„A fost o zi în care am fost fericit”, ar mai fi spus și la cei 65 de ani regretatul academician Valeriu Canțer

05.02.2020
Vizitatori unici: 119

Academia de Științe a Moldovei, în colaborare cu Societatea Fizicienilor din Republica Moldova și Institutul de Inginerie Electronică și Nanotehnologii „D. Ghițu”, a organizat, la 5 februarie 2020, conferința naţională „Știința, educația, cultura și arta: interferențe prin lumină”, dedicată In Memoriam acad. Valeriu Canțer (05.02.1955 – 02.04.2017). La evenimentul de comemorare au fost prezenți membri ai AȘM, profesori, colegi, prieteni, discipoli, studenți, oameni de cultură.

Evenimentul prilejuit de comemorarea regretatului savant a debutat cu un serviciu religios, susținut de părintele Octavian Moșin, parohul Bisericii „Întâmpinarea Domnului” a USM, conferința fiind moderată de m.c. Svetlana Cojocaru, vicepreședinte al AȘM.

În cuvântul său introductiv, președintele AȘM, acad. Ion Tighineanu, a menționat că acesta este un eveniment special, în cadrul căruia este onorată memoria academicianului Valeriu Canțer, o personalitate notorie a neamului nostru, plecat prea, prea tânăr în eternitate. Președintele AȘM a făcut o incursiune în impresionanta biografie a marelui dispărut, începând cu perioada în care s-au cunoscut la Moscova, în anul 1978, în căminul Academiei de Științe a Uniunii Sovietice. Erau doctoranzi și de atunci, în decursul vieții, au activat cot la cot, umăr la umăr. „Acad. Canțer a avut o carieră impresionantă, se perindau cifrele din cinci în cinci. În 1980 a susținut teza de doctor în științe, în 1990 – teza de doctor habilitat, în 1995 a devenit membru corespondent al AȘM, la vârsta de 40 de ani, în 2000 – membru titular al AȘM”, a remarcat acad. Tighineanu, precizând că acad. Canțer a promovat foarte multe lucruri bune. De exemplu, în anii 90, foarte grei pentru cercetarea științifică, în colaborare cu regretatul acad. Dumitru Ghițu a reușit să creeze punți de colaborare cu România, a implicat și Uzina Topaz și mulți cercetători au beneficiat din acele proiecte, granturi, care au fost realizate atunci. A fost și în fruntea secțiilor de științe ale AȘM, începând cu anul 2000, a fost în fruntea unui Laborator internațional, a realizat multe lucrări științifice, s-a implicat și în multe activități practice. A fost din multe puncte de vedere un exemplu, de dăruire de sine, lucra până la ore târzii. A pregătit mulți tineri, nu putea să treacă pe lângă probleme fără a se implica. „Era persoana care nu numai te asculta, dar avea darul și de a auzi. Ne pare foarte rău că așa o persoană a plecat dintre noi atât de devreme. Și noi simțim acest gol. Acad. Canțer a zidit și ne-a lăsat o brazdă serioasă prin lucrările realizate, discipolii care continuă cercetările și, desigur, păstrăm cele mai frumoase amintiri despre activitatea academicianului și despre multe lucruri pe care le-am realizat împreună. Să ne amintim mereu despre colegul nostru, acad. valeriu Canțer, personalitate notorie a neamului”, a spus președintele Tighineanu.

Despre academicianul Valeriu Canțer – Om şi Savant a vorbit m.c. Anatolie Sidorenko, directorul Institutului de Inginerie Electronică și Nanotehnologii „D. Ghițu”. Acad. Sidorenko a mărturisit că îl cunoaște pe dl Valeriu Canțer 35 de ani. Este foarte greu să expui în câteva minute, conținutul activității unei personalități atât de complexe, cu viziuni atât de largi și profunde, cum a fost cea a acad. Canțer, avea să spună directorul Anatolie Sidorenko, rezumând doar că ceea ce a făcut pentru știință în scurta sa viață regretatul acad. Canțer, ar ajunge pentru viața a trei oameni. În creionarea succintă a sa, acad. Sidorenko a conturat totuși unele din cele mai importante laturi, calități ale acestui savant și Om deosebit și acele direcții științifice, pe care a reușit să le dezvolte de-a lungul vieții sale. L-a caracterizat ca pe un om cu multă energie și erudiție, cu o multitudine de idei teoretice și practice. Deși era teoretician, avea un simț fin al practicii, tot ce realiza, avea direcție practică. Acad. Canțer avea calitatea caracteristică oricărui cercetător - curiozitatea, totul îi părea interesant ca fizician. „Fizica era în sânge”, a relevat directorul Sidorenko, iar aceasta poate vine și de la norocul a-i avea drept mentori pe acad. Vitalie Ghinzburg, o adevărată enciclopedie, laureat al Premiului Nobel și acad. Yuri Kopaev, conducătorul său științific de la Moscova. Se pare că viziunea asupra lumii, filosofia vieții și curiozitatea infinită, academicianul Canțer le-a preluat, frecventând seminarele acad. Ghinzburg și citindu-i lucrările științifice. Acad. Sidorenko își amintește că de la întoarcerea în țară, în 1980, el din Harkov și acad. Canțer de la Moscova, atunci când fierbeau ideile, și-au pus scop să înființeze un centru de cercetări, aici, la Chișinău, dorind să facă ceva util pentru republică. Așa a fost toată viața sa, a generat idei, a realizat multe lucruri, a ajutat mulți oameni, rămânând a fi un model de savant, mentor, manager și Om pentru toți.

Unul din primii colegi, când și-a început cariera la Institutul de Fizică Aplicată a fost acad. Leonid Culiuc. În intervenția sa, acad. Culiuc, a stăruit pe elucidarea perioadei din viață, nu prea lungă, a acad. Valeriu Canțer, de la începutul anilor 80, când s-au întors tineri și încărcați de idei de la Moscova. Pe atunci, își amintește acad. Culiuc, era o practică foarte pozitivă, în esență, când la Moscova, aveau loc așa-numitele școli științifice, la care veneau somitățile în fizică din Uniunea Sovietică. „Iar noi, din diferite republici, veneam la aceste școli pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmpla în domeniu”, a mărturisit acad. Culiuc. Atunci le-a și venit ideea de ce n-ar putea organiza școli similare și la noi, la Chișinău, fără ca să implice generația mai în vârstă (acad. Rădăuțan, acad. Ghițu, acad. Andrieș). Astfel, în 1985 și-au asumat responsabilitatea să adune la Vadul lui Vodă vreo 150 de persoane, directorul școlii fiind acad. Cheldâș. Sigur că pentru noi, recunoaște acad. Culiuc, era o acțiune foarte importanță, spre surprinderea conducătorilor, dar am vrut să ne cunoască lumea. „În 1990 ne-am gândit să reanimăm o conferință la fizică, care ar mai fi păstrat cercetarea în RM în domeniul acesta, pentru că la acel moment multă lume deja plecase din țară. Acad. Valeriu Canțer a fost președintele Comitetului de program la 8 conferințe, ultima a fost în toamna anului 2016. Conferințele erau destul de reprezentative, peste 100 de persoane de peste hotare, din 22 de țări, patru zile, auditoriile pline”, a mai spus colegul și prietenul Leonid Culiuc, amintind și despre perioada când acad. Canțer a candidat, apropo, într-o zi de 5 februarie 2004, de ziua sa, la alegerea în funcția de președinte al AȘM. Așa sau altfel, istoria va înscrie o pagină specială și despre acea zi.

„Sunt astăzi spuse foarte multe cuvinte frumoase în adresa academicianului, profesorului universitar, managerului Valeriu Canțer. Partea tristă a acestei situații este că nu-l avem cu noi în sală și pe Domnia Sa. Sunt absolut convins că i-ar fi plăcut să le audă cu toată modestia exagerată a dânsului, pe care a avut-o de-a lungul întregii vieți”, a spus în luarea sa de cuvânt acad. Grigore Belostecinic, rector ASEM. Din teama de a nu-l aprecia corect și la justa lor valoare, nu și-a dorit să facă o analiză a operei științifice, pe care ne-a lăsat-o drept moștenire acad. Canțer. A vorbit despre colaborarea cu ASEM, care, într-o măsură mai mică a fost legată de activitatea profesională a dumnealui. Rectorul Belostecinic a menționat că acad. Valeriu Canțer a avut o carieră profesională de succes, dezvoltată pe parcursul a patru decenii, datorită unei mari puteri de muncă și foarte multă perseverență. A investit cu multă pasiune și dăruire de sine în știință și educație cu succese remarcabile, devenind o formulă a succesului demne de urmat și de către discipolii Domniei Sale, foarte mulți la număr, în mod deosebit, de cea mai înaltă calificare, prin studii doctorale și post-doctorale, referindu-se, în context, la calitatea sa de președinte al CNAA, unde a avut un aport personal deosebit la dezvoltarea cercetării științifice în toate domeniile de cercetare, nu doar în cel care a fost implicat nemijlocit.

Acad. Belostecinic a remarcat și alte calități ale regretului savant care îl făceau deosebit, inclusiv calitatea bună de a asculta și alte opinii, demonstrând în același timp corectitudine, respect, dar și insistență în apărarea opiniilor proprii, mai ales atunci când era convins că are dreptate. Cunoscându-l foarte bine și în activitatea desfășurată în cadrul CSȘDT al AȘM, l-a caracterizat ca o persoană dotată cu inteligență deosebită și cu o extraordinară ușurință de a comunica, exprimare liberă, concisă și logică, cu agerimea și mintea sa clară și limpede. De rând cu o intuiție impresionabilă și având o mare capacitate de analiză și sinteză, reușea de fiecare dată să surprindă și să propună soluțiile cele mai bune, ca un adevărat specialist în domeniu, iar subiectele pe care le aborda, erau întotdeauna de mare actualitate. „Desigur că a fost și un luptător și nu i-a reușit întotdeauna să se impună și să învingă. Dacă ar fi să fac o generalizare a ceea ce am spus mai sus, aș constata: am avut fericita ocazie de a fi în preajma unui om cu adevărat important”, a relevat acad. Belostecinic, propunând distinsului public câteva amintiri de la ultima aniversare, cea de 60 de ani ai acad. Valeriu Canțer, în incinta ASEM, în una din sălile bibliotecii noastre științifice. Modest fiind prin felul său de a fi, dat fiind și impresionat de prezența unui număr destul de mare de personalități notorii ale mediului academic, social, politic, diplomatic, dar și conținutului mesajelor care au fost expuse, la sfârșit de zi, acad. Valeriu Canțer i-a mărturisit acad. Belostecinic într-o discuție mai mult privată: „A fost o zi în care am fost fericit”.

Despre cariera științifică și didactică pe care a desfășurat-o acad. Canțer la UTM, dar și legătura permanentă pe care a ținut-o cu universitatea, a vorbit prorectorul UTM, dr.hab. Sergiu Andronic. De asemenea, prorectorul a făcut o succintă incursiune și în activitatea academicianului desfășurată în calitate de șef laborator, director adjunct al Institutului de Fizică Aplicată, directorul laboratorului internațional, academician-coordonator al Secției științe matematice, fizice și tehnice a AȘM, academician-coordonator al Secției științe fizice și inginerești a AȘM și, nu în ultimul rând, în calitatea sa de președinte al CNAA, unde a lăsat amprenta unei personalități distincte, cu realizări extraordinare și amintiri frumoase pentru posteritate. Pe lângă calitățile sale ca savant cu renume, prorectorul UTM a remarcat și calitățile sale ca om - foarte muncitor, onest, plin de devotament, binevoitor, iubitor de oameni și de tot ce este frumos.

O altă dimensiune a activității acad. Canțer, cea din Uniunea Societăților tehnico-științifice a fost prezentată dr.hab., prof. Gheorghe Avornic, rector USPEE „Constantin Stere”. Acad. Valeriu Canțer a fost un om de omenie, un om deosebit. L-a cunoscut prin anii 80, era o adevărată enciclopedie, avea cunoștințe profunde în toate domeniile, inclusiv, în domeniul dreptului, așa l-a perceput rectorul Avornic pe acad. Canțer, cu care a avut o relație foarte specială. Se străduia să găsească așa o soluție ca să-i împace pe toți, se străduia să facă bine la toată lumea, și pentru că i se părea că poate ofensa pe cineva, spunând ceva în plus ținea în el multe lucruri, poate și din cauza aceasta a plecat atât de devreme. „Nu am cunoscut un om mai onest și mai cumsecade ca Valeriu Canțer. El este un exemplu pentru mine, pe care o să mă strădui să-l urmez și în continuare”, a menționat dl Avornic.

„Îndrăznesc să fiu în fața dumneavoastră prin faptul că am semnat ordinul de angajare a lui Valeriu Canțer, în Institutul de Fizică Aplicată. A fost începuturile evenimentelor despre care astăzi s-a vorbit numai la superlativ”, avea să spună cu emoții firești, dar și cu durere pe care i-o puteai citi pe chip, acad. Mircea Bologa, una din somitățile domeniului fizicii, unul din decanii corpului academic. Acad. Bologa a expus și alte interferențe, interferența profesionalismului, omeniei, cumsecădeniei comemorării. Cu regret, a mărturisit acad. Bologa, astăzi vorbim la trecut, nu putem schimba nimic, putem doar constata. „Este o mărturisire, timpurile nu se aleg, în ele se nasc și mor. Prea devreme, în floarea vieții, am pierdut colegul nostru drag, stelele lui să lumineze amintirile, să motiveze viitorul, pe care-l așteptăm și-l merităm cu prisosință. Permanent mă cuprind gândurile, amintirile și mă întreb: cum oare nu obosește dorul, cum oare nu obosesc neașteptările neplăcute… Mi-i dor de Valeriu”, a spus cu tristețe acad, Mircea Bologa.

Discursuri interesante, cu nume sonore, de parcă citeai istoria celebră a fizicii din anii respectivi au avut și colegii de la USM, dr.hab., prof. Florentin Paladi, prorector, dr. Valentina Nicorici, decan. O prezentare plină de spirit, cu sare și piper, a avut dr. Ion Holban, fizician care a activat cu acad. Canțer atât în domeniul fizicii, cât și în cadrul CNAA, dr.hab. Igor Eftodiev, discipol al academicianului Canțer, Tatiana Rotaru, jurnalistă.

Un sentiment neînțeles, o emoție neconsumată, o încercare de resemnare, dar care ne constrânge să înțelegem că, deși au trecut trei ani de când a plecat, nimic nu mai poate fi la fel, fără el, fără academicianul Valeriu Canțer. Nimic și nimeni nu va putea înlocui bunătatea sufletească, toleranţa, înţelegerea susținută prin bună-cuviință a sa. Și oricât timp ar trece, nimeni nu va putea șterge tristețea de pe chipuri și durerea din sufletele celor care l-au cunoscut pe acad. Valeriu Canțer. Nici chiar timpul.

Categorie:
Cuvinte-cheie: