- Vizualizări: 65
Organizația japoneză Nihon Hidankyo a obținut în acest an Premiul Nobel pentru Pace „pentru eforturile de a obține o lume liberă de arme nucleare și pentru că a demonstrat, prin mărturii directe, că armele nucleare nu trebuie folosite niciodată din nou”.
Comitetul Nobel norvegian, prin decizia de a acorda acest premiu organizației Nihon Hidankyo, a dorit să evidențieze un fapt pozitiv: nicio armă nucleară nu a mai fost folosită într-un conflict armat de aproape 80 de ani. Totuși, Comitetul avertizează că, în contextul în care puterile nucleare își modernizează arsenalele, alte noi țări par să urmărească dezvoltarea de arme nucleare, iar amenințările de utilizare a acestora cresc în cadrul conflictelor actuale. „În acest moment crucial din istoria umanității, trebuie să ne amintim natura armelor nucleare: cele mai distructive arme create vreodată”, a subliniat Comitetul Nobel.
Anul viitor se vor împlini 80 de ani de la lansarea celor două bombe atomice care au ucis aproximativ 120.000 de oameni în orașele Hiroshima și Nagasaki. Alte zeci de mii au pierit ulterior din cauza arsurilor și rănilor cauzate de radiații în lunile și anii care au urmat atacurilor. "Soarta supraviețuitorilor acestui dezastru, cunoscuți sub numele de Hibakusha, a fost mult timp ignorată și marginalizată. În 1956, aceștia, alături de victimele testelor nucleare din Pacific, au format Confederația Japoneză a Organizațiilor Suferinzilor de Bombe A și H, abreviată Nihon Hidankyo", subliniază Comitetul. Aceasta a devenit cea mai mare și influentă organizație Hibakusha din Japonia, având un rol esențial în lupta împotriva armelor nucleare.
Premiul Nobel pentru Pace, unul dintre cele mai prestigioase distincții la nivel mondial, este acordat anual pentru contribuții remarcabile la promovarea păcii și soluționarea conflictelor. Instituit în 1895 prin testamentul lui Alfred Nobel, inventatorul dinamitei și filantrop suedez, premiul recunoaște eforturile individuale și colective de a aduce stabilitate și pace în lume. Prima ediție a premiului a avut loc în 1901, marcând începutul unei tradiții care reflectă momentele cruciale ale istoriei mondiale.
La prima ediție a Premiului Nobel pentru Pace din 1901, două personalități importante au fost onorate pentru contribuțiile lor esențiale la cauzele umanitare și promovarea păcii: Henry Dunant, fondatorul Crucii Roșii, și Frédéric Passy, un economist francez cunoscut pentru activitatea sa în promovarea arbitrajului internațional. Aceștia au fost recompensați pentru rolurile lor esențiale în stabilirea unor principii care urmau să devină fundația dreptului internațional umanitar și a eforturilor globale de soluționare pașnică a conflictelor.
În primele decenii ale secolului XX, premiul a continuat să fie acordat liderilor de opinie și organizațiilor care militau pentru pace. Comitetul Internațional al Crucii Roșii a câștigat premiul de trei ori (1917, 1944, 1963) pentru eforturile sale umanitare în timpul conflictelor armate. După al Doilea Război Mondial, premiul a reflectat noile provocări ale păcii, pe măsură ce ordinea mondială se schimba. În perioada Războiului Rece, mulți dintre laureați au fost activiști și organizații care au luptat împotriva armelor nucleare și pentru drepturile omului. În anii 2000, Premiul Nobel pentru Pace a reflectat un interes crescând pentru problemele globale precum schimbările climatice și dezvoltarea durabilă. În 2007, Al Gore și Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) au fost distinși pentru sensibilizarea opiniei publice asupra impactului schimbărilor climatice asupra securității globale.
Tot în această perioadă, premiul a continuat să fie acordat liderilor care au promovat educația, drepturile femeilor și soluționarea conflictelor. Un exemplu impresionant este Malala Yousafzai, care a devenit în 2014 cea mai tânără laureată a Premiului Nobel pentru Pace, la doar 17 ani, pentru lupta sa neînfricată pentru dreptul fetelor la educație. În 2023, Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat activistei iraniene Narges Mohammadi, cunoscută pentru eforturile sale neobosite în apărarea drepturilor femeilor și abolirea pedepsei cu moartea în Iran. Deși încarcerată de regimul iranian de mai multe ori, Mohammadi a continuat să fie o voce puternică pentru justiție și egalitate.
Premiul Nobel pentru Pace, de la prima ediție din 1901 și până acum, a rămas un simbol al luptei pentru pace, dreptate și drepturile omului. Acesta reflectă nu doar aspirațiile umanității, ci și evoluția provocărilor globale. Laureații săi continuă să inspire o lume în căutarea armoniei și justiției.
Cristina BUMBU
