- Views: 217
În ultima zi a primăverii, pe 31 mai 2024, la Bălți – capitala de nord a republicii noastre – a avut loc un eveniment de amploare. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (USARB) a organizat Simpozionul aniversar „Ion Gagim: lumea și oamenii vieții mele”. Protagonistul este o personalitate marcantă de știință și cultură, maestru în arte, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, membru al Uniunii Muzicienilor, al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din RM, al Uniunii Scriitorilor, deținător al „Ordinului de Onoare”, al unor distincții academice ale AȘM și Universității Naționale de Arte „G. Enescu” din Iași, România etc. Sala polivalentă universitară a fost plină cu oaspeți de la Academia de Științe a Moldovei, din unele instituții de învățământ superior din Chișinău, colegii pedagogice și muzicale, artiști, prieteni etc.
Simpozionul organizat, conform unui scenariu interesant, a predispus audiența spre o atmosferă festivă, prietenească, dar, totodată și liberă. Desfășurarea scenariului a fost însoțită și de numere artistice ale unor cunoscuți interpreți din acest oraș cu studiile făcute la Universitatea bălțeană și actuali studenți. Însuși genericul acestei manifestări „Ion Gagim: lumea și oamenii vieții mele” confirmă buna intenție și creativitatea organizatorilor lui. Moderatorul și prezentatorii programului – discipoli ai școlii doctorale a profesorului Ion Gagim, doctorii conferențiari Marina Cosumov-Țurcanu, Iulia Postolachi și Lilia Granețchi s-au referit sub diferite aspecte la viața și activitatea omagiatului. Dar mai concis a vorbit despre sine însuși protagonistul nostru:
„Darul suprem din acest univers se numește viață. Și trebuie să fim recunoscători universului pentru acest dar și să știm cum să-l valorificăm. În viață eu mă conduc de o expresie frumoasă a lui George Enescu: „Te înalți nu pentru a învinge, dar pentru a sluji!”
Când privesc în urmă, viața mea pare o linie neîntreruptă, cu toate că ea își are etapele sale. Parcă a mers așa ca o melodie neîntreruptă, de când mă țin eu minte și până în clipa aceasta. M-am născut într-o zonă a codrilor, în satul Onișcani, raionul Călărași. Cât am fost mic, m-a crescut bunicul meu Sofronie, când mergea la biserică mă lua cu dânsul. La noi în sat era o biserică foarte frumoasă, care n-a fost închisă niciodată în perioada sovietică. Bunicul mă așeza pe un scaun și eu așteptam cuminte până când se termina serviciul divin. Eu urmăream tot ce se întâmpla acolo, în sensul profund căci mă uitam cu atenție la cupola bisericii, la pereții împodobiți cu picturile sfinților, cu scene din evanghelie etc. De la balconul de sus cânta corul, iar mie mi se părea că acolo înșiși îngerii cântă, dirijați de Dumnezeu. În unele momente aveam senzația că aceste personaje de pe pereți au să coboare. Astfel, s-a format mentalitatea mea, nu în sens religios, dar în sensul de a privi lucrurile larg și profund. Cât privește aspectul religios, fiecare dintre noi are relațiile sale cu Dumnezeu.
Într-o zi, tata mă întreabă dacă vreau să învăț a cânta la acordeon. Tocmai se construise o Casă de Cultură nouă la Onișcani, iar directorul acesteia învăța niște băieței să cânte la acordeon. M-am înscris și eu în acel grup și în felul acesta am intrat în lumea muzicii – o altă vrajă, o altă minune a universului. De cântat eu cântam, dar îmi era interesant ce era înăuntrul acordeonului. L-am desfăcut cu cleștele – doream să pătrund la taina sunetului produs. După aceea am plecat la Școala pedagogică din Călărași, căci era aproape de satul nostru, la vreo 20 km, acolo am și făcut pedagogie muzicală. După absolvirea acestei instituții, ne-au repartizat prin școlile sătești, unde am lucrat un timp. A urmat serviciul militar. La încheierea lui, am fost rechemat la Școala pedagogică din Călărași în calitate de cadru didactic, unde am lucrat un an.
Între timp, în cadrul Universității de Stat din Bălți, s-a deschis pentru prima dată specialitatea Pedagogia muzicală, tocmai ceea ce făceam eu la Călărași. Am venit la Bălți în anul 1976, unde mă aflu până în prezent. Aici, la Universitate, am făcut studiile, am devenit șef de promoție. Am fost lăsat la catedră, după vreo doi ani de activitate, am făcut primul doctorat la Moscova. M-am întors aici în calitate de lector universitar, ulterior am fost ales șef de catedră, funcție în care am activat vreo 12 ani. Pe urmă, vreo 8 ani, am fost decan, în continuare, prorector pentru activitatea științifică și, în sfârșit, rector. Prin urmare, am trecut toate treptele formării profesionale, devenind manager în Universitate...”. Întrerupem aceste mărturisiri ale omagiatului, la care vom reveni.
Invitat la tribuna Simpozionului, acad. Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a Moldovei, a evidențiat calitățile profesionale de excepție ale m.c. Ion Gagim, deplina sa consacrare pedagogiei și, în speță, muzicologiei și pregătirii specialiștilor de înaltă calificare în domeniu, rezultatele cărora l-au propulsat în rândul personalităților notorii recunoscute în Republica Moldova, cât și dincolo de hotarele ei. Polivalența activității desfășurate de-a lungul acestor ani, inclusiv 51 pe tărâmul didactic, denotă în mod special prestația Domniei sale ca manager. În semn de înaltă prețuire, președintele AȘM i-a înmânat omagiatului Medalia academică „Meritul Științific de clasa II” și un buchet de trandafiri. Președintele AȘM a transmis, de asemenea, o diplomă de felicitare din partea Agenției britanice de știri News247WorldPress, precum și medalia Comisiei Naționale a Republicii Moldova pentru UNESCO.
În același context, a vorbit de la tribună diplomatul și prof. univ. Aurelian Dănilă, adjunct al Secției de Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte, care apreciază în mod deosebit contribuția protagonistului în domeniul Filozofiei muzicii, considerându-l, ca potențial, primul în țara noastră și unul din cei mai buni în spațiul românesc. Spicherul a recunoscut public că este consătean cu dl Ion Gagim și că mama sa, Nina Dănilă, i-a fost prima lui învățătoare. În continuare, dl Aurelian Dănilă le-a făcut legătură telefonică dlui Ion Gagim și mamei sale de 96 de ani, care i-a adus o sinceră felicitare fostului său elev. Dialogul celor doi i-a emoționat și pe cei prezenți în Sala Polivalentă.
Rând pe rând, s-au apropiat cu felicitări de tribună m.c. al AȘM Viorel Prisăcari, medic de profesie și un mare admirator al omagiatului; compozitorul academician Gheorghe Mustea, protagonistul lucrărilor științifice ale dlui Gagim; dr. hab. în studiul artelor Victor Ghilaș, coleg de breaslă, fostul director al Institutului Patrimoniului Cultural; dr. Iulian Filip, scriitor și folclorist apreciat; m.c. Boris Boincean, de la Centrul Național de Cercetare și Producere a Semințelor, bălțean și dânsul. O surpriză plăcută pentru participanții de la Simpozionul aniversar a fost prezența renumiților pianiști de la Chișinău Anatolie Lapicus și Iurie Mahovici, Artiști ai Poporului, profesori universitari la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. După felicitarea lor propriu-zisă a omagiatului, excelentul duet de pianiști au făcut un cadou celor prezenți interpretând „Dansuri românești” de Bela Bartok (2024).
În discuțiile Simpozionului aniversar s-a inclus dr. conf. Natalia Gașițoi, rectorul Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. Abordând actualitatea lucrărilor prof. Ion Gagim, a subliniat că aceste cărți trebuie citite! Totodată, a arătat fidelitatea lui pentru această Universitate, faptul că a devenit un reper al ei. În Diploma de Gratitudine înmânată omagiatului, a notat, de asemenea, corectitudinea și devotamentul său cauzei educației.
Universitatea bălțeană are relații vechi de colaborare cu Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Nu întâmplător, la Bălți a venit o delegație din Chișinău, în frunte cu dr. conf. Diana Antoci, prorector al Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”. În aceeași ordine de idei, amintim și de delegația de tineri profesori de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, condusă de dr. conf. Emilia Moraru, prorector, sosită pentru a participa la Simpozionul aniversar consacrat aniversării a 70-a de la nașterea m.c. Ion Gagim.
A avut o rezonanță, ca parte componentă a scenariului, auto-interviul, realizat de maestrul Ion Gagim și fiică-sa Daniela Gagim. De ce auto-interviu? – s-au întrebat unii. Din simplul motiv că autorul a dorit să spună niște lucruri, ca rezultat al unui drum parcurs, al unor experiențe inedite. La eveniment a participat și soția omagiatului dna Lidia Gagim, care și-a adus și ea contribuții importante la realizările acestei familii de pedagogi.
Spuneam la început că Scenariul evenimentului a fost îmbogățit cu numere artistice, astfel imprimând Simpozionului o atmosferă de sărbătoare. Vom nominaliza câteva colective artistice și interpreți: Corul Colegiului Pedagogic ,,Ion Creangă" din cadrul USARB „Gloria”, Solo Voce – eleva Andreea Tican, acordeonistul Ion Corcodel, absolventa Facultății Științe ale Educației, Psihologie și Arte Tatiana Timuș-Țurcan, interpretele Andreea Tican, Dina Morari, Tatiana Cozub, ansamblul instrumental condus de Corin Ciobu.
În cadrul Simpozionului aniversar, m.c. Ion Gagim și-a prezentat noile cărți „Teoria artistică a muzicii. Introducere în muzicologia dinamică”, „Educația de Sus și Educația de Jos”, „Doga și Eminescu: metafizica sunetului sau o carte despre iubire”– toate editate în 2024. Ultima a fost lansată la Academia de Științe, pe 1 martie, de ziua compozitorului Eugen Doga.
Să revenim la mărturisirile m.c. Ion Gagim pe care le-am întrerupt în prima parte a acestei relatări: ,,Muzica este vocea umană, vocea sufletului uman, pentru că noi ne exprimăm prin muzică. Ce este de fapt sunetul muzical? Este o intonație. Dar ce este intonația? Ea provine de la cuvântul „ton”, ceea ce înseamnă „tonus”, deci energia interioară, în situația când omul se regăsește pe sine. „Cunoaște-te pe sine însuți!” – rostea filozoful din Grecia antică Socrate, sau „Regăsește-te pe tine” ne îndemna Eminescu în „Glossa”. Aceasta și este fericirea vieții până la urmă. Acesta este și sensul vieții, când tu te-ai regăsit. Și eu mă simt ca o ființă în mijlocul acestui tablou care mă înconjoară: e minunat, fermecător, mistic, dar în același timp și enigmatic. Care e locul meu aici, fiindcă eu privesc la acest tablou iarăși sub aspect de vibrație, de rezonanță, de sunete, de muzică. Exprimându-ne la figurat, fiecare dintre noi este o notă din această simfonie universală.
Eu cred în om și atât, chiar dacă sunt și dintre aceea care nu mi-au făcut bine, dar aceștia au procedat astfel poate din invidie, pentru că eu n-am făcut rău nimănui.
Despre oameni, începând cu părinții mei. Am avut niște părinți foarte cuminți. Eu n-am auzit niciodată la noi în familie ceartă. Pe urmă, profesorii mei din școala de 8 ani din sat mi se păreau cei mai buni, cei mai înțelepți. Nici nu-ți dădea prin cap pe atunci să pui problema că ție nu-ți place de profesorul cutare. El era sfânt pentru noi!
Energia pe care o iradiezi, aceea și te așteaptă în jur. Ai să fii ca ariciul – te așteptă ariciul în jur. Ai să iradiez bucurie, iubire, prietenie, empatie – asta și o să-ți vină! Eu am de fapt două cuvinte, două noțiuni care m-au preocupat în această viață și tot interesul meu profesional a fost îndreptat spre ele. Acesta este omul și aceasta este viața. Ce este omul și ce este viața – omul bineînțeles!”
La mulți ani omului, pedagogului și savantului Ion Gagim!
VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!
Tatiana Rotaru