Academicianul Vasile Micu: Agricultura – leagăn al civilizației umane

Cu inspirație și pasiune a supranumit savantul domeniul de consacrare academică, în ultima sa carte, Factorii care determină succesul în agricultură, editată la Chișinău, în anul 2018. 

„Dacă ai deschis această carte, ai făcut un lucru bun. Te vei convinge, citind-o, – a remarcat în Prefața volumului dr. Mircea Snegur, primul Președinte al Republicii Moldova, Doctor Honoris Causa al AȘM. – Această carte este scrisă de un agricultor sadea care a pășit pe acest făgaș încă din copilărie, a învățat și a prins dragostea pentru pământ de la părinți, de la bunici. Dar și școală a făcut: eminent la Școala agricolă din Cucuruzeni, mare făuritoare de personalități (nu doar pentru agricultură), apoi eminent la Institutul Agricol din Chișinău. Ulterior, și-a făcut studiile la doctorat la Academia de Științe a Moldovei sub conducerea științifică a vestitului genetician basarabean, acad. A.E. Kovarski.”  

Studiind istoria și evoluția agriculturii, savantul menționează că civilizația umană a fost preocupată de acest domeniu de circa 15 mii de ani, ceea ce ar echivala cu aproximativ 600 de generații. Omul a creat agricultura, iar agricultura a contribuit la apariția și dezvoltarea civilizației,  – constată autorul. În același timp, agricultura a devenit, pe parcursul dezvoltării civilizației, un factor decisiv, mama civilizației umane. Când omul a cules sămânța și a pus-o în pământ, doar atunci a reușit să asigure hrana pentru copii și să-și facă timp pentru cultură, știință și alte activități intelectuale. Atât  culturile agricole, cât și domesticirea animalelor – domenii importante în agricultură, dar și industria s-a dezvoltat tot pe baza acesteia. În curând, odată cu evoluția agriculturii, a apărut și biotehnologia primară – prelucrarea produselor agricole: pâinea, laptele acru, berea, dar și alcoolul – toate create prin fermentarea produselor agricole primare – grăunțe, lapte. Primele invenții au fost concepute pentru a îmbunătăți hrana. Moara de apă romană, moara cu aburi și abia în secolul X apare moara de vânt. Iată așa-i agricultura – soră dreaptă cu cultura. De facto, ele sunt surori-gemene – una fără alta nu se simt bine. Agricultura reprezintă hrana trupului pentru om, iar cultura –  hrana sufletului, spiritului și rațiunii.

Cartea Factorii care determină succesul în agricultură cuprinde 14 capitole și 95 de paragrafe, descrise în 346 de pagini. Lucrarea prezintă o generalizare a factorilor care afectează activitatea în agricultură, inclusiv clasificarea și importanța principalelor componente. O deosebită atenție a fost acordată analizei, evoluției și interacțiunii factorilor biologici, intelectuali și geopolitici; interacțiunii acestora ca urmare a ignorării factorilor de evoluție în timp și spațiu.

Rolul factorului intelectual este analizat și subliniat ca fiind unul decisiv. Au fost evidențiate și recomandate culturile agricole ca surse de bioenergie. O importanță deosebită autorul a atribuit organismelor modificate genetic ca una din cele mai valoroase realizări. Totodată, a fost subliniat rolul decisiv în eficientizarea agriculturii, a intelectualizării acestui domeniu ca unul din cele mai importante, care asigură evoluția civilizației, dăinuirea și renașterea poporului nostru ca un creator de valori intelectuale. Savantul Vasile Micu apreciază și tratează culturile agricole ca cea mai valoroasă creație intelectuală a civilizației umane, iar agricultura – ca leagăn al civilizației.

Ultima carte a academicianului Vasile Micu, publicată doar cu un an înainte de a pleca în eternitate, ne-a răvășit amintirile despre această personalitate notorie cu un parcurs al vieții neordinar, apreciată și admirată atât în mediul științific, cât și în societate. Zilele acestea, savantul enciclopedist în domeniile genetică, ameliorare și seminologie ar fi împlinit 85 de ani. Vasile Micu a fost unul dintre primii fondatori ai Institutului de Fitotehnie „Porumbeni”, care au pus temelia creării hibrizilor noi de porumb şi sorg recunoscuţi la nivel internaţional. Hibrizii și semințele de porumb și-au demonstrat capacitatea nu doar în Republica Moldova, dar și în alte 7 țări. În anii de activitate ca director general al AȘP „Porumbeni”, Moldova producea peste 2% din produsul mondial de semințe, hibrizii moldovenești ocupând suprafețe imense de circa 55-60 mil. ha în mai multe state. Această situație caracterizează în egală măsură atât perioada de existență a URSS, cât și cea de după destrămarea acesteia. Sub conducerea academicianului a fost realizat un model eficient de activitate a unei instituții de stat de cercetare în condițiile economiei de piață.

În anul 1986 acad. Vasile Micu a fost ales în calitate de director general al Asociaţiei Ştiinţifice de Producţie pentru Porumb şi Sorg „Hibrid” (actualmente Institutul de Fitotehnie “Porumbeni”), funcţie deţinută până în anul 2008. Activitatea ştiinţifică a savantului cuprinde diverse direcţii de cercetare în genetică, ameliorare şi producere de seminţe ale porumbului, care au fost aprofundate şi integrate cu studii în domeniile înrudite. Rezultatele, publicate în peste 210 lucrări ştiinţifice, inclusiv monografii, au fost prezentate în cadrul diverselor congrese internaționale de genetică, conferinţe naţionale şi internaţionale „EUCARPIA”, la congresele geneticienilor și amelioratorilor din R. Moldova, devenind surse informaţionale de referinţă. Este deținător a 83 de brevete de invenție și autor de soiuri și hibrizi de plante care în prezent se cultivă în mai multe țări.

Grație cercetărilor privind culturile cerealiere și experimentelor repetate,  în anii `70 - începutul anilor `80, au fost obținuți hibrizii de porumb de generaţie nouă - Moldavski 385 şi Moldavski 420, prin implementarea cărora a fost deschisă o epocă nouă în direcţia cultivării porumbului în Republica Moldova. Hibrizii respectivi îi depăşeau semnificativ pe cei cultivaţi până la acel moment atât după productivitate, cât şi după procesul de producere a seminţelor. O etapă nu mai puţin importantă în activitatea Institutului a fost marcată de realizarea cercetărilor științifice în domeniul androsterilităţii la porumb. Rezultatele obținute au permis crearea a sute de analogi de androsterilitate, menţinători de sterilitate şi restauratori de fertilitate  ce au constituit baza genetică de creare a hibrizilor noi cu producere de seminţe pe bază de androsterilitate citoplasmatică.

Academicianul Vasile Micu s-a născut la 18 octombrie 1938 în satul Olişcani, raionul Şoldăneşti. După finalizarea studiilor primare şi medii incomplete la şcoala de șapte ani din satul natal, în perioada 1952-1956, și-a continuat studiile la Şcoala agricolă din Cucuruzeni, pe care a absolvit-o cu menţiune. În toamna anului 1956 a fost admis la Facultatea de agronomie a Institutului Agricol din Chişinău (ulterior, Universitatea Agrară de Stat din Moldova). În 1961 obţine calificarea de specialist cu studii superioare şi diploma cu menţiune, fiind angajat în funcţie de agronom-şef în Gospodăria didactică „Chetrosu”.

După doi ani de agricultură practică în teren, în toamna anului 1962 a fost admis la doctorat la Secţia de genetică a plantelor din cadrul Academiei de Științe a Moldovei. Teza de doctor în ştiinţe agricole cu genericul Изучение коллекции сортов и линий кремнистой кукурузы для синтеза на их основе гибридов в условиях Молдавии/Studiul unei colecții de soiuri și linii de porumb silex pentru sinteza hibrizilor pe baza acestora în condițiile Moldovei a fost susţinută cu succes în anul 1967. După finalizarea studiilor la doctorat, Vasile Micu activează în cadrul Secţiei de genetică a plantelor a AȘM, în calitate de colaborator ştiinţific inferior (1965-1969) şi superior (1969-1974). În 1974, odată cu fondarea Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru Porumb şi Sorg al Asociației Ştiințifice de Producție „Hibrid”, a fost transferat în funcția de şef al Laboratorului de genetică. În această perioadă, a văzut lumina tiparului prima sa monografie intitulată „Mutaţiile spontane la porumb” (1974). Vasile Micu continuă cercetările ştiinţifice în domeniul geneticii porumbului şi susţine cu succes în 1979, la Harkov, teza de doctor habilitat în biologie la specialitatea genetica cu tema Генетическое изучение спонтанных мутаций кукурузы с целью повышения эффективности селекции / Studiu genetic al mutațiilor spontane la porumb pentru îmbunătățirea eficienței de reproducere.

Investigaţiile multianuale au fost sintetizate în cea de-a doua monografie a sa – „Cercetări de genetică la porumb”, editată în anul 1981. Această lucrare științifică, unică în spaţiul fostei URSS, conţine descrierea şi clasificarea a circa 450 de gene, combinaţii de gene şi peste 1900 de mutaţii spontane, inclusiv formele noi necunoscute în literatura de specialitate: porumbul fără panicul, mutantele cu două panicule şi stigmate defective. Prioritatea mutaţiilor spontane, remarcate de Vasile Micu, a fost recunoscută de Societatea Geneticienilor din SUA, fiind inclusă în publicaţiile științifice editate periodic. În acest studiu monografic savantul argumentează perspectivele utilizării unor gene şi mutaţii în programele de ameliorare a calităţii boabelor, reducerea conţinutului de lignină în plantă şi eficienţa fotosintezei. O atenţie deosebită este acordată mutaţiilor care afectează sexul plantei de porumb, în baza cărora au fost propuse modele noi de producere a seminţelor pe sectoarele de hibridare, înregistrate în trei brevete de invenţii.

Un interes aparte prezintă rezultatele cercetărilor științifice privind metodele genetice de sporire a calităţii nutritive a silozului prin reducerea conţinutului de lignină în planta de porumb. Aceste investigații finalizate cu crearea unui hibrid special – Moldavscki 411 MRf cu un conţinut scăzut de lignină au fost expuse în monografia „Calitatea porumbului pentru siloz” (1987). Savantul a acordat o atenţie sporită cercetărilor teoretice şi practice, utilizării surselor şi tipurilor de androsterilitate în sistemul de producere a seminţelor hibride de porumb, care au stat la baza utilizării acestor mecanisme genetice (androsterilităţii de tip M şi C) și au contribuit la sporirea calității biologice a seminţelor, reuşindu-se excluderea lucrărilor manuale de înlăturare a paniculelor pe toată suprafaţa sectoarelor de hibridare din Moldova, Ucraina, Rusia, Kazahstan şi Belarus.

Acad. Vasile Micu este autor şi coautor a peste 100 de hibrizi de porumb omologaţi în diverse ţări, care se cultivă anual pe suprafeţe extinse. Încadrarea metodelor genetice şi acţiunilor practice în procesul de producere a seminţelor au condus la asigurarea purității biologice a hibrizilor (gradul de hibridare) de peste 98%. Savantul Vasile Micu este fondatorul Școlii ştiinţifice în genetică şi ameliorarea porumbului din Republica Moldova, a contribuit esențial la pregătirea cadrelor de înaltă calificare. Sub îndrumarea sa în calitate de conducător ştiinţific, au susținut tezele de doctorat 12 doctori în ştiinţe agricole şi ştiinţe biologice. În anul 1989, a fost ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în 1993 a devenit membru titular (academician) al AȘM, iar în 1995 i s-a conferit titlul de profesor universitar la specialitatea genetică.

În calitate de conducător al Institutului (1986-2008), cercetătorul a diversificat direcţiile de cercetare efectuate în cadrul acestuia prin includerea, în procesul de ameliorare a plantelor aromatice, medicinale şi decorative. În colaborare cu specialiștii în domeniu, au fost create 39 de soiuri de plante aromatice şi medicinale, introduse în Registrul Soiurilor de Plante al Republicii Moldova. O preocupare permanentă a omului de știință au constituit cercetările ce vizează ameliorarea şi producerea de seminţe ale culturilor legumicole. În perioada 1998-2008, acad. Vasile Micu a iniţiat un program de implementare în practica agricolă a rapiţei de toamnă.

Pe parcursul activității sale de peste 22 de ani în funcția de director, Institutul de Fitotehnie “Porumbeni”, impulsionat în permanență de iniţiativele acad. Vasile Micu, a cunoscut o perioadă de adevărată prosperare, devenind o instituţie științifică recunoscută şi apreciată înalt atât în R. Moldova, cât și peste hotarele țării. Grație realizărilor ştiinţifice şi practice remarcabile privind crearea hibrizilor de porumb omologaţi şi producerea de seminţe pentru export, inclusiv a formelor parentale, savantul a fost ales membru titular al Academiilor de știinţe agrare din Rusia (1991), Ucraina (1993), România (1994) şi Belarus (1995), iar Institutul de Fitotehnie “Porumbeni”, gestionat de acad. Vasile Micu, s-a poziționat printre cele mai prestigioase companii de profil pe arenă internațională, fiind apreciat cu trei distincţii ale calităţii producţiei.

Om de știință și administrator, s-a preocupat în permanență atât de activitatea de cercetare, implementarea realizărilor științifice, cât și de unele aspecte manageriale, cum ar fi crearea unei baze tehnico-materiale durabile, soluţionarea problemelor sociale, inclusiv asigurarea angajaţilor institutului cu spaţiu locativ. Calităţile manageriale deosebite ale academicianului s-au manifestat pe deplin și la construcţia Uzinei de prelucrare a seminţelor din or. Căuşeni, a blocurilor locative din s. Porumbeni şi mun. Chişinău.

În semn de recunoștință și înaltă apreciere a realizărilor remarcabile în domeniile de consacrare științifică, contribuție semnificativă la dezvoltarea științei genetice, ameliorare și seminologie, în cadrul ședinței de comemorare a distinsului savant  și marelui patriot al neamului, Consiliul științific al IF „Porumbeni” a susținut în unanimitate inițiativa unui grup de cercetători cu privire la înaintarea propunerii de a conferi Institutului de Fitotehnie „Porumbeni” numele academicianului Vasile Micu. 

Acad. Vasile Micu s-a implicat activ în acţiunile de intensificare a producţiei, de promovare şi transfer tehnologic a culturilor agricole, de oferire a consultărilor practice şi instruire a specialiştilor din complexul agroindustrial. Pe parcursul întregii sale activităţi, reputatul om de știință a deţinut multiple funcţii de onoare: vicepreşedinte al Societăţii Geneticienilor şi Amelioratorilor, membru al Colegiului Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, membru al Prezidiului Academiei de Științe a Moldovei, membru al Secției Științe Agricole a AȘM, membru al Consiliului de Etică al AȘM, membru al Comisiei de Atestare a Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare, membru al colegiilor de redacţie ale revistelor științifice „Agricultura Moldovei”, „Кукуруза и сорго” etc.

Realizările relevante ale acad. Vasile Micu au fost apreciate cu înalte distincţii de stat:  Medalia „Pentru desțelenirea pământului” (1958), „Veteran al muncii” (1987), „Insigna de Onoare” (1990), „Meritul Civic” (1994), Medalia „Dimitrie Cantemir” a AȘM (2003), Diploma ”Meritul Academic” a AȘM şi distincția supremă de stat „Ordinul Republicii” (1994). În palmaresul savantului se regăsesc și multiple distincţii internaţionale: Best Trade Name, Roma, 1997; Gold Quality Award, Geneve, 1997; Man of the Year, 1999, Gold Store Award, 2000, Da Vinci Diamond, 2008, Gratness Award, 2008 etc. Este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1994), laureat al Premiului Academiilor de Știinţe a Republicii Belarus, Ucrainei şi Moldovei (2006), membru al Academiilor de Științe Agrare din România, Ucraina, Belarus, Federația Rusă, Doctor Honoris Causa al Universității Agrare de Stat din Moldova (2003). În anii 2009, 2011 și 2012 a fost declarat „Om al Anului din Moldova”.

Savantul veritabil cu suflet de poet, în puținele clipe de răgaz, căuta refugiu în lumea cuvintelor, plămădindu-le în versuri „situate deasupra metaforei”. Regretatul scriitor și publicist, acad. Nicolae Dabija, redactor-șef al săptămânalului de cultură „Literatura și Arta”, unde Domnia sa își publica adesea versurile, a mărturisit într-o evocare că Vasile Micu ”avea un cult pentru firul de iarbă, asculta și auzea cum crește firul de iarbă”. Scriitorul a nominalizat și cele două cărți de poezie ale savantului: Zile albe (2002) și Pe ruina inimii (2008), menționând „El a fost poetul acelui fir de iarbă despre care vorbea și Grigore Vieru: Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi. La fel, am avut impresia dintotdeauna că atunci când stăteai de vorbă cu Vasile Micu, stăteai de vorbă cu un fir de iarbă, cu un lan de iarbă, cu veșnicia naturii noastre, fiindcă el a avut în firea lui ceva din veșnicia naturii, dar și din veșnicia țăranului nostru”.

Academicianul Vasile Micu, remarcabil savant-poet „cu suflet cât o țară”, adevărat patriot al neamului românesc va rămâne pentru totdeauna în istoria Academiei de Științe a Moldovei și a Institutului de Fitotehnie „Porumbeni”, în inimile tuturor celor care au avut privilegiul de a-l cunoaște sub multitudinea sa de valenţe.

„Eu voi pleca poate curând,
Să nu mai tulbur nici în gând,
Cel suflet drag la care ţin
Şi-mi cere atâta de puţin –
Să plec, să uit, să nu mai vin.

Ce greu, ce mult e acest puţin...”
             („Eu voi pleca” – VM)

Svetlana MICU

Tatiana ROTARU