Interviu cu Profesorul Rattan LAL, Laureat al Premiului Nobel pentru Pace (2007) și al Premiului Mondial pentru Alimentație (2020)

12.01.2021
Vizitatori unici: 178

Profesor Rattan LAL: „Este o chestiune de mare onoare și privilegiu să fii intervievat de Academia de Științe a Moldovei și să abordezi în mod specific probleme de semnificație globală”

 

Profesor Rattan LAL: „Omul trebuie să învețe cum să trăiască în simbioză cu natura, mai degrabă decât să cucerească natura. Există limite ecologice ale unor procese planetare critice, pe care omenirea nu trebuie să le depășească niciodată. Depășirea acestor limite ne poate costa scump, cum ar fi pandemia care a cuprins omenirea din octombrie 2019”.

 

Anul 2020 ne-a pus sub sechestru sănătatea, activitatea, visele, speranțele și chiar viețile. Cuvântul de ordine al anului, ne-am convins cu toții, a fost „izolarea”. Sistemul sanitar a fost pus la grea încercare, pe umerii sănătății publice și științei medicale fiind pus cel mai responsabil test al secolului. Dar a avut de suferit nu doar domeniul sănătății, ci și alte domenii prioritare vieții.

Anul 2020 a fost unul de încercare și pentru sectorul agricol din Republica Moldova. Oamenii de știință s-au implicat cum au știut mai bine pentru a veni în ajutor solului și agriculturii, oferind producătorilor agricoli diverse soluții în baza cercetărilor efectuate de-a lungul anilor. Specialiștii din domeniu au bătut mereu alarma că pământul se îmbolnăvește și trebuie să fim mai precauți la modul cum îl gestionăm. Într-o logică a întâmplării, înțelegem că așa cum omul are nevoie de tratament, așa și pământul necesită atenție și lecuire.

Păstrând discuția în această zonă, aflăm că în acest an dezastruos, vin și vești îmbucurătoare. Cercetătorului american de origine indiană, Rattan Lal, Profesor Emerit, Universitatea de Stat din Ohio, SUA, i-a fost decernat Premiul Mondial pentru Alimentație 2020 (World Food Prize) pentru munca depusă în domeniul restaurării sănătății solurilor. Pedolog de talie mondială, profesor emerit în științele solurilor a fost recompensat cu acest prestigios premiu pentru „dezvoltarea și integrarea unei abordări centrată pe soluri pentru creșterea producției alimentare care păstrează resursele naturale și atenuează schimbările climatice”. Cercetările sale sunt considerate de specialiști drept unele de pionierat în domeniul restaurării sănătății solurilor în Africa, Asia și America Latină și care au condus la descoperiri ce au avut impact asupra randamentelor culturilor agricole, conservării resurselor naturale și atenuării schimbărilor climatice.

Premiul Mondial pentru Alimentație este decernat în fiecare an la 16 octombrie, zi ce corespunde cu Ziua Mondială a Alimentației a Națiunilor Unite. Noutatea este cu atât mai importantă și îmbucurătoare pentru noi, cu cât prof. Rattan Lal a participat, la 29-30 noiembrie 2019, la o Conferință Științifică Internațională online despre agricultura durabilă și rezilientă, organizată în Republica Moldova de Universitatea de Stat „A. Russo” din Bălți și Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecția”. Cercetătorul american a împărtășit colegilor din vasta sa experiență privind managementul cernoziomului pentru realizarea scopurilor dezvoltării durabile. 

Motivată este și intenția noastră de a realiza la acest început de an, încărcat de multiple provocări și incertitudini, un interviu cu deținătorul Premiului  Mondial pentru Alimentație, considerat echivalent cu Premiul Nobel în domeniul agriculturii, dr. Rattan Lal, modelul căruia ar putea ajuta la restabilirea sănătății solului, contribuția sa la conservarea solului sporind și aprovizionarea globală cu alimente, ajutând astfel fermierii  să-și îmbunătățească sănătatea solului, sporindu-și net creșterea producției alimentare.

 

A consemnat:

Eugenia Tofan,

Serviciul de Presă al AȘM

 

 

Domnule Profesor Rattan Lal, exprim înalta considerație pentru onoarea de a realiza un interviu cu Dumneavoastră la acest început de an, pe care ni-l dorim să fie unul sub semnul vindecării. Aș vrea să Vă întreb pentru început, ce știți despre țara noastră mică, Republica Moldova, despre oamenii ei? Și dacă tot suntem o țară agricolă, cu singura bogăție naturală, solul, Dumneavoastră fiind considerat un „doctor al solului”, ce știți despre solurile noastre, care altă dată erau considerate cele mai bune în regiunea Mării Negre pentru cultivarea diverselor culturi?

-În 2010 am avut o călătorie foarte plăcută în Moldova. Gazda mea, prof. dr. Boris Boincean, mi-a arătat frumoasa țară situată în partea de nord-est a regiunii balcanice, compusă din păduri, dealuri stâncoase, podgorii frumoase și terenuri agricole foarte fertile, ce cuprind Cernoziomuri. Populația sa, de aproximativ 4 milioane, are o cultură și un trecut istoric bogat. Moldova mai este cunoscută și pentru vița de vie, iar Cricova și Mileștii Mici se numără printre cele mai mari crame/pivnițe din lume. Da, Cernoziomurile Moldovei sunt cele mai bune din regiunea Mării Negre, iar prof. Boincean este un om de știință bine cunoscut în lume cu privire la proprietățile și gestionarea durabilă a Cernoziomurilor. A publicat o carte despre Cernoziom și gestionarea acestuia. Cu un management durabil, cernoziomurile se numără printre cele mai bune soluri din lume.

 

Dumneavoastră sunteți membru veteran al grupului interguvernamental de experți în evoluția climatului și V-ați dedicat viața restabilirii sănătății solurilor. Ca să-l cităm pe președintele Fundației care V-a acordat prestigiosul Premiu Internațional pentru Alimentație, Dumneavoastră sunteți un pionier în știința solului cu o pasiune prodigioasă pentru cercetare care îmbunătățește sănătatea solului, îmbunătățește producția agricolă, îmbunătățește calitatea nutrițională a alimentelor, reface mediul și atenuează schimbările climatice. Sunt regiuni întregi aflate sub semnul secetei, inclusiv, în regiunea Mării Negre, care vin cu probleme și amenințări asupra securității alimentației, ceea ce real o numim foame. Cât de gravă este această amenințare și ce previziuni aveți Dumneavoastră?

-Ar trebui să recunosc marea onoare și privilegiul de a obține o diplomă onorifică de doctor în științe (Doctor Honoris Causa) de la Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălți, Republica Moldova în anul 2010. Acordarea titlului onorific mi-a creat numeroase oportunități, inclusiv Premiul Mondial Alimentar 2020 și Premiul Japonia 2019. Da, schimbările climatice globale cresc atât frecvența, cât și intensitatea proceselor extreme, inclusiv seceta. Cu toate acestea, problema secetei este agravată de utilizarea necorespunzătoare a terenurilor și de gestionarea necorespunzătoare a solului. Rezultatele mai multor experimente de lungă durată, efectuate la Institutul de Cercetare Selecția pentru Culturi de Câmp, Bălți, Republica Moldova, sub conducerea prof. Boris Boincean, au arătat că soluția la secetă constă în conservarea apei de ploaie în solurile pe care cade. Strategia este de a minimiza pierderile prin scurgerile de suprafață și evaporare și de a crește „capacitatea de stocare a apei verzi în zonele rădăcinilor”. Apa verde se referă la capacitatea de apă disponibilă a solului pentru plantă. Cernoziomul, cu conținutul său ridicat de materie organică și zona de înrădăcinare profundă, ar trebui să fie gestionat de agricultura de conservare pentru a reduce incidența și severitatea secetei. Agricultura de conservare implică cultivarea fără prelucrare, reținerea reziduurilor de cultură pe suprafața solului, inclusiv culturile de acoperire în ciclul de rotație și adoptarea sistemelor de reciclare a nutrienților prin dejecții și utilizarea bio fertilizantelor. Seceta este o problemă creată antropogen și poate fi atenuată de sistemele recomandate de gestionare a solului și a culturilor care pot restabili sănătatea solului.

 

Bucuria și entuziasmul fără rezerve de a fi apreciat cu Premiul Nobel pentru Pace în 2007 și Premiul Mondial pentru Alimentație în 2020 V-au adus aminte de mulțumirea, privilegiul și onoarea de a lucra pentru agricultorii din întreaga lume. Ca răspuns de gratitudine pentru acordarea acestor premii ați declarat că trebuie să eliminăm foamea. De asemenea, ați atenționat că trebuie să ne asigurăm că alimentele consumate sunt sănătoase, acreditând ideea conceptului de sol sănătos, plante, animale, oameni și mediul înconjurător etc., la care ați adăugat că „sarcina urgentă de a hrăni omenirea va fi îndeplinită doar atunci când fiecare persoană va avea acces la o cantitate adecvată de hrană nutritivă cultivată pe un sol sănătos și într-un mediu curat”. Ce eforturi sunt necesare și cum putem realmente vorbi de un progres în dezvoltarea umană și în câți ani aproximativ am putea bifa realizarea acestui deziderat?

-Vă mulțumesc pentru această întrebare. Foametea este o problemă globală majoră. În 2020, aveam aproximativ 700 de milioane de oameni cu nesiguranță alimentară în lume, iar numărul lor a crescut cu încă 80-130 de milioane până la sfârșitul anului 2020 din cauza întreruperilor producției alimentare și a lanțului de aprovizionare cauzate de pandemia COVID-19. Foamea și subnutriția sunt printre principalele cauze ale conflictelor civile și ale instabilității politice. Pacea mondială este amenințată din cauza disperării cauzate de foamete și subnutriție. Focul feroce și intens din groapa stomacului gol, o cauză majoră a fanatismului și extremismului la nivel global, poate fi stins doar de puterile divine prin intermediul pâinii făcute din boabe cultivate pe un sol sănătos. Obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (sau Agenda 2030) au o prioritate ridicată pentru a pune capăt foametei până în 2030. Toate statele membre ale lumii sunt angajate în acest scop. Trebuie să ne dăm seama că foametea este o tragedie provocată de om. În majoritatea cazurilor, foamea este cauzată de lipsa accesului la alimente din cauza sărăciei și a distribuției neuniforme. Pe lângă refacerea și gestionarea sănătății solului, există și o puternică nevoie de voință politică. Atât la nivel național, cât și internațional, trebuie să facem foametea în masă intolerabilă, din punct de vedere politic, toxică, din punct de vedere moral, de neimaginat, din punct de vedere etic și uman inacceptabilă. Accesul la o cantitate sigură, nutritivă și adecvată de alimente este cel mai fundamental drept al omului. Deja producem suficiente alimente pentru a hrăni populația actuală și viitoare. Din cele 3 miliarde de tone de cereale alimentare produse anual la nivel global, aproximativ 1 miliard de tone sunt irosite. Risipa de alimente este o crimă împotriva naturii și trebuie oprită. Foamea este o problemă socială și politică și trebuie abordată cu responsabilitate.

 

Schimbările climatice reprezintă una din cele mai mari amenințări asupra mediului, afectând practic toate regiunile lumii. Încălzirea globală, spun experții, este fără echivoc, iar problema apei potabile devine tot mai gravă în multe țări ale lumii. Toate aceste probleme solicită tot mai accentuat și imperios implicarea științei în soluționarea lor. Cum vedeți rolul științei în soluționarea acestor probleme globale și cum vă implicați personal în depășirea acestei situații?

-Într-adevăr, încălzirea globală se numără printre problemele majore ale secolului XXI. În timp ce arderea combustibililor fosili de la Revoluția industrială (aprox.1750) a fost o sursă majoră de emisii gazoase, agricultura a fost, de asemenea, o sursă de dioxid de carbon, oxid de azot și metan. Emisiile gazoase de pe terenurile agricole sunt exacerbate de eroziunea accelerată a solului, utilizarea îngrășămintelor chimice, în special, îngrășămintelor azotate și utilizarea excesivă a pesticidelor și a altor practici bazate pe utilizarea energiei combustibililor fosili. Cele mai multe soluri ale agroecosistemelor, inclusiv Cernoziomurile Republicii Moldova, au pierdut de la 30 până la 50 la sută sau mai mult din stocurile inițiale de rezerve de carbon organic din sol. Unele soluri utilizate de mult timp cu practici agricole extractive în țările în curs de dezvoltare (de exemplu, Africa, Asia, Caraibe, America Centrală, regiunea andină) au pierdut până la 75% din stocul lor original de carbon organic din sol. Pierderea istorică a carbonului organic din solurile agricole mondiale poate ajunge până la 135 Gt. Cu toate acestea, adoptarea unei utilizări restaurative a terenului și a practicilor judicioase de gestionare a solului și a culturilor pot reține dioxidul de carbon atmosferic prin fotosinteza unei unități funciare și poate crea rezerve pozitive de carbon ale ecosistemului solului. Potențialul tehnic al sechestrării carbonului în solul lumii este de aproximativ 2,5 Gt C/an. Potențialul cumulativ al sechestrării carbonului în ecosistemele terestre ale lumii între 2020 și 2100 (perioada de 80 de ani) este de 178 Gt în sol și 155 Gt în biomasa forestieră. Acest lucru este echivalent cu retragerea a aproximativ 157 ppm de dioxid de carbon din atmosferă. Cu toate acestea, este important să se găsească o alternativă viabilă la combustibilii fosili (surse de combustibil fără carbon). Astfel, sechestrarea carbonului în biosfera terestră (sol și păduri) este o opțiune câștig-câștig-câștig. Este cea mai eficientă opțiune din punct de vedere al costurilor, este esențială pentru obținerea securității alimentare și nutriționale și pentru îmbunătățirea mediului. Este o punte spre viitor, deoarece ne oferă ceva timp până când sursele de combustibil fără carbon intră în vigoare. Sechestrarea carbonului în biosfera terestră este o opțiune naturală relevantă. Este o soluție, bazată pe puterea solului. Această strategie promovează agricultura mai degrabă ca o soluție, decât o cauza problemei. Astfel, este important ca practicile agricole îmbunătățite să concilieze nevoia de a produce alimente pentru populația mondială în creștere și din ce în ce mai bogată cu necesitatea absolută de a restabili și îmbunătăți mediul. Avem cunoștințe științifice pentru a le atinge pe ambele. Avem nevoie de puterea voinței politice pentru a traduce știința în acțiune.

 

Și cum nu a fost destulă situația și așa critică, omenirea este atacată de coronavirus, care prăbușește orice mit despre puterea omului. În aceste situații dramatice, omul, de obicei, apelează ori la Dumnezeu, ori la știință. Și cum știm că Dumnezeu ne-a pedepsit pentru lipsa de respect față de natură, nu ne rămâne decât să apelăm la știință, că tot ați remarcat rolul științei. Suntem siguri că oamenii de știință au un cuvânt greu de spus, or, situația dezastruoasă în care s-a pomenit omenirea, la capitolul sănătate, economie, agricultură, mediu etc., solicita acțiune, aplicabilitate și asumare de la savanți. Care ar fi soluțiile imediate, în opinia savantului? Ar putea colaborarea internațională, consolidarea globală, inclusiv a oamenilor de știință, să accelereze identificarea soluțiilor pentru provocările secolului XXI?

-Omul trebuie să învețe cum să trăiască în simbioză cu natura, mai degrabă decât să cucerească natura. Există limite ecologice ale unor procese planetare critice pe care omenirea nu trebuie să le depășească niciodată. Depășirea acestor limite ne poate costa scump, cum ar fi pandemia care a cuprins omenirea din octombrie 2019. Trebuie să menținem zone tampon între noi și natură. Omenirea trebuie să învețe lecții importante din pandemia COVID-19: prima, mama natură nu cunoaște milă și nu iartă copiii nesupuși; a doua, mama natură nu favorizează națiunile bogate, foarte dezvoltate, avansate din punct de vedere tehnic sau puternice din punct de vedere militar; a treia, în timp ce omenirea suferă, mama natură este beneficiată și are o rezistență infinită; a patra, omenirea trebuie să înțeleagă și să respecte limitele critice ale naturii și să nu treacă niciodată aceste limite; și cea de-a cincea, Omul trebuie să împărtășească bunăvoința naturii cu alți locuitori ai planetei. Există un total de 8,7 milioane de specii cunoscute ale Pământului, iar omul consumă mai mult de 40 % din productivitatea totală a sa. Prin urmare, este important ca omenirea să învețe cum să producă mai mult din mai puțin (pământ, apă, energie) și să restituie o parte din resursele funciare naturii. Suprafața agricolă este de 5 miliarde de hectare (1,5 miliarde de terenuri cultivabile și 3,5 miliarde de terenuri de pășunat). Nu avem nevoie de atâta pământ. Prin gestionarea judicioasă și regândirea nevoilor noastre alimentare și a altor nevoi, putem restabili cu ușurință 200 de milioane de hectare de pământ și până la 1 milion de hectare de pășuni înapoi în natură. Există mulți care susțin nevoia de mai mult teren pentru a hrăni populația în creștere. Aceasta ar fi o strategie greșită și o greșeală costisitoare. Întoarcerea unui teren înapoi în natură este în interesul nostru. Omul va câștiga atunci când natura beneficiază, deoarece noi aparținem naturii, iar natura nu ne aparține nouă.

 

Domnule Profesor, dacă la începutul interviului, V-am întrebat, la modul general, ce știți despre țara noastră și oamenii ei, acum aș vrea să Vă întreb ce opinie aveți  despre savanții moldoveni, dar și despre nivelul dezvoltării științei în Republica Moldova, știind că ați participat la o Conferință Științifică Internațională online despre agricultura durabilă și rezilientă, organizată la noi de Universitatea de Stat „A. Russo” din Bălți și Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecția”.

-Mă bucur că ați pus această întrebare. Am răspuns și în primele două întrebări. Am un foarte mare respect pentru calitatea științifică și integritatea profesională a oamenilor de știință din Moldova. Prof. Dr. Boris Boincean este un exemplu excelent. În timp ce a fost cu noi în Ohio doar câteva luni, a scris o carte foarte bună despre proprietățile și gestionarea Cernoziomurilor. Această lucrare constituie un material de referință pe această temă foarte importantă. El, ca și mulți alți colegi de la Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălți și de la Academia de Științe a Moldovei, este un exemplu de muncă asiduă și perseverență, angajament față de excelență și integritate profesională. Republica Moldova și lumea au un viitor promițător datorită excelenței în cercetarea științifică. Mai multe conferințe organizate de Universitatea de Stat și Institutul de Cercetare a Culturilor de Câmp ,,Selecția” au avut lucrări care reprezintă un bun compendiu al stării actuale a cunoașterii. Terenul experimentelor pe termen lung asupra cernoziomurilor de la Institutul de Cercetare a Culturilor de Câmp ar trebui să fie promovat ca patrimoniu mondial UNESCO. Voi fi bucuros să susțin o astfel de acțiune. Am multe amintiri frumoase despre vizita mea pe acest teren experimental în 2010.

 

Pentru că suntem la început de an, aș vrea să Vă rog să veniți cu un mesaj pentru cercetătorii științifici din Republica Moldova în Anul Nou 2021, dar nu înainte de a Vă mulțumi pentru onoarea și timpul acordat realizării acestui interviu, dar și pentru oportunitatea unică de a pune la dispoziția cercetătorilor noștri un interviu, în premieră, cu un savant de recunoaștere internațională, un Laureat al Premiului Nobel pentru Pace și al Premiul Mondial pentru Alimentație.

Și cine știe, poate după ce primim verde la vindecare și Covid-ul întră înfrânt în istorie, poate ne mai vizitați țara, ne vedeți solurile după 10 ani, dar și minunații oameni care au și ei cumva grijă de sănătatea lui.

La Mulți Ani!

 -În primul rând, trebuie să-i mulțumesc acad. Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a Moldovei, pentru invitația la acest interviu. Este o chestiune de mare onoare și privilegiu să fii intervievat de Academia de Științe și să abordezi în mod specific probleme de semnificație globală. Sunt foarte mândru de afilierea mea la Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălți și respect foarte mult misiunea sa academică și realizările istorice. Lumea este la o răscruce de drumuri. Multe schimbări pozitive se vor întâmpla în agricultură și alte științe până în 2050. Astfel, avansarea științei și transpunerea informațiilor științifice în acțiuni prin politici adecvate la nivel național și global sunt esențiale. Acesta este momentul în care știința relevantă pentru abordarea problemelor critice de semnificație planetară poate face diferența.

Zece principii ale științei autentice, deja demonstrate de membrii Academiei de Științe din Moldova, sunt:

1) originalitate în gândire, 2) obiectivitate în interpretarea datelor, 3) acuratețe în observații, 4) integritate în cercetarea științifică, 5) responsabilitate în obligații, 6) relevanță în implementare, 7) colegialitate la locul de muncă, 8) productivitate în etica muncii, 9) neutralitatea morală în evaluare și 10) gândirea critică în generalizarea rezultatelor.

Pentru colegii mei în știința culturilor și agronomie, aș dori să subliniez necesitatea de a spori gradul de conștientizare cu privire la rolul pe care știința solului îl poate juca în abordarea problemelor critice. Solul, baza și fundamentul întregii vieți terestre, oferă produse pentru a ne hrăni corpurile, cunoștințe pentru a ne hrăni mintea, frumusețe estetică pentru a ne hrăni sufletul și puteri divine pentru a transpune moartea în viață. Astfel, avem obligații de a proteja, restabili și îmbunătăți capacitatea sa de a genera servicii ecosistemice pentru om și natură. Am făcut multe progrese, dar nu există niciun motiv de satisfacție, deoarece ne așteaptă provocări și mai mari. Sunt sigur că vom face față acestor provocări și vom avea succes. Cred în truismul că „Lumea este o singură familie”. Căci, dacă ne-am trata reciproc așa cum o facem cu părinții, frații sau verii noștri - și ne-am concentra pe beneficiile și poverile pe care le împărtășim - cu siguranță, am reuși mai multe lucruri bune. Acest deziderat este actual, în special, în această perioadă tragică a pandemiei COVID-19.

Le urez tuturor prietenilor și colegilor, dar și întregii populații din Republica Moldova un an fericit, sigur, sănătos și pașnic în 2021!

Toate cele bune!

Vă mulțumesc!

 

Categorie: