămas fără institutele ei de cercetare, ele fiind trecute în administrarea unor universități (USM, UTM) și a Ministerului Culturii. În contextul acordării Republicii Moldova, la 23 iunie 2022, a statutului de țară-candidată pentru aderare la Uniunea Europeană, în prelegere am abordat oportunitățile pentru internaționalizarea științei și integrarea ei în spațiul european al cercetării și inovării, iminente pentru dezvoltarea durabilă a societății. Noi, cercetătorii, suntem convinși că locul Republicii Moldova, implicit al oamenilor de știință și cultură, este în marea familie europeană. Iată de ce în prelegerea mea am adus argumente întru susținerea proiectului de țară „Moldova Europeană 2030”.

 

Deși au trecut de atunci 17 ani, îl păstrez în memorie și acum pe dl Daniel Descoutures, reprezentantul Comisiei Europene, responsabil pentru Europa de Est. Dumnealui a prezentat un referat în fața cercetătorilor moldoveni cu genericul "Programul Cadru 7 al Uniunii Europene în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice", venind cu mai multe detalii despre acel proiect ambițios al Comisiei Europene, dar și cu îndemnuri către cercetătorii noștri de a examina posibilitatea ca Republica Moldova să se asocieze la Programele Comunitare. A devenit proverbială fraza rostită atunci de dl Descoutures de la tribuna AȘM: „În curând, prin Chişinău va trece un tren accelerat: trenul științei europene. Dacă veți reuși să urcați în el, atunci veți ajunge departe!” Primii am reușit să urcăm în acel tren accelerat și eram fericiți, dar viteza lui a fost ulterior puternic perturbată de reformele impuse în 2017, care continuă și în prezent.

 

Constantin Olteanu: Dle președinte Ion Tighineanu, avem și vești îmbucurătoare. Acum un an, ați fost ales membru al Consiliului Științific Internațional (International Science Council - ISC) cu sediul la Paris, instituție care monitorizează și gestionează politicile în domeniul cercetării la nivel global. Sunteți prima persoană din țară și din regiune onorat a fi ales membru al ISC. Care este agenda de azi și de mâine a acestei structuri internaționale?

 

Acad. Ion Tighineanu: Consiliul Științific Internațional reunește peste 230 de organizații din domeniul științelor naturii, științelor sociale și umaniste, inclusiv uniuni și asociații internaționale, precum și organizații științifice naționale și regionale, cum ar fi academiile și consiliile de cercetare. Conform statutului, misiunea ISC este de a acționa ca voce globală a științei. Ca parte a acestei misiuni, ISC servește drept lider de gândire în evoluția științei, stimulând și sprijinind coordonarea eforturilor științifice internaționale pe probleme majore de interes global. În strânsă colaborare cu UNESCO și ONU, Consiliul Științific Internațional promovează utilizarea adecvată și eficientă a științei în procesul de elaborare a politicilor și în luarea deciziilor.  

Majoritatea provocărilor de pe agenda multilaterală a ISC sunt urgente, complexe și interconectate, necesitând o interfață puternică și agilă între știință, politică și societate. Consiliul Științific Internațional a propus recent instituirea unui Grup de Prieteni în domeniul Științei (“Group of Friends on Science”) pentru a face vocea globală a științei tot mai auzită. Crearea acestui grup a fost inițiat în cadrul unei reuniuni plenare informale a Adunării Generale a ONU din 12 aprilie 2023, care a avut loc la New York. Toate statele membre ale ONU au fost invitate să adere la Grupul respectiv.

La Reuniunea ISC din 10-12 mai 2023 de la Paris, la care am participat, s-a atras atenția asupra  necesității colaborării mai strânse între academii și formării rețelelor regionale pentru a promova un schimb eficient al bunelor practici. În acest context, ISC va lansa în curând concursuri de proiecte regionale privind susținerea consolidării acestor eforturi. Totodată, la acea ședință a fost creat Centrul pentru Viitorul Științei („The Center of Science Futures” – https://futures.council.science/), ghidat de un Board Internațional, scopul de bază fiind identificarea perspectivelor interdisciplinare și cu adevărat globale, precum și elaborarea documentelor de lucru și a viziunilor de dezvoltare strategică.

 

– Dle președinte, Vă mulțumim pentru interviu!

Constantin OLTEANU

„Săptămâna” Nr 22 (22) din 9 iunie 2023

Categorie:

Înregistrări online