Scurt istoric

Constituirea sectorului academic al științei din Republica Moldova a fost inițiată imediat după al doilea război mondial (1939-1945). În temeiul deciziei din 11 martie 1946 a Guvernului URSS de a organiza la Chișinău Baza de cercetări științifice a A.Ș. a URSS la 12 iunie 1946 Consiliul de Miniștri al RSSM și Biroul CC al PC (b) din Moldova adopta Hotărîrea nr. 583 „Cu privire la crearea Bazei Moldovenești de cercetări științifice a Academiei de Științe a URSS în or. Chișinău”. La 29 iunie Prezidiul A.Ș. a URSS a examinat și a aprobat structura Bazei, direcțiile principale de cercetare și organele de conducere. Ulterior, în anul 1949, Baza a fost transformată în Filiala Moldovenească a Academiei de Științe a URSS.

Director al Bazei a fost numit acad. Veaceslav Volghin, vicepreședinte al A.Ș. a URSS, responsabil de coordonarea activității bazelor și filialelor A.Ș. a URSS, care a fost înlocuit, în anul 1949, de Pavel Baranov, membru corespondent al A.Ș. a URSS, numit în funcția de președinte al Prezidiului Filialei Moldovenești. În postul de director adjunct a fost desemnat Macarie Radul, iar din anul 1947 – Iachim Grosul, doctor în științe istorice, urmând mai apoi, din anul 1954, să exercite funcțiile de președinte al Prezidiului Filialei Moldovenești.

În anii care au urmat după formarea Bazei Moldovenești au fost realizate o serie de măsuri privind crearea și consolidarea bazei tehnico-materiale, organizarea instituțiilor de cercetare, pregătirea cadrelor științifice, identificarea direcțiilor principale de cercetări, perfecționarea modului de organizare a investigațiilor științifice. Dezvoltarea și aprofundarea cercetărilor științifice erau însoțite de perfecționarea structurii organizatorice a Filialei Moldovenești, care către anul 1960 a devenit un important centru științific al republicii, în cadrul căruia funcționau 9 institute, Gradina Botanică și alte instituții autonome, activau circa 900 de persoane, dintre care peste 250 de cercetători științifici, inclusiv 20 de doctori habilitați si 110 doctori în științe.

La 26 iulie 1960 Guvernul URSS a adoptat Hotărîrea „Cu privirea la crearea Academiei de Științe a RSS Moldovenești” în baza instituțiilor științifice ale Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS. O hotărâre similară au adoptat, la 29 noiembrie 1960, CC al PC din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești și Consiliul de Miniștri al RSS Moldovenești.

Actul inaugural de constituire și de deschidere a Academiei de Științe a RSS Moldovenești a avut loc la 2 august 1961. Din momentul fondării până la declararea independenței Republicii Moldova (27 august 1991) Academia de Științe era parte integrantă a sistemului academic sovietic, aflându-se în subordonarea atât a Prezidiului A.Ș. a URSS, cât și cea a Consiliului de Miniștri al RSS Moldovenești.

Prin hotărîrea Guvernului RSSM din 1 august 1961 au fost desemnați, din rândul oamenilor de știință și cultură, 11 membri titulari (academicieni) și 13 membri corespondenți ai Academiei de Științe. Membri titulari au devenit: Anton Ablov, Vladimir Andrunachievici, Vasile Cervinski, Procopie Dvornicov, Iachim Grosul, Boris Lazarenco, Gheorghe Lazurevski, Andrei Lupan, Iacob Print, Alexei Spasski, Iosif Vartician; membri corespondenți: Gheorghe Cealii, Nicolae Corlateanu, Ion Dicusar, Lazar Dorohov, Nicolae Frolov, Mihail Iarosenko, Anatolie Kovarski, Iurie Lealicov, Constantin Moraru, Iurie Petrov, Macarie Radul, Eugeniu Russev, Petru Ungureanu.

Primul președinte al A.Ș.M. a fost Iachim Grosul, membru corespondent al A.Ș. a URSS, academician al A.S.M., doctor habilitat în științe istorice (1961-1976), fiind urmat de Alexandru Jucenco, membru corespondent al A.Ș. a URSS, academician al A.Ș.M., doctor habilitat în științe biologice (1977-1989), de Andrei Andrieș, academician al A.Ș.M., doctor habilitat în științe fizice și matematice (1989-2004) și de Gheorghe Duca, academician al A.Ș.M., doctor habilitat în științe chimice (din 2004).

Organizarea Academiei de Științe a avut un impact constructiv asupra evoluției în continuare a științei în republica, diversificării domeniilor de investigații, dezvoltării cercetărilor fundamentale în ramurile moderne ale științei contemporane, punerii în valoare a patrimoniului științific, istoric și cultural, implementării în economia națională a rezultatelor cercetărilor științifice. Pe parcursul unui interval de timp relativ scurt Academia de Științe a traversat o cale anevoioasa, dar rodnică de consolidare și afirmare, de căutări și realizări.

Perioada 1961-1990 a fost marcată de o creștere continuă a rolului instituțiilor academice în soluționarea diverselor probleme ale dezvoltării economiei naționale și culturii, ridicarea nivelului și competitivității cercetărilor științifice, consolidarea semnificativă a potențialului științific uman și a bazei tehnico-științifice si experimentale, pregătirea cadrelor științifice de înaltă calificare, crearea în multe domenii ale științei a școlilor științifice prestigioase autohtone, recunoscute și apreciate în țară și peste hotare, atingându-se culmi europene cu deschidere spre cele mondiale. Aceasta perioada s-a evidențiat de asemenea prin stabilirea și consolidarea relațiilor de colaborare științifică cu academiile de științe, instituțiile științifice și de învățământ superior din spațiul ex-sovietic, Europa, America, Asia. Elaborările științifico-tehnologice ale oamenilor de știință erau patentate în SUA, Germania, Franța, Japonia, Suedia, Italia, Australia și în alte țări.

Către finele anilor '80 Academia de Științe a devenit principalul centru științific al Moldovei. În cadrul ei funcționau 31 de organizații științifice, științifico-experimentale și de deservire a științei, dintre care 21 de institute și instituții de cercetare. Efectivul Academiei constituia peste 5300 de lucrători, dintre care 1312 cercetători științifici, inclusiv 125 doctori habilitați și 824 doctori în științe.

O etapă principial nouă în dezvoltarea Academiei de Științe, de speranțe și căutări, constituie perioada care a urmat după proclamarea suveranității (23 iunie 1990) și a independenței (27 august 1991) R. Moldova, datorită cărora A.Ș.M. a devenit un veritabil for științific republican, o instituție națională de cercetare, cu o autonomie adecvată pentru soluționarea problemelor sale interne. Această perioadă s-a marcat prin constituirea și dezvoltarea cadrului normativ al sferei cercetării-dezvoltării și al Academiei de Științe, modificarea și perfecționarea sistemului organizatorico-instituțional de gestionare a științei și activității de cercetare-dezvoltare. Au fost formate Secțiile de Științe Agricole, Medicale și Tehnice, create institute de cercetare noi, prin reorganizarea unei serii de secții de cercetare cu statut autonom. Au fost afirmate și promovate principiile democratice privind organizarea și gestionarea activității de cercetare-dezvoltare, fiind acordată institutelor autonomie în stabilirea structurii și a mecanismelor de funcționare, alegerea metodelor și mijloacelor de activitate. S-au extins posibilitățile integrării în comunitatea științifică europeană și mondială.