„E o datorie patriotică să ne vorbim limba corect” (Grigore Vieru). Despre Limba Română, vorbesc specialiștii…

31.08.2020
Vizitatori unici: 78

M.c. Nicolae Dabija: „Limba română e una dintre limbile de lucru ale Uniunii Europene”.

O consemnare de Eugenia TOFAN,
Serviciul de Presă al AȘM,
Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova,
Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

1Iată-ne ajunși la încă un 31 august, dar și la 31 de ani de Limbă Română. De câțiva ani deja, tradițional, prezentăm referințele, opiniile, aprecierile, dar și regretele, decepțiile  specialiștilor în domeniu asupra faptului cât de corect ne vorbim limba, cât de mult o iubim, cum o promovăm, cum o protejăm, ce viitor are. De ce o sărbătorim în fiecare an? Sperăm să nu fie o întrebare retorică. De ce trebuie s-o protejăm? Pentru că suntem singura țară care a fost nevoită sa lupte pentru redobândirea limbii strămoșilor. Pentru că suntem unica țară, în care sute de mii de oameni au ieșit în stradă, au stat în fața tancurilor în Piața Marii Adunări Naționale, în mult prea fierbintele august al anului 1989 și au scandat: Limbă! Alfabet!, acțiuni pentru care au fost bătuți cu bâtele, târâți pe jos, umiliți și chiar închiși. Filologi, reprezentanți de seamă ai lingvisticii și literaturii române, scriitori, poeți, jurnaliști, istorici, eminenți profesori ai instituțiilor de învățământ, figuri proeminente ale vieții noastre culturale, elita intelectuală s-au aflat în prima linie, așa cum se află, acum, în prima linie, în această nenorocită pandemie, bravii noștri medici, și au luptat, fiecare cum a știut mai bine, cum le-a dictat conștiința, fie cu arma Cuvântului scris, fie a celui rostit, fie prin ridicarea nivelului de predare a disciplinelor filologice, fie ieșind și scandând zile și nopți, nopți și zile „Vrem Limba Română!”. Oameni veniți din toate raioanele republicii, protestau, cântau cântece patriotice, se rugau îngenunchind în fața monumentului Domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt, pentru ca astăzi să avem o limbă a noastră și care să constituie un  adevărat simbol al identității noastre. Indiferent de bâtele primite acum trei decenii, indiferent de umilințele la care au fost supuși, acei eroi, pentru că acesta este cuvântul potrivit, și-au dus crezul până la capăt. Au trecut prin toate încercările, au învins toate provocările și amenințările, reușind să perpetueze ideea și dorința nestinsă de a avea o limbă a noastră, pe care s-o numim astăzi Limba Română. Drept că încă nu toți, unii o vorbesc „cu jumătate de gură”, cum ar spune intelectualul Nicolae Dabija. Așa a fost la 1989.
Academia de Științe a Moldovei marchează această zi, începând cu anul 2005, printr-o sesiune festivă, în cadrul căreia, o personalitate cu autoritate științifică și culturală din Republica Moldova sau România susține o prelegere dedicată Limbii Române. Membri ai Academiei de Științe a Moldovei, Membri de Onoare ai Academiei Române, somități de la  Academia Română, scriitori și chiar unul din Președinții Republicii Moldova au susținut prezentări de înaltă ținută academică, vorbind cu grație de la tribuna înaltului for științific  despre dulcea noastră Limbă Română. Anul acesta vom fi onorați, chiar dacă și în format online, de prezența Primului și singurului cosmonaut român, Dumitru Dorin Prunariu, membru de onoare al Academiei Române, care va vorbi despre cosmogonie, mit și știință în opera lui Mihai Eminescu. Abia așteptăm.
Și la acest an 2020, un 31 cu semnificație dublă, am dialogat cu distinse personalități ale domeniului pentru a vedea ce s-a schimbat între timp cu Limba noastră cea Română, cum este cultivată, cum este protejată, cum e vorbită, ce reprezintă și ce rol ocupă în viețile noastre astăzi acest Simbol important al identității noastre - Limba Română.
Anul acesta am invitat în proiectul nostru și decanii Facultăților de Litere ale Universităților din Chișinău și Bălți, pentru că cine dacă nu ei cunosc cel mai bine și adecvat pulsul, evoluția sau involuția, fierberea la foc mare sau mic a ceea ce numim astăzi Limba noastră cea Română. Le mulțumim tuturor pentru această frumoasă și nobilă deschidere, pentru că împărtășesc cu noi cele mai vibrante emoții pe care le trăiesc zi de zi, prin munca pe care o dedică Limbii, pentru că cine dacă nu ei stau la straja Limbii noastre, ca să nu ne fie iar furată, pentru că cine dacă nu ei, o cultivă, o îngrijesc și ne-o lasă moștenire de neprețuit…

 

2Academician Mihai CIMPOI,
critic și istoric literar, eminescolog, membru de onoare al Academiei Române

Limba română trebuie să aibă statutul care i se cuvine, statut de limbă oficială și, bineînțeles, trebuie să își ocupe locul pe care l-a dorit și Eminescu, locul de preoteasă, locul de stăpână. Cu părere de rău, încă nu este așa. Deci, până acum în Constituție avem o altă denumire a limbii. Mai  e mult de făcut, deși, Slavă Domnului, în învățământ ea este prezentă ca Limbă Română, în institutele de cultură, dar trebuie vorbită mai corect mai bine, așa cum spunea marele Grigore Vieru: „E o datorie patriotică să ne vorbim limba corect”.

 



 

3Membru corespondent al AȘM Nicolae DABIJA,
membru de onoare al Academiei Române

Limba română e una dintre limbile de lucru ale Uniunii Europene. Dar în patria ei aceasta mai e vorbită cu jumătate de gură. Aici ea mai este o cenușăreasă. Nu cred în patriotismul celora ce-și urăsc limba, adevărul despre ea sau care o stâlcesc vorbind-o. A fi patriot înseamnă a iubi limba moșilor și strămoșilor tăi, înseamnă a o vorbi în așa fel, încât celora care te ascultă, să nu le fie rușine. A iubi țara înseamnă a iubi limba ei. A vorbi pocit limba țării însemnă a-ți iubi pocit țara. Faust, eroul lui Goethe, afirmase: „Pentru liberate trebuie să lupți în fiecare zi”. Parafrazându-l, am putea spune și noi: „Pentru limbă, dacă dorești s-o ai, trebuie să lupți în fiecare zi”. Cel mai mare elogiu, un elogiu zilnic, pe care îl putem aduce limbii noastre este să o vorbim corect și să-i cucerim bogățiile.

 

4Membru corespondent al AȘM, Ion HADÂRCĂ,
Laureat al Premiului Național 2020

Legenda Limbii Române

(Fragment din alocuțiunea rostită în ședința solemnă a Academiei Române, dedicată Zilei Naționale a Limbii Române)

Cică, ajuns-au cu smerenie și cuvintele limbii române în antecamera CSJA-ului (sireci: Curții Supreme a Judecății de Apoi). Și iată, paza îngerească le cere: Actele pe tablă! Cine sunteți și de unde veniți? Îngăduiți-ne spusa… Vechi și mai nouă, suntem o samă de cuvinte fără istov…700 de cuvinte de origine geto-dacă, înfrățite cu cele mai multe de origine latină (peste 60%), apoi vin cele slavono-țârcovnicești, apoi elino-fanaro-grecești, apoi turcești-otomane, cumane și pecenege, galice, ceva maghiare și teutono-germane, iar acum cu haștagul ce să mai… Păi, nu, așa nu merge! N-aveți drept la identitate… Bine, dar altor cuvinte, din alte limbi: hitită, chineză, sanscrită, bengaleză, arabă, ebraică, francă, spaniolă, engleză, rusă până la urmă, le cereți la fel? A-a, ba nu, că alea-s altceva! Și atunci, o legendă albă ca valurile Dunării la revărsare, îndrăzni să rostească: În cuvintele noastre den bătrâni semănate pe la gurile Dunării, Piretului, Nistrului stau mărturie oasele primilor sfinți creștini din Cetatea Halmiris sau Peștera Apostolicească de lângă Tomis, în aceleași cuvinte a predicat, rostindu-și psalmii și doinindu-și menirea Sfântul Apostol Andrei. Atunci se născură, fiind botezate în lacrima Domnului, veșmintele gândirii și simțirii noastre – cuvintele Limbii Române!

 

5Dr. Viorica RĂILEANU,
Secretar științific, Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hașdeu”

Ziua de 31 august reprezintă un moment important în procesul de recuperare atât a independenței noastre, cât şi a identității noastre naţionale. De trei decenii, drept realizare a procesului de renaștere naţională, ziua de 31 august a fost declarată drept sărbătoarea naţională „Limba noastră cea română”, schimbată, în 1994, în „Limba noastră”. Totuși, sărbătoarea este cunoscută ca „Ziua Limbii Române”, care a devenit o parte integrantă a vieții noastre culturale și o garanție a păstrării limbii române în Republica Moldova. În această zi, mai mult ca oricând, suntem mai aproape de neam, suntem mai solidari și mai hotărâți că trebuie să păstrăm și să promovăm cu mai multă grijă valorile care ne leagă și cu care ne identificăm. Or, limba română reprezintă un pilon important al identității noastre.
Filologi, istorici, scriitori, jurnaliștii, elita intelectuală basarabeană, indiferent de încercările prin care au trecut și mai trec, reușesc să perpetueze și să mențină aprinsă flacăra limbii române. Datorită lor limba română a fost repusă în drepturile ei firești, și-a îmbrăcat haina potrivită, a sporit ca instrument de comunicare. Cu toate acestea, fiecare dintre noi poate contribui la creșterea şi promovarea limbii române, inclusiv prin învățare zilnică și perfecționare continuă a exprimării. În măsura în care vom învăța, vom fi mai înţelepți, dar și mai responsabili față de măreția și prestigiul limbii române.
Cu prilejul sărbătorii „Zilei Limbii Române”, cele mai profunde gânduri de respect şi preţuire pentru toți cei care păstrează, promovează, ocrotesc și „cred în izbânda limbii române și a neamului românesc!”

 

6Adriana CAZACU, doctor în filologie, conferențiar universitar,
decan al Facultății de Litere, Universitatea de Stat din Moldova

Trei decenii de sărbătorire a limbii române în Republica Moldova: cuceriri, împliniri vs regrete, decepții

Sărbătoarea națională Limba noastră cea română o celebrăm în Republica Moldova exact de trei decenii, începând de la un an de la evenimentul istoric de proclamare a limbii române drept limbă de stat și de la trecerea la alfabetul latin. Probabil, este util ca, cel puțin o dată pe an, să reflectăm la soarta limbii române, la destinul ei în Europa de mâine, să ne propunem o edificare a calității limbii pe care o vorbim zilnic, dar, în același timp, să fim conștienți de faptul că nu este suficient, deoarece limba maternă trebuie celebrată zilnic, vorbind-o și corect, și frumos.
Bineînțeles, că în fiece an apar și noi aspecte, noi provocări la care este supusă limba noastră, precum și vorbitorii ei. Putem exemplifica acest fapt, referindu-ne și la pandemia de coronavirus prin care trecem. Doar în jumătate de an au intrat în uz o serie de termeni necunoscuți nouă până mai ieri și pe care azi îi auzim peste tot, îi utilizăm zilnic, termeni de genul: „coronavirus”, „carantinare”, „izoletă”, „termometrare”, „termoscanare”, „comorbidități”, „asimptomatic” etc.
După mine, precum în toate, ar trebui să păstrăm un echilibru și în vorbirea limbii: pe de o parte, să nu rămânem la un nivel rudimentar de cunoaștere și de utilizare a resurselor limbii române, ci să încercăm să-i valorificăm din plin fondul lexical, dar nici să nu ne prindem în capcana utilizării excesive a neologismelor, din dorința de a epata, pentru că a fi neînțeles nu înseamnă, neapărat, a fi deștept. În special, în ultima perioadă, când am trecut în mediul online, exprimându-ne, comunicând mai mult în scris, conștientizăm mai mult ca oricând că sunt importante faptele, dar și vorbele. Așa cum îndemna Gheorge Sion: „Vorbiți, scrieți românește,/ Pentru Dumnezeu!”

 

7Lilia TRINCĂ, doctor în filolgie, conferențiar universitar,
decan al facultății de Litere, Universitatea „Alecu Russo” din Bălți

Sărbătoarea Ziua limbii române, omagiată în imediata proximitate a Zilei Independenței Republicii Moldova, implică, într-un fel, interconexiunea dintre limbă, stat, neam. Or, a devenit deja axiomatic faptul că limba conservă fidel experienţa empirică naţională, fixează şi sintetizează esenţa unei culturi, care rămâne sedimentată atât în realiile în care se oglindeşte experienţa socio-culturală a unui popor, precum şi în vocabular, şi în structura gramaticală a limbii, unde se focusează gândirea poporului, felul acestuia de a se raporta la realitatea imediată. În viziunea specialiștilor, limba determină concepția noastră despre lume, modul în care percepem realitatea, mentalul poporului. Prin urmare, dincolo de semnificația în sine a sărbătorii, ea consitituie un reper valoros în istoria recuperării identității noastre naționale.
Bătăile inimii mele au fost ritmate de limba română, limba în care m-am născut și îmi trăiesc viața, în unison cu versul stănescian: Limba română este patria mea…  –  o formulă formidabilă, ce redă extrem de sugestiv sentimentele multor români pentru limba maternă. Mai întâi, am ales specializarea Limba și literatura română la Facultatea de Litere a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. Mi-au rămas impregnate în memorie efervescența lecturilor, dialoguri însuflețite, ore de curs sau de seminar, întâlniri și revelații memorabile, prelegeri magistrale, conferințe științifice, mobilități academice, proiecte de cercetare etc. Am rămas, de bună voie, captivă acestui univers fascinant pe nume Limba Română pentru decenii, mai întâi ca studentă, apoi ca profesor la Facultate, ulterior –  ca lingvist preocupat de tezaurul frazeologic al limbii române, un veritabil îndreptar al exis­tenţei românului în lume, o inepuizabilă comoară a gândirii, observaţiei şi expe­rienţei sale, reflectând specificul lui faţă de alte popoare. La fel, am fost trainer și expert national ANTEM, ce a predat limba română vorbitorilor de alte etnii (reprezentanți ai APL, colaboratori MAI, Inspectorat fiscal ș.a.), autor de manuale și ghiduri. Este o responsabilitate enormă, și apăsătoare, ca să recunosc, dar foarte motivantă.
În contextul actual, pragmatic, cu multă instabilitate pe zona educaţională, tot mai acut se resimte importanța funcției reparatorii a  Universității în raport cu problemele cu care ne confruntăm atunci când este vorba de promovarea nesatisfăcătoare a limbii române. Așteptăm cu multă nerăbdare  1 septembrie, întrucât, cu fiecare nouă generație de studenți, reînnoim poveștile din scrinul cu LITERE și, împreună, încercăm să re-construim țesătura alambicată și  extrem de frumoasă a limbii române.
Cu durere în suflet însă trebuie să constat faptul că a studia limba română la facultate astăzi nu mai este „prestigios”, și pe motiv că nu corespunde criteriilor de performanță economică. De aceea, tinerii evită a se înscrie la Facultatea de Litere, grupele de studenți la această specialitate devenind tot mai puțin numeroase și, pe an ce trece, simțim, ca o sabie a lui Damocles, pericolul închiderii unei specialități indispensabile unei universități clasice precum Limba și Literatura Română. Oare Statul RM nu a greșit vectorul? Or importanța limbii române nu trebuie marginalizată de tendințele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite...

 

8Gabriela TOPOR, doctor, conferențiar universitar, decan al Facultății de Filologie și Istorie, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău

Suntem un popor unic, deoarece nu știu dacă mai există cineva pe glob care a luptat pentru dreptul de a vorbi în limba sa. Ne despart 31 de ani de 31 august 1989. S-a schimbat oare ceva în această perioadă? Foarte puțin. Nici până acum nu este schimbată sintagma „limba moldovenească” în Constituția Republicii Moldova; președintele țării vorbește în limba moldovenească; în Parlament se mai vorbește în limba rusă... Dar și cetățenii de rând puțin își dau străduința să vorbească o limbă română literară. Am așteptat o nouă generație de tineret care vorbește în limbile minorităților naționale. Speram că dacă nu părinții lor, atunci ei vor studia înșiși limba română. În comparație cu 1989, mai mulți din ei posedă limba statului în care locuiesc. O posedă, dar nu o vorbesc. Una din condițiile de integrare în societatea franceză este cunoașterea limbii. De ce și la noi pentru angajarea sau promovarea la un post să nu fie obligatorie cunoașterea limbii române...?
Astăzi părinții sunt obsedați ca odraslele lor să cunoască engleza. Dar sunt oare mulți dintre cei care sunt îngrijorați că copiii lor nu vorbesc o română perfectă? Sunt sigură, că nu. De aceea, tot respectul moldovenilor din diasporă, care se străduie să păstreze cuvântul românesc la mii de kilometri de Moldova. Tot respectul colegelor mele de la catedra de Limbă și Comunicare care elaborează programe și manuale de limba română pentru copiii din diasporă, au participat în proiectul „Integrarea cu respect pentru diversitate – învățarea simultană a limbilor română și găgăuză”, realizat cu sprijinul Înaltului Comisar pentru Minorităţile Naţionale al OSCE (Haga), 2015 – 2020 (antem.org), în cadrul căruia au elaborat diverse materiale didactice. Tot respectul pentru profesorii, copiii și părinții lor din Transnistria, care zi de zi luptă pentru dreptul de a vorbi în limba română.
De aceea, pentru mine, Ziua Limbii Române (așa consider că trebuie să se numească această zi) este o sărbătoare cu gust amar. Și sper că toate problemele evocate de funcționarea limbii române în Republica Moldova vor fi rezolvate într-o perioadă mai scurtă decât cea de 31 de ani.

 

10Elena DABIJA,
director Centrul Academic Internațional Eminescu, Chișinău

Cu prilejul acestei frumoase sărbători, Limba noastră cea Română, aș vrea să-mi exprim profunda dragoste față de cei care vorbesc corect limba română, față de cei care ne-au lăsat moștenire cărțile în limba română și, îndeosebi, compartimentul lingvistică care este o capodoperă, ca să înțelegem cum să vorbim corect limba română, cum să evităm greșelile. În context, menționez cărțile dr.hab. Ion Ciocanu, regretatului dr. Ion Melniciuc, care, apropo, au ținut și prelegeri extrem de apreciate, care rămân a fi niște momente istorice în activitatea Centrului Academic Internațional Eminescu. Aici au fost lansate cărțile măriilor scriitori și tot aici au fost ținute discursurile marilor intelectuali, parcă era un dialog între generații, dar cu conotații deosebite și cu dragoste deosebită față de limba română. Deoarece acum suntem aici, la Centrul Academic Internațional Eminescu, nu pot să nu menționez că Mihai Eminescu a fost acel care a promovat și a cultivat limba, momentul limbii române în creația sa, constituind un capitol aparte. Așteptăm ziua de 31 august cu mare drag, când vom avea un program deosebit dedicat Limbii Române, cu recital, cu prelegeri, cu concert. Dar cel mai important moment, căci, până la urmă visele se realizează, realizăm un proiect de amenajare a teritoriului adiacent Centrului Academic Internațional Eminescu, mai exact, vom planta teii lui Mihai Eminescu, aici, în scuarul Mihai Eminescu, în această zi și sărbătoare națională a Limbii noastre cea Română.

Categorie: