- Vizualizări: 147
Am o cunoscută imagine din 2006: un grup de fizicieni, în uniformă academică, s-au fotografiat în hol, în pauza Adunării festive consacrate aniversării a 60-a de la fondarea AȘM. De atunci, impozanta fotografie a fost publicată de multe ori și cu diverse ocazii. Într-un comentariu pe F.B., fiziciana Svetlana Alexeev, care i-a cunoscut foarte bine pe eroii acestei imagini, i-a numit cu sinceritate: „Mândria fizicii noastre!”. Dintre acești 10 academicieni și membri corespondenți, imortalizați în fotografie, a mai rămas în viață doar unul – acad. Alexei Simașchevici – la 27 iunie curent, va împlini 96 de ani. Îi urăm și pe această cale multă sănătate și să se bucure cât mai mult timp de viață!
Ultimul din acest grup care ne-a părăsit, pe 18 aprilie 2025, este academicianul Mircea Bologa, personalitate notorie și reper în comunitatea noastră academică, un pilon al Institutului de Fizică Aplicată – i-a fost director pe parcurs de 18 ani, formator de școală științifică și de cadre de cercetători, model de conduită academică, om respectat de întreaga societate. Și-a dorit mult să ajungă la jubileul său de 90 de ani ca să se întâlnească cu cei dragi, cu colegii de muncă, să mai vorbească pe îndelete de cele văzute și trăite. Însă starea sănătății în circumstanță agravantă a intervenit în acest ultim plan al vieții: a plecat mai înainte la ceruri cu aproape o lună și jumătate.
În cadrul unei conferințe omagiale, consacrate aniversării unui fizician valoros, dispărut mult prea devreme, acad. Mircea Bologa și-a exprimat regretul de la tribună, în mod sentimental: mi-e dor de foștii mei colegi, mi-e dor de prieteni, de cei care au format acea carcasă trainică pre nume: Institutul de Fizică Aplicată al AȘM. Ultima sa ieșire publică (după tratamente prin spitale) a avut loc on-line la 5 februarie 2025, în cadrul mesei rotunde organizată de Secția de Științe Exacte și Inginerești a AȘM, în memoria acad. Valeriu Canțer (05.02.1955-02.04.2017) la 70 de ani, având și un generic semnificativ „Viață dedicată dezlegării celor trei enigme eterne ale civilizației: Geneza Universului, Geneza Lumii și Geneza Rațiunii.” Atunci acad. Mircea Bologa, vădit slăbit, a apărut inopinat pe ecran – nu-l văzusem de multă vreme – i-a adus un omagiu lui Valeriu Canțer, specificând că dânsul l-a primit la lucru în 1980 după susținerea doctoratului la faimosul Institut de Fizică „P.N. Lebedev” din Moscova, exprimându-și regretul că acest om talentat prea degrabă a părăsit această lume. Luarea sa de cuvânt online cu accentele puse în această adresare a fost o modalitate de rămas bun de la bunii săi colegi de Academie.
În ultimii ani, acad. Mircea Bologa era întristat de reforma eșuată a științei, institutele de cercetări fiind trecute în subordinea unor ministere de profil, apoi – a două universități, fără a fi consultată comunitatea academică. Ca urmare, s-a redus potențialului științific, știința a degradat și din motivele învechirii echipamentului științific modern, finanțării ei insuficiente de la buget. Savantul își făcea griji că nimeni nu se mai ocupă de scrierea istoriei științei noastre care, pe parcursul anilor, a înregistrat succese remarcabile. În special, promova ideea păstrării memoriei celebrilor fizicieni moldoveni de nivel mondial. Iată că și a lăsat niște pagini inspirate pentru cei care îi vor urma.
Mă voi referi la cele trei mai recente materiale care-i vizează pe academicienii fizicieni Valeriu Canțer (1950-2017), Vsevolod Moscalenco (1928-2018) și Sveatoslav Moscalenco (1928-2022). „Электронная обработка материалов” 2020, 56: „Amintindu-mi adesea de Valeriu Canțer, mă întreb, într-o situație sau alta mai complicată din activitatea noastră, dar cum ar fi procedat el – fizicianul, specialist de cea mai înaltă speță, devotat totalmente științei, educației generației în creștere, managementului și angajării sociale. La adunările Academiei, Valeriu Canțer se prezenta întotdeauna foarte modest, dar ferm cu propuneri judicioase, expuse binevoitor. Îl ascultam cu mare atenție, admirând esența propunerilor, vocea lui expresivă, în pofida respirației îngreunate în ultimul timp de starea precară a sănătății sale”.
Când a decedat acad. Sveatoslav Moscalenco, a urmat în aceeași revistă un articol omagial întitulat „A rămas orfană lumea excitonilor. În memoria academicianului Sveatoslav Moscalenco”. „Sunt mândru și recunoscător destinului, nota autorul, că am avut fericirea să parcurg o cale lungă profesională și de viață alături de Vsevolod și Sveatoslav Moscalenco, academicieni, profesori, deținători ale celor mai înalte premii și distincții de stat, fondatori de școli științifice în domeniul fizicii teoretice în R. Moldova. Aceștia sunt savanți consacrați, talente strălucitoare, cu o dragoste de muncă incomensurabilă și de o ținută morală ireproșabilă... Cinste, onoare și prețuire fraților Moscalenco, colegului nostru mai tânăr Valeriu Canțer – piese de patrimoniu ale poporului nostru! Ei trebuie să fie apreciați din neam în neam!”
Dar protagonistul nostru de astăzi este academicianul Mircea Bologa, despre care am scris în mai multe rânduri, prilejuite de diverse evenimente științifice, inclusiv aniversare, aduceri-aminte etc. În continuare, mă voi referi la unele materiale, pasaje, păstrând stilul și atmosfera acelor vremuri apuse, aroma și naivitatea copilăriei.
Vraja satului natal
Am păstrat acest titlu dintr-un material pe care l-am publicat cu acad. Mircea Bologa în ziarul „Viața Satului” către aniversarea sa de 60 de ani. Încă pe atunci l-am descoperit foarte romantic și cu mare dragoste față de baștina sa, de consăteni, față de școală, natură ce crea un peisaj de poveste localității.
Născut la 31 mai 1935 în s. Parcova, raionul Edineţ, fizicianul sublinia atunci că este cel mai frumos sat din lume cu oameni binevoitori, harnici, gospodari, ospitalieri, oameni de omenie. A avut o copilărie fericită. Părinții săi, Parascovia și Chiril Bologa, învățători din școala locală, l-au numit pe unicul lor fiu Mircea – un nume răsunător pentru niște intelectuali, care cunoșteau bine istoria: numele acesta, purtat și de domnitorul Mircea cel Bătrân sau Mircea cel Mare, credeau că-i va aduce fericire. (A domnit în Țara Românească timp de 32 de ani). Răsfoind Wikipedia am mai descoperit că între 1399 și 1410 Mircea cel Bătrân a mai stăpânit în Ardeal și Cetatea Bologa. Cine mai poate afla azi tainele familiei Bologa, de ce i-au pus unicului lor fiu un nume de rege, dar este adevărat că multe persoane cu numele Bologa s-au mutat din Transilvania prin părțile noastre. Ceea ce cunoaștem cu exactitate este faptul că părinții și-au iubit fiul și i-au dorit tot binele, au investit în educația lui experiența și cunoștințele lor.
Mircea Bologa face parte din generația copiilor anilor ’50, care au pornit din satele noastre spre capitală pentru a face studii serioase, a deveni oameni cu carte, nebănuind că unii dintre ei vor îmbrățișa domeniul științei pentru întreaga lor viață. Fiecare destin e o istorie aparte, dar în mare asemănător unul cu altul. De exemplu, patru absolvenți ai școlii pedagogice din Bălți, printre care era şi viitorul academician Teodor Furdui, au pornit cu trenul spre Chișinău cu un singur bilet la toți patru, mai mulți bani n-au putut aduna. Deznodământul a fost oarecum dramatic pentru ei: controlorul pe trei i-a dat jos, la o stație necunoscută. După multe peripeții, debarcați de câteva ori de miliție în drum spre Chișinău, au ajuns în sfârșit în orașul de vis…
Doar căluțul le simțea tristețea...
Alţi trei băieţi din satul Parcova, cu şcoala de 7 ani absolvită, care au crescut şi au copilărit pe malul Ciuhurului, unde cunoşteau fiecare pietricică şi au organizat fel de fel de jocuri năzbâtioase, au hotărât să plece la Edineţ pentru a urma studiile la şcoala medie, apoi într-o instituţie de învăţământ superior din Chişinău. Planurile erau grandioase pentru niște copii de 13-14 ani. Printre ei era şi Mircea, fiul lui Chiril şi Parascovia Bologa, învăţători de la şcoala locală, care au împrumutat căruţa de la preotul din sat pentru a duce băieţii la gară. Preotul a satisfăcut această rugăminte, pentru că unul din aceşti trei copii era chiar fiul său. La marginea satului, căruţa s-a oprit, băieţii au privit cu tristeţe în urmă de parcă şi-ar fi luat rămas bun de la baştină pentru totdeauna, de la dulcea lor copilărie şi la un moment dat unul dintre ei a izbucnit în plâns. După primul – şi al doilea, până la urmă l-au podidit lacrimile şi pe Mircea.
Trei copiii plângeau la o margine de sat, simţind că se despart de el pentru totdeauna. Tulburat de acest tablou, învăţătorul Chiril Bologa a îndemnat cu biciuşca calul pentru a porni căruţa la drum, dar acesta nu s-a mișcat din loc: l-a alarmat şi l-a întristat pe căluț plânsetul în cor al băieţilor. A mai încercat o dată, de două ori, dar în zadar – calul stătea neclintit. Profesorul a fost nevoit să coboare din căruţă să mângâie şi să liniştească animalul. Abia după asta căruţa cu nişte copii suspinând, a pornit-o din loc. Adio, baştină! Adio, copilărie! Nu i-a înșelat intuiția pe băieți – s-au despărțit pentru totdeauna de satul natal.
Ani fascinanți de studii
După absolvirea școlii medii din Edineţ (1951), la vârsta de 16 ani, Mircea Bologa devine student al Facultăţii de Fizică a Universităţii de Stat din Chişinău. Aici a însuşit tainele fizicii teoretice de la prof. Iurie Perlin, viitorul membru corespondent al AŞM, iar limbajul matematicii superioare – de la acad. Vladimir Andrunachievici, personalitate notorie ştiinţifică. Prin teoriile şi teoremele ei, sistemele algebrice, modulele, radicalii, ecuaţiile integrale, clasele de quasigrupuri etc., expuse în formule, grafice şi alte simboluri ale acestei ştiinţe dificile, dar extrem de interesante, învăţăcelul Mircea Bologa, ca şi colegii săi de promoţie, s-a familiarizat cu logica şi efectele acestui domeniu fascinant.
Cei 5 ani de studii
În continuare, tânărul doctor a activat în calitate de cercetător ştiinţific inferior, superior la Institutul de Energetică şi Automatică al AŞM (1961-1964), reorganizat în Institutul de Probleme Electrofizice, ulterior – în Institutul de Fizică Aplicată (1964). A fost șef de laborator, director adjunct (1974-1979), director al Institutului de Fizică Aplicată al AŞM (1979-1997). Cel de al doilea doctorat habilitat l-a susținut în 1973, titlul de profesor universitar i-a fost conferit în 1976. A fost ales membru corespondent (1978), academician (1992) al Academiei de Științe a Moldovei. Atestăm un parcurs excelent al activității științifice și manageriale a savantului fizician asigurat de buna organizare și tenacitate, fidelitate față de profesie – are o singură înscriere în carnetul de muncă – Institutul de Fizică Aplicată.
Aceste pagini din viaţa sa acad. Mircea Bologa le-a păstrat vii în memorie, mi le-a povestit mie acum 20 ani într-un interviu, şi-a amintit şi de altele în faţa consătenilor săi şi a altor generaţii de copii la festivitatea cu prilejul împlinirii a 450 de ani de la înfiinţarea satului Parcova. A rămas acelaşi om sentimental şi atent faţă de consătenii săi, faţă de baştină, căci de acolo mulţi au pornit în lume, ajungând personalităţi notorii ale ştiinţei şi culturii noastre. Dumitru Fusu, bunăoară, a participat mai întâi în cercul dramatic din şcoală, pe care-l conducea pe atunci Parascovia Bologa, ca mai apoi să devină cunoscut actor şi dramaturg. În aceeași ordine de idei, îi vom nominaliza şi pe alţi oameni de vază născuți în această localitate ca scriitorul Andrei Strâmbeanu, medicul Ozea Rusu, director al unei renumite clinici curative din Chişinău, Aurel Cojocaru, savant cu reputaţie al Academiei de Ştiinţe Rusă şi mulţi alţii.
Fizica – regina științelor
Savanţii din diferite domenii ale cercetării cautau diverse formule pentru a exprima cât mai concis şi mai plastic esenţa ştiinţei pe care o profesează. În acest sens, există chiar şi o rivalitate: cine mai frumos îşi va formula domeniul – fizicienii, matematicienii, chimiştii, istoricii, artele ş.a.m.d. Toate ştiinţele-s importante, va răspunde altcineva şi va avea deplină dreptate. Dar până când fizicienii afirmă, inclusiv acad. Mircea Bologa, că anume fizica este regina tuturor ştiinţelor prin frumuseţea legităţilor ei universale ce se reflectă în viaţa noastră de toate zilele.
Când contemplu de la distanţă Institutul de Fizică Aplicată (IFA) al AŞM şi savanţii care şi-au legat destinul de el, în faţă-mi se profilează clar un lanţ de munţi mai vechi şi mai tineri care au format această citadelă de rezistenţă, acest cunoscut punct geografic cu renumitele în lume şcoli ştiinţifice. Pe unul din ei scrie cu litere mari: Academician Boris Lazarenco, fondator al IFA şi a şcolii ştiinţifice de prelucrare a materialelor prin electroeroziune; autor a noi metode tehnologice de depunere a învelişurilor metalice, de prelucrare a metalelor prin scântei electrici. Pe alţi munţi citim numele academicienilor Tadeuş Malinovschi, Sergiu Rădăuţanu, Victor Kovarski, care au trecut în lumea celor drepţi, dar şcolile lor există şi continuă să funcționeze prin discipolii ce le continuă cercetările. La lumina soarelui au strălucit şi numele academicienilor Sveatoslav Moscalenco, Vsevolod Moscalenco, Dumitru Ghiţu, Andrei Andrieiş, Mircea Bologa. S-au format şi munţi mai tineri, pe unul dintre ei este și numele academicianului Valeriu Canțer, plecat prea devreme în eternitate. Se înalțe falnic spre soare munții cu numele academicienilor Ion Tighineanu, Leonid Culiuc, Anatol Sidorenco, Dumitru Țiuleanu. Aceşti fizicienii se află în prezent în miezul celor mai actuale cercetări din domeniu.
Dar să revenim la omagiat, căci despre el ne-am propus să vorbim astăzi. Cu multă dedicație acad. Mircea Bologa a preluat ştafeta şi a dezvoltat în continuare cercetările ştiinţifice ce ţin de aplicarea proceselor electrofizice în prelucrarea materialelor, iniţiate de fondatorul şi primul director al Institutului de Fizică Aplicată, Boris Lazarenco. Este iniţiator şi conducător al cercetărilor sistematice ale proceselor de transfer de căldură şi masă sub acţiunea câmpului electric – a unei noi direcţii în termofizică şi electrofizică. A fondat o şcoală ştiinţifică în domeniul intensificării transferului de căldură şi masă. A fost în funcţie de director al Institutului de Fizică Aplicată timp de 18 ani – perioada lui de glorie – în care-s înregistrate cele mai valoroase rezultate ştiinţifice. Anume în acel interval de timp institutul de la Chișinău coordona cercetările în electrofizică în procesele de transfer şi electrohidrodinamică pe teritoriul ex-URSS.
Grație cercetărilor acad. Mircea Bologa, s-a determinat că intensificarea transferului de căldură şi masă la transformări de fază poate servi drept bază pentru desăvârşirea proceselor tehnologice, precum şi la realizarea unor noi aparate şi tehnologii. Rezultatele cercetărilor au permis ca o serie de metode, dispozitive şi tehnologii electrofizice să fie aplicate în termo- şi electroenergetică, industria de prelucrare şi cea uşoară, în agricultură, medicină, construcţia de aparate şi tehnică cosmică. A coordonat şi a participat la cercetările electroplasmolizei materiei prime biologice, implementată în industria alimentară, farmaceutică, de prelucrare a produselor mării. Importante sunt electrotehnologiile şi aparatele propuse pentru rafinarea uleiurilor, rectificarea şi regenerarea solvenţilor tehnologici. Vom specifica că unele din tehnologiile şi instalaţiile elaborate de savant şi discipolii săi au fost realizate, în bază de licenţă, inclusiv în SUA.
Mândria cea mare a acad. Mircea Bologa, a institutului, dar şi a Academiei de Ştiinţe, o constituie prestigioasa revistă ştiinţifico-tehnică „Electronnaia obrabotka materialov”– prima şi unica de acest gen, pe care a fondat-o împreună cu mentorul său ştiinţific, acad. Boris Lazarenco, primul director al IFA. Iniţial o îngrijeşte în calitate de redactor-şef adjunct (1965–1979), apoi în cea de redactor-şef – până în prezent. Manifestă o responsabilitate aparte pentru corectitudinea exprimării gândului şi promovează o redactare calitativă în număr de număr, iată deja de 45 de ani (Încă un eveniment aniversar: Revista împlinește în prezent 60 de ani de la prima apariție). Această publicație este unica din ţară care se reeditează în SUA, iar din 2007 este difuzată de vestita Companie germană Springer, inclusiv în varianta electronică prin Internet (https://link.springer.com/journal/11987/volumes-and-issues). Este un succes extraordinar pentru o revistă ştiinţifică, dar şi pentru al ei redactor-şef.
Fizicianul Mircea Bologa nu s-a considerat un om împlinit fără de familia sa unită, în care a dominat o atmosferă academică: soţia Olga, a fost doctor în ştiinţe, activând în cadrul Institutului de Chimie al AŞM. Soţii Bologa au crescut şi au educat doi băieți frumoşi – fizicieni şi ei. Cum se spune în popor, surcica nu sare departe de la trunchi. Primul fiu, Andrei, a absolvit şcoala cu medalie de aur, Universitatea Tehnică din Moldova – cu menţiune, a susţinut teza de doctorat în termenele stabilit. Fost bursier al Fundaţiei “Alexander von Humboldt”, actualmente activează cu succes în domeniul tehnologiilor electron-ionice în Germania. Cel de al doilea fiu, Alexandru, doctor în ştiinţe tehnice, lucrează, ca şi tatăl său, la Institutul de Fizică Aplicată. Băieţii l-au făcut pe acad. Mircea Bologa de 3 ori bunic: Maria, Andrieş şi Mircea Bologa cel Mic – sunt preaiubiţii săi nepoţi, în care prin ceea ce fac şi meditează, aspiraţiile lor se regăsesc şi în propria viaţă a academicianului, copilăria de la Parcova, cu părinţii profesori, care într-o zi l-au trimis de acasă să facă carte.
O mică contabilizare a activități științifice a acad. Mircea Bologa: a publicat circa 1500 de lucrări științifice, inclusiv 15 monografii ca autor și coautor. În palmaresul savantului sunt incluse peste 300 de brevete de invenție și certificate de inovație. A pregătit peste 50 de doctori și doctori habilitați. Pentru activitate prodigioasă a fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Moldova, cu ordinele „Prietenia Popoarelor” „Gloria Muncii” „Ordinul de Onoare”, „Ordinul Republicii”, cu titlul de „Om emerit”, cu Premiul preşedinţilor Academiilor de Ştiinţe din Belarus, Moldova şi Ucraina, Premiul special al Societăţii Termotehnicienilor din România, Premiul național „Savantul anului 2007 în domeniul ştiinţelor reale” etc. Este cetăţean de onoare al satului natal, iar gimnaziul din Parcova, conform unei decizii a primăriei din 2009, poartă numele acad. Mircea Bologa. Ultima distincție academică este Medalia „Meritul științific clasa I” conferită la 25 ianuarie curent de Prezidiul AȘM.
P:S.: Aceste crâmpeie publicate din viața ilustrului savant Mircea Bologa relevă destinul savantului și prin el – generația de fizicieni de după război care deja a intrat în istorie. De la acele discuții pe care le-am avut cu protagonistul nostru multe s-au schimbat, nu mai sunt în viață și unii dintre eroii nominalizați, s-au schimbat cifrele și datele publicate. Fiii și nepoții savantului sunt bine, unii dintre care continuă calea tatălui și bunicului academician Mircea Bologa.
A fost până nu demult, alături de noi, un valoros om de știință, un fizician, un Om respectat și iubit de familie și de colegii săi. Astăzi, 31 mai, ar fi împlinit 90 de ani. La 40 de zile de la plecarea în eternitate, Dumnezeu să-l ierte şi să-i deschidă Porţile Cerului spre Templul Veşniciei!
Tatiana ROTARU
