Școala de vară: noi cunoștințe și o experiență de viață inedită

29.08.2024
Vizitatori unici: 1396

La 27 august 2024, de Ziua Independenței, în Sala Azurie a Academiei de Științe a Moldovei, și-a început lucrările Școala de vară cu genericul „Calea spre descoperiri științifice”. Pe parcursul a cinci zile (27-31 august), elevii și studenții înscriși în această școală vor asculta prelegeri susținute de personalități notorii din domeniul cercetării și inovării din țară și de peste hotare, vor vizita laboratoare științifice și centre de cercetare din cadrul Universității Tehnice a Moldovei și Institutului de Genetică și Fiziologia Plantelor (USM). Școala de vară își propune de a promova activitatea de cercetare științifică și de a demonstra impactul științei și inovațiilor asupra vieții cotidiene și bunăstării sociale.  

La inaugurarea evenimentului, acad. Ion Tighineanu, președintele AȘM, i-a felicitat pe cei prezenți în sală – academicieni, membri corespondenți, profesori universitari, cercetători, participanți ai Școlii de vară – cu prilejul Zilei Independenței, elucidând semnificația istorică a acestei sărbători pentru poporul țării noastre ce a deschis largi oportunități pentru dezvoltare și prosperare. Din retrospectiva evenimentului, savantul a nominalizat jaloanele cele mai importante  pe calea afirmării și consolidării independenței Republica Moldova. La 2 martie 1992, Republica Moldova a aderat la Organizația Națiunilor Unite. La 13 iulie 1995, ea a devenit stat membru al Consiliului Europei, fiind prima țară din Comunitatea Statelor Independente, primită în acest for paneuropean. În februarie 2005, a fost semnat Planul Individual de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, iar la 24 martie 2005 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat în unanimitate Declarația despre parteneriatul politic în scopul realizării obiectivului integrării europene.

În opinia președintelui AȘM, o importanță deosebită pentru parcursul politic, economic și social al Republicii Moldova, a avut și Acordul de Asociere între Republica Moldova și Uniunea Europeană, semnat pe 27 iunie 2014 la Bruxelles. Obținerea la 23 iunie 2022 a statutului de țară-candidat pentru integrare în Uniunea Europeană și deschiderea negocierilor privind aderarea la UE, la 15 decembrie 2023, oferă perspective reale pentru dezvoltarea durabilă a societății.

Acad. Ion Tighineanu a scos în evidență rolul esențial al Academiei de Științe în procesul de integrare europeană a R. Moldova, care a finalizat, în octombrie 2011, la Bruxelles,  cu semnarea Acordului de asociere a țării noastre la Programele comunitare de cercetare și inovare, astfel Republica Moldova devenind prima țară din Parteneriatul estic și Comunitatea Statelor Independente care a reușit această performanță. Aderarea la Uniunea Europeană este obiectivul nostru major și reprezintă poate primul proiect de țară în toți anii de independență ai Republicii Moldova. În acest context, Academia de Științe a Moldovei dezvoltă relații de colaborare cu entități științifice din multe țări europene și, în primul rând, cu cele din România, amintind de semnarea unui nou Acord de colaborare cu Academia Română, susținut și de un Plan de acțiuni comune, precum și un Acord de parteneriat științific cu Academia de Științe Medicale și Academia de Științe Juridice din România.

Referitor la ediția din anul curent a Școlii de vară, președintele AȘM a precizat că, în cadrul ei, vor susține prelegeri personalități marcante din Republica Moldova, România, Germania, Marea Britanie, Austria și Statele Unite ale Americii. Printre cursanți sunt și elevi din România, inclusiv olimpici, urându-le în încheiere tuturor tinerilor să acumuleze cât mai multe cunoștințe care să le deschidă oportunități pentru a face în viitor cariere de succes.

La ședința festivă consacrată deschiderii Școlii de vară a fost dat citire mesajului de salut al Ambasadorului României în Republica Moldova, E.S. dl Cristian Leon Țurcanu: „Revin mereu cu plăcere la Academia de Științe a Moldovei, o instituție care privește spre viitor, fapt confirmat și de evenimentul de astăzi, destinat elevilor și studenților pasionați de știință și tehnologie. Am convingerea că prelegerile de astăzi vă vor inspira, inclusiv în alegerile dumneavoastră de carieră. Iar alegerile bune încep prin cultivarea curiozității, a căutării, a expunerii la noi experiențe. Faptul că sunteți aici, mă face să fiu încrezător că sunteți deja pe drumul cel bun”, a subliniat diplomatul.

Prezentă la eveniment dr. Nadejda Velișco, secretar general al Ministerului Educației și Cercetării al R. Moldova, a adus felicitările de rigoare celor prezenți cu prilejul Zilei Independenței, dar și a deschiderii Școlii de vară, precizând că prelegerile respective, organizate de Academia de Științe a Moldovei, sunt consacrate problemelor actuale, realizărilor și perspectivelor de dezvoltare în cadrul științelor sociale, umanistice, exacte, științelor naturii și artelor. Evenimentul este o oportunitate excelentă pentru cei mai  activi și creativi elevi și studenți, dornici de a acumula cunoștințe noi, dar și un prilej deosebit de a face o incursiune palpitantă în lumea științei.

Totodată, reprezentantul MEC a arătat că reformele din sistemul educațional, in special, modernizarea Curriculumului National se axează pe formarea de competențe și atitudini fundamentale, pe activismul și responsabilitatea proprie față de rezultatele obținute, pe diversitate și  opțiuni individuale. O prioritate a reformelor învățământului național ține de integrarea învățământului și cercetării în vederea asigurării calității și dezvoltării acestui sistem. În context, a remarcat că formarea competenței de cercetare are loc de la primul nivel al sistemului educațional, iar profesorul școlar determină ce tehnologii ale învățării prin cercetare și ce abordări și demersuri creative, adesea interdisciplinare, poate aplica.

Dna dr. Nadejda Velișco a analizat formarea abilităților de cercetare la elevi la diferite etape de instruire a lor în școală: la nivelul învățământului primar, învățământului gimnazial și învățământului liceal. Misiunea Universității a fost gândită ca o îmbinare de educație, cercetare si inovație, fapt ce reprezintă cheia către o societate și o economie a cunoașterii. Crearea cunoașterii, în primul rând, prin cercetarea științifică, răspândirea ei prin educație și instruire profesională, diseminarea ei prin tehnologia informației și utilizarea inovației tehnologice, sunt elemente care definesc distinctivitatea Universității.

Conform programului Școlii de vară, a urmat prima prelegere de interes public „Educația contemporană prin istorie”, prezentată de reputatul om de știință, acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, așteptat de mai multă vreme de admiratorii săi la Chișinău. Savantul a prezentat viziunile și atitudinile unor analiști din societatea contemporană privind trecutul istoric al românilor care este tratat în mod diferit, adesea aflându-se la poluri opuse. Există mulți oameni – unii cu putere mare de decizie – care consideră trecutul drept o simplă noțiune sau drept o reminiscență a unor lumi decrepite, dispărute pe bună dreptate, din cauza înapoierii lor, a constatat autorul. Disprețul față de urmele trecutului – tangibile sau nu – merge, de regulă, mână în mână cu ignorarea sau cu distrugerea intenționată a memoriei colective în ansamblu. Trecutul, fiind considerat mort, putred și odios, este adesea asociat cu nostalgia inutilă, cu lipsa de spirit practic, cu prostia și chiar cu naționalismul. De aceea, unii ajung să creadă că ceea ce a fost și s-a învechit trebuie distrus, ca să se facă loc „noului”.

Motivele unor astfel de atitudini, în opinia istoricului, sunt numeroase și variate, dar între ele predomină – dincolo de interesele materiale – ignoranța, lipsa de cultură, refuzul antrenării minții. Ca să poți prețui și ocroti patrimoniul istoric al umanității trebuie să-l studiezi, să-l cunoști, să-l aprofundezi. Or, azi, trecutul este ignorat în mod organizat, prin programe naționale și internaționale, prin intermediul unor instituții serioase, care se căznesc să-i învețe pe copii și pe tineri că memoria și memorarea sunt primejdioase, că acumularea unor cunoștințe reprezintă pierdere de vreme, că totul este deja stocat în aparate sofisticate, singurele care merită atenția noastră.

Autorul prelegerii a arătat cu satisfacție că totuși mai există încă oameni care văd viața omenirii în curgerea ei unitară firească și care tind să unească trecutul, prezentul și viitorul, considerate doar dimensiuni convenționale ale marii taine care este viața. Printr-o înțelegere unanim acceptată, de viața trecută se ocupă istoria sau „ancheta”/ „cercetarea”. Transpunerea istoriei pentru publicul larg a fost întotdeauna dificilă, riscantă, problematică. A explica o știință, o disciplină, o formă de cunoaștere teoretică a realității „pe înțelesul tuturor” este, în general, greu de realizat.

Istoricul Ioan-Aurel Pop s-a referit și la cercurile filosofice actuale ce discută mult despre natura comunicării. Pentru acești teoreticieni, comunicatorii de-acum nu mai au menirea să explice lumii realitatea care există ori s-o facă accesibilă, cunoscută, ci să construiască o nouă realitate/noi realități, în funcție de ideile comanditarilor lor, ale grupurilor de interese, ale liderilor comunităților. În contextul dat, a analizat tipurile de adevăr: Adevărul-corespondență (sau echivalență) care prevede ca discursul sau teoria să se adecveze cât mai exact cu realitatea, ideile specialiștilor reflectă realitatea așa cum este ea; Adevărul-coerență (de la Kant încoace): ideile sunt adevărate, dacă sunt compatibile cu ansamblul ideilor considerate la un moment dat adevărate, dacă nu contravin acestora; Adevărul-semnificație: semnele și codurile prin care se comunică făuresc ele însele realitatea, iar această realitate virtuală devine adevăr; adevărul se manifestă în funcție de utilitate. Prin urmare, adevărul poate să fie diferit pentru fiecare grup de oameni și chiar pentru fiecare individ.

Această relativizare fără limite a adevărului în general, constată autorul,  a condus, implicit și inevitabil, la relativizarea adevărului istoric, care, pentru unii, nici nu mai există și, prin urmare, nu mai trebuie căutat. De aici decurge și modalitatea de a face istorie oricum, după impresii de moment, după comanda socială, după interesul cuiva, după gustul publicului, după cota de vânzare a cărților de istorie pe piață etc.

Raportorul s-a referit în continuare la  cele două curente culturale românești dominante, de unde provin aceste viziuni, privilegiate adesea de presă, tocmai pentru că nu sunt „pe linie”, pentru că stârnesc interes în largi categorii de cititori ignoranți sau mai puțin instruiți, pentru că aduc succes de vizibilitate. Curentul europenist, deschis spre lume și prooccidental, care constata, cu regret și spirit critic, întârzierea sau defazarea românilor în raport cu civilizația și cultura etalon din vestul Europei; Curentul protocronist, autohtonist și răsăritean, care descoperea farmecul tradițiilor noastre, ritmul nostru propriu de viață, „veșnicia născută la sat”, forța țăranului român, viețuirea prin supraviețuire și stagnare etc.

Ambele aceste curente au avut reprezentanți de seamă, intelectuali de prim rang în fruntea lor. Pentru prima orientare, este de ajuns să-i evocăm pe Titu Maiorescu cu faimoasa sa „teorie a formelor fără fond” și pe Eugen Lovinescu – cel care vedea în sincronizarea noastră cu Europa occidentală secretul modernizării României. Pentru cea de-a doua abordare, îi avem pe Eminescu, pe Iorga și pe Blaga, care sunt, totuși, atipici, fiindcă în elogiile lor aduse românilor și românității, în paseismul și conservatorismul lor se regăsesc și incontestabile idei moderne, de integrare europeană, de prețuire și receptare a valorilor general-umane. Exacerbarea, vulgarizarea și caricaturizarea acestor două curente, ambele onorabile și sustenabile, a început în secolul al XX-lea, dar s-a manifestat plenar după Al Doilea Război Mondial, mai întâi sub regimul comunist.

Istoria se poate studia alternativ – inclusiv prin manuale alternative – ca orice formă de cunoaștere de pe lumea aceasta, dar ea nu este alternativă. Faptele istorice nu s-au petrecut în N feluri, cum ne-ar plăcea unora dintre noi, ci numai într-un fel. Că nu le cunoaștem așa cum au fost, nu este vina lor ori a istoriei, ci este vina noastră. Și chiar dacă nu le vom putea cunoaște niciodată întocmai, menirea noastră de istorici este să tindem spre reconstituirea lor cât mai apropiată de realitate. Căutarea adevărului rămâne misiunea fundamentală a istoricilor, a conchis la final academicianul Ioan-Aurel Pop. 

 În cadrul  sărbătorii și deschiderii Școlii de vară, profesorul Klaus Mainzer, președintele Academiei Europene de Științe și Arte din Salzburg, Austria, a prezentat cea de a doua prelegere în engleză întitulată „Lecture on artificial intelligence” – un subiect de mare actualitate și mult discutat în domeniul inteligenței artificiale. Profesorul a amintit despre conexiunea dintre computerele actuale și inteligența artificială, referindu-se și la procesul de autoînvățare al sistemelor electronice. În continuarea discursului său științific, tema a fost dezvoltată prin relatări din domeniul circuitelor neuromorfice, unde autorul a constatat dezvoltarea noilor dispozitive electronice, precum sunt memristorii care mimează funcțiile sinapselor biologice. La final, ascultătorii școlii de vară și cei prezenți în sală au avut posibilitatea să afle opinia președintelui Academiei Europene de Științe și Arte cu privire la perspectivele de dezvoltare ale sistemelor de inteligență artificială, care încă urmează să acumuleze o sumedenie de date și să fie prelucrate într-un singur sistem similar unui creier planetar unic.

La eveniment a fost omagiată o  personalitate excepțională din domeniul biologiei, academicianul Dumitru Murariu, vicepreședinte al Academiei Române, membru al Comisiei Monumentelor Naturii de la Academie, președinte al Comisiei Naționale pentru Cercetări Antarctice şi Medii Extreme, prim-vicepreședinte al Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii, ales în calitate de membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei la Adunarea Generală a AȘM din 12 martie curent. În această zi, la Chișinău, savantului omagiat i-au fost înmânate însemnele de membru de onoare, participând ulterior și la alte activități de la Academie.

Programul festivității din 27 august a preconizat, de asemenea, lansări de carte publicate în anii 2023-2024 de Editura Academiei Române:  acad. Dumitru Murariu „Incursiune în tema originii și evoluției mamiferelor actuale”; m.c. al Academiei Române Irinel Popescu „Amintiri din chirurgie”; m.c. al AȘM Ion Hadârcă „Râul devremelui târziu”; m.c. al AȘM Valeriu Matei „Îmbrăcarea în trup”; m.c. al AȘM Ion Gagim „Teoria artistică a muzicii”; „O întâlnire astrală Dimitrie Gerota – Constantin Brâncuși. Povestea Ecorșeului” (coordonator: m.c. al Academiei Române Irinel Popescu).

În luarea sa cuvânt m.c. Valeriu Matei, directorul general al Editurii Academiei Române, a reflectat colaborarea dintre Academia de Științe a Moldovei și Academia Română în domeniul editării lucrărilor științifice, specificând că în ultimii doi ani au fost publicate 9 titluri de carte, altele câteva aflându-se în lucru, îndemnând și pe alți cercetători să-și prezinte lucrările. La discuții pe marginea cărților lansate au participat acad. Dumitru Murariu și m.c. Ion Gagim, referindu-se și la propriile lor lucrări editate.

La final, dl Valeriu Matei a făcut o donație de carte participanților la Școala de vară „Calea spre descoperiri științifice”, îndemnând elevii și studenții să ia cărțile de pe rafturile Expoziției de carte a Editurii Academiei Române deschisă chiar în Sala Azurie a AȘM. Astfel, tinerii s-au ales și cu literatură științifică și de cultură generală care le va ajuta să-și ridice nivelul de cunoștințe, dar să obțină și o experiență de viață inedită în următoarele zile de studii în Școala de vară academică.

Tatiana ROTARU

 

 

Categorie: